heidy_ a scris:Pai de obicei persoana la care poti renunta cel mai usor este persoana pe care o iubesti cel mai putin.
Sau mai mult. SI te simti mult iubit de ea.
Sa-ti povestesc ceva.
O femeie mi-a spus ca s-a indragostit in urma cu cativa ani de un barbat insurat si cu un copil de 2 ani. Relatia lor a durat 3 ani - cu chinul si efortul de rigoare dar se iubeau de plezneau. El a divortat si s-au casatorit. Acum, zice ea, am parte de el mai putin decat aveam atunci, ca amanta. SOtia il suna si noaptea si-l cheama la fata pt ca are temperatura. Sau ca si-a crantit un deget. Are fir direct eprmanent. SI asta pt ca atunci cand au divortat ea a facut o criza in fata copilului iar fata a ramas marcata - a ars lucrurile si pozele sotului ei sub ochii fetei care nu intelegea de ce mami plange, de ce e suparata pe tata. Acum, spiritul lui de datorie fata de copil (si fata de fosta sotie care nu face fata realitatii divortului) il indeamna sa-si sacrifice uneori noua lui relatie conjugala....
Spiritul asta de datorie, Harald....
Intr-o forma mai mult sau mai putin patologica fiecare dintre noi a experimentat criza unei despartiri. este luxul ep car eni-l permitem atunci cand nu credem ca inima poate iubi enorm, dincolo de limite, si o limutam, o fortam sa bata meschin, liniar, posesiv.