Fobie sociala

Dar unde l-a atacat ? :) Doar a spus ca a inceput sa semene cu Kosmotro. (la Finnian ma refer). Asta nu inseamna ca l-a atacat, ci doar a facut o remarca. Nu cumva suntem prea sensibili la vederea cuvantului "Kosmotro" ? :) De ce altfel vedem orice mica aluzie la el ca pe un atac ? De unde atata protectie ? :)

Finnian a scris:

Ai invins efectul dar nu cauza. Ai invins efectul fobiilor in sensul ca poti functiona in mijlocul oamenilor, dar pastrezi defensivitatea, care la un moment dat se transforma in agresivitate.

Natural. Agresivitatea tine anumite persoane la distanta sau le dezvaluie in toata "splendoarea" lor mai devreme sau mai tarziu. Nu e nemotivata.

Typhon a scris:

Cred ca ar trebui sa cascati ochii mai bine, ca sa vedeti clar de ce unii sunt agresati constant. Problema e mai mult adanca decat pare. :)

Atacul repetat e o forma de manifestare emotionala adresata unei entitati sau persoane in mod clar si specific.

Finnian a scris:

Spui prea mult prea repede, nu am timp nici chef sa procesez asa ca te voi eticheta drept arogant si nu voi lua in considerare ideile tale.

sau

Pleaca tu cu ideile astea incomode, de care ma tem pentru ca s-ar putea sa fie adevarate. Ca daca nu m-as teme nici nu te-as baga in seama si mi-as vedea de ale mele.

sau

Consider ideile tale gresite, de ce te straduiesti sa mi le impui ? - oups, asta cred ca e atitudine corecta :D

Pippo a scris:

Voi sunteti viitoare sau actuale psiholoage atestate?! Pt ca e tragica situatia celor ce-ar incape pe mintile voastre, considerand diagnosticele aberante pe care sunteti in stare sa le dati.

Mane, cine da doi bani ruginiti pe diagnosticele puse pe un forum ?

sarah12 a scris:

Foarte bine, cinste lui. Dar a incercat si sa ajute oameni care nu i-au cerut ajutorul si nu au dorit sa fie ajutati de catre el. De exemplu pe mine. Cred ca despre asta e vorba - ajutorul cu japca.

Camm a scris:

Si eu cred ca am o forma de fobie sociala,si as vrea sa raspunda la aceste comentarii cei care se confrunta cu aceasta problema si au nevoie de cineva.Am scris aici pentru ca sunt din constanta si caut o prietena cu care sa trecem peste asta,sau mai multi prieteni.Se vorbeste despre asta mult dar nimeni nu trece direct la fapte pentru a rezolva aceasta problema si a gasi scopul.Apropo am 17 ani.Multumesc

Toata lumea vorbeste,dar nimeni nu are vreo solutie. Stiu, m-am confruntat cu aceasta problema timp de aproape 12 ani. Cel putin in Romania cam nimeni nu da importanta acestei "boli" pentru ca pare o problema cam gratuita pentru cineva care nu sufera de ea. Adica daca stam sa ne gandim bine, oricine are senzatii de frica usoara si discomfort atunci cand se confrunta cu o situatie noua necunoscuta. Acestea sunt senzatii perfect normale care ne ajuta in viata de zi cu zi. Ceea ce multa lume nu intelege este ca pentru cei care sufera de fobii in general aceste senzatii sunt atat de puternice incat ajung sa iti guverneze viata si te baga intr-o inchisoare virtuala in care paznicii sunt tocmai starile de anxietate continua cu care este bombardat creierul in mod permanent.

Mai sus am scris "boala" intre ghilimele pentru ca fobiile nu sunt boli, sunt doar niste conditii dobandite ca urmare a unor evenimente din viata noastra care ne-au scazut respectul de propria persoana in asa hal, incat nu mai avem incredere in noi nici macar de a trece prin experientele cele mai simple ale vietii. In cazul sociofobiei, nu poti interactiona cu semenii tai. Senzatiile de stare de rau sunt atat de violente, incat ai face orice ca sa nu le mai simti niciodata. asa iti construiesti o inchisoare in care intri de buna voie pentru a evita senzatiile anxioase cauzate de interactiunea cu alti oameni. Chiar si tu, care suferi de sociofobie, iti dai seama ca, daca gandesti rational, stii ca nu se intampla nimic rau sau periculos daca intri in vorba cu o persoana. Nu esti amenintat fizic daca faci cunostinta cu cineva nou. Discrepanta acesta dintre ceea ce stii in mod constient si ceea ce simti automat atunci cand esti pus intr-o situatie care-ti declanseaza panica este lucrul care m-a chinuit pe mine timp de toti acesti ani de suferinta. Eu, pe langa sociofobie, am suferit de o conditie din punctul meu de vedere si mai parsiva: agorafobie. Aceasta este frica de spatii deschise, adica nu mai iesi den casa. Eu nu am iesit efectiv din casa timp de 3 ani. Inchisoarea mea era perfecta, si fizica, si psihica.

Ceea ce pot sa-ti spun eu, din propria mea experienta este ca lucrurile au inceput sa se schimbe in bine pentru mine in momentul in care am constientizat cu adevarat care este intradevar problema mea: frica. Mecanismul declansarii oricarei fobii este urmatorul: in urma unei experiente oarecare din viata ta, sau in urma unui cumul de experiente, imaginea ta despre propria persoana s-a modificat in sens negativ. Adica ai inceput sa crezi ca nu esti in stare de nimic, ca esti un nimeni si ca nu vei realiza nimic. Urmatorul pas inevitabil pe care il face subconstientul tau este de a elibera in mod constant ganduri anxioase si frica incontrolabila. Creierul tau intotdeauna va cauta sa justifice intr-un fel sau altul senzatiile prin care trece. Asa se nasc fobiile. Pentru unii, senzatia de frica este rationalizata de creier in felul urmator: sunt anxios si infricosat pentru ca: persoana cu care vorbesc gandeste lucruri oribile despre mine: rezulta sociofobia care te face sa eviti contactul cu oamenii. Sau: sunt anxios pt ca daca ies afara sigur ceva oribil mi se va intampla: rezulta agorafobia care garanteaza ca nu vei mai iesi niciodata din casa. Exista o lista aproape interminabila de fobii care au acelasi mecanism de declansare.

Ceea ce sper ca vei intelege din toate cele scrise de mine este ca pentru mine, drumul spre vindecare a inceput cu intelegera deplina a radacinii problemei. Nu am iesit din casa pana nu am inteles in mod constient ca frica ingrozitoare de care sufeream in momentul in care ieseam din casa este doar o senzatie de frica, nu este o frica reala. Nu exista nici un monstru care ma asteapta dupa vreun colt ca sa imi faca rau.

Asta trebuie sa constientizezi si tu. Iti recomand cu caldura sa nu iei vreodata medicamente. Nu te ajuta la nimic pe termen lung, iti pot doar ameliora simptomele, dar nu iti rezolva problema. Anxietatea este un comportament dobandit, nu este un virus sau o bacterie care poate fi eradicata chimic. Gandeste-te: daca ai obiceiul de a te scobi in nas, te-ai gandi vreodata sa iei un medicament pt asta?

Sper ca iti va fi de folos ceea ce ti-am scris.

Am citit comentariile de mai sus. In primul rand nu am inteles polemica. Nu cred ca are vreo legatura cu fobia sociala. Am cautat mult un forum in care se discuta in mod serios despre asta si in momentul in care l-am gasit am vazut ca de fapt nu acesta este subiectul discutiilor.Va rog sa vorbit la subiect pentru ca exista oameni disperati care doresc sa afle lucruri pertinente despre fobii care sa ii ajute sa depaseasca aceste stari ingrozitoare prin care trec.

De cand s-a transformat topicul asta in topic despre Kosmotro?

Allexandrra a scris:

Ba avem tot dreptul sa ne simtim mai importanti decat ceilalti, cu motivele noastre cu tot. Superiori, nu.

De ce nu? Pana la urma, mi se pare o atitudine destul de sanatoasa pentru ego-ul celui care simte asa ceva.

Olivier Dzidzi a scris:

De ce nu? Pana la urma, mi se pare o atitudine destul de sanatoasa pentru ego-ul celui care simte asa ceva.

Nu e prea sanatos sa nu tii seama de realitate. Or, in realitate toti ne gasim nasul. In general sau doar intr-un domeniu.

Interesant ar fi sa vedem daca cei care sufera de fobii sociale si considera ca s-au vindecat au descoperit cauza generatoare a acestor fobii.

Sau cauzele, pt. ca pot fi mai multe.

Partial.

"Psihoterapia nu vindeca pe nimeni dar este de ajutor (uneori de mare ajutor) in eliminarea simptomelor. Vindecarea si eliminarea simptomelor sunt lucruri diferite!" N-am spus-o eu, a spus-o un psiholog.

sa fie sanatos. n-are nici un sens