Eu am divortat de 3 ani, el a divortat de 8 ani. Amandoi am pastrat o relatie amiabila cu fostii, ne permitem sa iesim la cafea de 2 ori pe an. Nu ne sunam, nu ne deranjam cu mesaje, dar nici nu trecem pe cealalta parte a strazii daca dam ochii unii cu altii. Intre timp el a mai fost intr-o relatie serioasa de lunga durata si cafeaua se aplica si aici, dar mai rar. Eu am iesit la cafele mai des decat el, pe mine ma suna si cauta mai des, dar nu ies. El imi spune ca atunci cand e invitat la cafea, e doar o cafea si 'cum iti merge?'. La mine a fost altfel, de cateva ori bune m-am trezit ca ideea invitatiei la cafea era sa ma faca sa revin la fosta relatie, casnicie. Ca atare traiesc cu impresia ca daca fostii mei vor sa fie cu mine iar si ma deranjeaza cu intrebarile astea, de ce nu l-ar deranja si pe el. Eu am spus sa se inceteze si s-a incetat...pana ma urmatoarea cafea cand se uita cererea mea. El mi-a spus ca nu e cazul lui, ca nesimtiti nu sunt toti si sa nu le mai permit cafele daca nu se poarta civilizat. Ok, am inteles-o si ii dau dreptate. Abia acum apare buba mea...De ce Dumnezeului nu pot sa incetez competitia asta cu trecutul lui, cu fost sotie? Am fost amice, a incetat sa ma caute din momentul cand a auzit ca sunt cu R, desi erau divortati de ani buni si era in alta relatie si ea. De ce mereu cred ca ii sunt mult mai inferioara? Eu i-am spus 'subtil' ceva lui R si mi-a raspuns 'daca era atat de buna pt mine nu plecam din casnicie'. Ma vede ca ma chinui singura si ca mereu sunt f rea cu mine, ma pun jos si cred ce e mai rau despre mine. Nu e una mai grasa, mai urata, mai fraiera, mai toanta ca mine...cu atat mai putin 'ea'. De ce oare imi este frica de ea?
Si mai am o buba...am aflat curand ca asteapta copil, sa ma ierte sfantul, m-a luat plansul si nu de fericire. Nici rau sa nu se creada ca ii doresc, sanatate si ei si celui mic si sotului le doresc, dar de ce am simtit un cutit in spate cand am aflat?
Imi place sa cred despre mine ca sunt descurcareata si sa pot face ce-mi pun in cap, ca nu imi sta nimic in cale daca vreau sa obtin ceva. Acum sunt lovita de concurenta asta, de sarcina aia si nu vad cum sa ma ridic putin. Nu vreau sa imi afecteze relatia. Cum invat sa nu ma mai compar si sa ma..iubesc/respect ceva mai mult? Mi-e teama ca daca eu nu fac asta, cum o a continue el sa o faca.
...ce pomelnic 
