The Hound a scris:
Intreaga minunatie a acestui forum sta in distinsii membrii ce-l populeaza. In diversitatea lor. Eu iubesc asta.
E foarte probabil ca eu sa fac parte din dezonoranta casta a trollilor, a acelor nomazi ai topicurilor, ce vin, inteapa ori seduc, si apoi pleaca, lasand in urma sensibilitati ranite. A acelor persoane ce nu vor sa salveze, mantuiasca etc. Suferinzii de ironie cronica.
Care li se frange lancea de duiosie la topice de genul: "prietena mea are edit", "am 12 ani si doar 20 cm, ce ma fac?'", "Analiza Tranzactionala, sau cum sa gasim vinovati pentru propria incompetenta", "m-a parasit iubita, am ramas cu ma-sa'', "ce crema de sandale folosea Isus?". Si sfaturile, si pupicurile virtuale, si dulcegariile... Of, toate astea...
Imi insenineaza ziua toate astea. Ma fac sa rezonez cu restul umanitatii.
Pentru toate astea va multumesc.
Iti raspund aici pentru ca nu te cunosc suficient pentru a iti trimite un PM (m-as simti ca si cand ti-as bate la usa).
Scurtatura pe care ai luat-o in a iti rezolva problema fobiei sociale e ca un pansament care va cadea la un moment dat.In postarea de sus parca citesc ceva scris de mine acum un an sau 2. Nu iti rezolvi teama de reactia oamenilor vis-a-vis de persoana ta nici respingand psihologia, nici considerandu-te deasupra lor.Poate ai fi putut sa treci drept troll, cu putin efort, daca nu ai fi lasat deja sa se vada inainte ca de fapt esti un om sensibil.
Din scurta mea interactiune cu Analiza Tranzactionala am inteles in 2 luni mai multe lucruri despre mecanismele mintii mele decat in toata viata pana acum. Daca ma intrebai anul trecut pe vremea asta, negam si ridiculizam psihologia cu o fervoare care de fapt arata doar teama mea de mine. Nu e vorba despre gasirea vinovatilor, mai degraba a surselor perceptiei eronate pe care ai avut-o despre tine. Fara sa te duci la sursa nu poti elimina aceste perceptii gresite.
La fel ziceam si eu, ca cei cei care fac aceste analize cu privire la ei insisi, la sursele complexelor, temerilor sau urii de sine, sunt infantili, pierd vremea intr-un mod neproductiv, se lamenteaza etc. Ba faceam fel de fel de glumite acide.Imi amintesc ca odata am scris pe un topic ceva de genul ''ne pierdem vremea cautandu-ne in scutece sursa propriilor nereusite''. Asta se numeste faza de negare. Nu am luat notiunea din carti, am trait-o. In vreme ce ma bateam cu pumnii in piept ca scapasem de efect fara sa identific cauzele, subconstientul meu se temea de psihologie ca dracul de tamaie, nu cumva sa aiba dreptate.
Vezi tu, cand nu te temi de o idee nu fugi de ea sau nu o desconsideri din prima - o cercetezi. Chiar daca ti se pare absurda sau nerealista, o analizezi obiectiv. Puteam eu sa analizez obiectiv o perspectiva conform careia eu inca mai aveam probleme si le maturam sub pres? :) E mult mai usor sa o faci pe grozavul, pe lupul solitar, si sa le refuzi altora empatia pe care de fapt ti-o refuzi tie. Sa ii desconsideri, desconsiderandu-te de fapt pe tine pentru problemele care te-au tras inapoi toata viata. E simplu dar nu poate dura la infinit; dracusorii isi gasesc drum la suprafata la un moment dat.
Covorul sub care ai maturat gunoiul (perceptiile gresite care ti-au generat complexe, covorul fiind aparenta pe care o cladesti inainte altora)incepe sa se umfle din loc in loc, pana nu mai poti sa mergi drept pe el, cazi in cur intruna. Cu cat e mai gros covorul, cu atat mai mult gunoi se acumuleaza sub el pana sa simti nevoia sa iei masuri. Ba mai rau, daca lasi gunoiul suficient, putrezeste si podeaua de sub el (fundatia persoanlitatii tale) si poti sa te trezesti in beci (in depresie).
Traiam in ideea eronata ca sa iti arati slabiciunile este un defect si sa recunosti ca ai gresit iti reteaza din nas. Nasul fiind de lemn, ca al lui Pinocchio, nu am pierdut absolut nimic. Am facut-o pe grozava in mod repetat desi eram un monument de frustrari si de complexe. Ar fi trebuit sa ii ascult pe cei care imi spuneau asta si poate nu ajungeam pe podeaua beciului, cu tot felul de oratanii flamande si tinute pe intuneric, care cautau sa se razbune pentru ca le incuiasem acolo si nu le recunoscusem existenta. La figurat, evident.
Am cunoscut cativa oameni minunati pe forumul asta, care mi-au spus sa scot dracii la lumina, pentru ca asa vor disparea ei singuri. Periodic ma lupt crancen cu cate unul. Evident e doar o analogie, e vorba de sentimentele negative. Am inteles ca orice ma deranjeaza la alte persoane de fapt ma deranjeaza la mine, chiar daca pe moment nu recunosc asta.
Tu intelegi gasirea vinovatilor ca o solutie pe viata (in sensul de a da vina mereu pe cineva pentru esecurile proprii). Este doar un mecanism (si putem sa inlocuim ''vinovati'' cu ''surse'', ca suna mai neutru) necesar vindecarii de lucrurile care te deranjeaza la propria persoana. Daca vrei, imagineaza-ti personalitatea ca pe o cladire subreda, care include materiale bune si proaste. Nu poti sa le extragi pe cele proaste si sa le inlocuiesti lasand structura asa cum e. O darami, arunci ce e prost si cladesti ceva mai mic, mai putin bombastic, dar cu materiale bune. Dar ce e putred trebuie neaparat scos de acolo daca vrei un progres real. Mai bine darami tu constructia in mod organizat si o recladesti decat sa astepti sa iti cada in cap. :)
Hai sa analizam un pic atitudinile si problemele proiectate de tine asupra altora si ridiculizate:
"prietena mea are edit" - lumea imi genereaza confuzii, nu e asa cum credeam
"am 12 ani si doar 20 cm, ce ma fac?'" - ma simt inferior fara motiv
"Analiza Tranzactionala, sau cum sa gasim vinovati pentru propria incompetenta" - simt ca altcineva mi-a indus o parere proasta despre mine
"m-a parasit iubita, am ramas cu ma-sa''- iubirea e complicata si imprevizibila
"ce crema de sandale folosea Isus?" - imi pun intrebari prea complicate
E grozav sa gasesti unelte cu care sa sapi, sa vezi ce se afla in spatele prorpiilor cuvinte. :)
Nu te multumi cu scurtatura. :)
alone4ever a scris:
Mister Sporck, cinste tie ! :)
Acu daca imi explici si mie cum scap de tendinta de a matura cu altii pe jos, devreme ce mi-am invins mai demult fobiile si restul bazaconiilor, as fi foarte recunoscator.
Ai invins efectul dar nu cauza. Ai invins efectul fobiilor in sensul ca poti functiona in mijlocul oamenilor, dar pastrezi defensivitatea, care la un moment dat se transforma in agresivitate.
