Self-consciousness- Conștiința de sine

Conștiința de sine este un sentiment acut de auto-constientizare. Este o preocupare de sine mai literala, spre deosebire de starea filosofică a conștiinței de sine (self-awareness). Un sentiment neplăcut de conștiința de sine poate avea loc atunci când ne dăm seama că suntem constant observati de catre cei din jur, sentimentul că "toată lumea se uita la tine". Literalmente.

Pentru cineva care este extrem de conștient de aspectul propriu sau modul in care presupune ca este perceput de cei din jur, aceste lucruri pot fi o problemă. Constiinta de sine este adesea asociata cu timiditate si jena, caz în care rezulatele pot duce la stima de sine scazuta. In contextul de fata ma refer la aspectul fizic al unei persoane.

Intrebari:

1. Cum se poate depasi o stare prelungita sau perpetua de acesta contiinta de sine eroziva ?

2. Modul in ca o persoana este perceputa de catre semenii ei, corespunde sau nu cu impresia acelei persoane despre modul in care i se pare ca este perceputa de catre cei din jur. De obicei da, de obicei nu, uneori, nu, da, poate ?

3. E vorba de ceva real sau de paranoia cauzata tocmai de aceasta constiinta de sine ?

4. V-ati confruntat vreodata cu chestia asta ? Personal sau prin intermediul cuiva care se afla intr-o situatie in care imaginea despre propria persoana este una negativa dpdv fizic ?

5. Proiectam asupra altora ceea ce de fapt gandim noi insine despre propria aparenta si interpretam totul prin propria prisma ?

Eu nu am simtit niciodata nevoia de a ma compara cu altii. Cei din jur in schimb..

Am interzis celorlati sa ma critice gratuit cu voce tare. Ca ce chestie sa insisti ca poate nu iti place freza mea? Nu o fa. Tine-o pt tine

Omul care gandeste prea mult despre cum e perceput vrea cu orice pret sa placa, si de aceea isi face tot felul de filme in cap, se teme ca nu e destul de, vrea mai mult, tine prea tare de imaginea sa in lume. O solutie buna este sa-ti bagi piciorul in constiinta prea acuta de sine/

Naeema a scris:

Personal sau prin intermediul cuiva care se afla intr-o situatie in care imaginea despre propria persoana este una negativa dpdv fizic ?

sc-ul nu este neaparat negativ. de exemplu, o femeie bine imbracata, atragatoare stie ca atrage atentia si asta o face sa se simta bine. sau un sportiv cand are o reuşită in timpul unei competitii...

--------------------

topicul trebuia deschis la psiho

tadayosimasahiromidorikawa a scris:

Omul care gandeste prea mult despre cum e perceput vrea cu orice pret sa placa, si de aceea isi face tot felul de filme in cap, se teme ca nu e destul de, vrea mai mult, tine prea tare de imaginea sa in lume. O solutie buna este sa-ti bagi piciorul in constiinta prea acuta de sine/

Nu e vorba de cum e perceput un om ca persoana ci strict dpdv fizic. Si nici aici nu e vorba de a vrea cu orice pret sa placa altora, ci total contrariul, sa nu mai fie centrul atentiei.

Redondo a scris:

sc-ul nu este neaparat negativ. de exemplu, o femeie bine imbracata, atragatoare stie ca atrage atentia si asta o face sa se simta bine. sau un sportiv cand are o reuşită in timpul unei competitii...

--------------------

topicul trebuia deschis la psiho

Nu a zis nimeni ca e neaparat negativ, dar pe aspectul asta doresc sa se discute, nu pe cel pozitiv.

Si daca femeia respectiva atrage atentia dar in alt mod ?

PS: Se poate muta topicul la psiho ? Multumesc.

stupid_me a scris:

Eu nu am simtit niciodata nevoia de a ma compara cu altii.

In unele situatii se intampla chiar fara voia ta si cand realizezi ca nu esti ca toata lumea si ca se uita toti ca la urs la tine, atunci cred ca vei gandi sau simti altfel. Eu ma aflu intr-o astefel de situatie si e o lupta zilnica sa invat sa nu-mi pese, sa nu-mi imaginez cine stie ce despre motivele din care se uita lumea dupa mine si de multe ori trebuie sa-mi tin temperamentul in frau ca sa nu le dau peste bot, verbal desigur. Uneori nu reusesc si rabufnesc. I-am zis uneia intr-o zi "Take a fucking picture, it lasts longer".

Naeema a scris:

Conștiința de sine este un sentiment acut de auto-constientizare. Este o preocupare de sine mai literala, spre deosebire de starea filosofică a conștiinței de sine (self-awareness). Un sentiment neplăcut de conștiința de sine poate avea loc atunci când ne dăm seama că suntem constant observati de catre cei din jur, sentimentul că "toată lumea se uita la tine". Literalmente.

daca am o zi buna poate sa se uite toata populatia de pe terra la mine, nu ma deranjeaza. dar am zile in care as vrea sa intru in pamant cand vad ca cineva se uita la mine, eu stiu deja ca nu e o zi de top si ca ma simt aiurea, cred ca si cel care ma priveste simte tot asta despre mine. ei...cum dau cu ruj, cum ma simt ok iar. asa ca dati-va cu ruj. toti :rot:

Naeema a scris:

2. Modul in ca o persoana este perceputa de catre semenii ei, corespunde sau nu cu impresia acelei persoane despre modul in care i se pare ca este perceputa de catre cei din jur. De obicei da, de obicei nu, uneori, nu, da, poate ?

da si nu. am vazut cum oameni frumosi erau perceputi ca fiind frumosi, insa ei se vedeau urati. si invers, uratii se vedeau frumosi. si am vazut si frumosi care stiau ca sunt frumosi.

la mine e in functie de cum ma simt in ziua aia

Naeema a scris:

4. V-ati confruntat vreodata cu chestia asta ? Personal sau prin intermediul cuiva care se afla intr-o situatie in care imaginea despre propria persoana este una negativa dpdv fizic ?

absolut ca da! eu cred ca-s muma padurii si nu glumesc. tot obeza ma vad, tot deformata de grasime, tot pigmeu patrat sunt si as putea continua cu adjectivele. dar d-aia exista 'topic pt expunerea userilor' ca uite mai arunc o poza, imi mai face moldoveanu un compliment si mai merge pana la urmatoarea criza...

Naeema a scris:

5. Proiectam asupra altora ceea ce de fapt gandim noi insine despre propria aparenta si interpretam totul prin propria prisma ?

da! da! da!

cand am un feeling bun despre mine vad f usor cum si restul au acelasi feeling. sau poate e doar in capul meu. ma duc sa ma dau cu ruj

Ampera a scris:

da si nu. am vazut cum oameni frumosi erau perceputi ca fiind frumosi, insa ei se vedeau urati. si invers, uratii se vedeau frumosi. si am vazut si frumosi care stiau ca sunt frumosi.

la mine e in functie de cum ma simt in ziua aia

absolut ca da! eu cred ca-s muma padurii si nu glumesc. tot obeza ma vad, tot deformata de grasime, tot pigmeu patrat sunt si as putea continua cu adjectivele. dar d-aia exista 'topic pt expunerea userilor' ca uite mai arunc o poza, imi mai face moldoveanu un compliment si mai merge pana la urmatoarea criza...

Eu am depasit chestia cu frumusetea. Cand eram mai tanara cum s-ar zice ca doar nu-s baba acum ma preocupa mult lucrul asta, dar odata cu anii m-am vindecat. Sunt perfect multumita de majoritatea aspectelor mele fizice, sunt constienta ca nu arat ca mai stiu io ce super-model fatal dar nici muma padurii nu-s. Nu-mi fac eu ganduri pe tema asta, absolut deloc in ciuda faptului ca sunt inconjurata de prietene in goana sa arate ca la 19 ani.

In schimb eu am alta buba in ceea ce priveste fizicul, si e ceva care nu reusesc sa depasesc. Si un om gras este considerat normal chiar daca adesea nu e vazut ca atractiv sau sexy.

Ce vreau eu este normalitatea aia, nu complimente, nu frumusetea de pe lume. Sa fiu un simplu trecator pe trotuar, la care sa nu se uite nimeni cu coada ochiului, dupa care sa nu susoteasca nimeni.

Naeema a scris:

Ce vreau eu este normalitatea aia, nu complimente, nu frumusetea de pe lume. Sa fiu un simplu trecator pe trotuar, la care sa nu se uite nimeni cu coada ochiului, dupa care sa nu susoteasca nimeni.

susoteste lumea dupa tine? ce naiba spun aia?

Ampera a scris:

susoteste lumea dupa tine? ce naiba spun aia?

Am observat asta de multe ori si tare as vrea sa stiu ce au de comentat.

Naeema a scris:

In unele situatii se intampla chiar fara voia ta si cand realizezi ca nu esti ca toata lumea si ca se uita toti ca la urs la tine,

Da, inteleg.

Eu imi amintesc ca odata am fost cu cercetasii la Cheile Turzii si acolo era o femeie in scaun cu rotile, care mergea pe teren accidentat ca o adevarata sportiva. Copil fiind, din curiozitate am privit-o putin mai lung la un popas si cand m-a observat mi-a aruncat o privire horror.

Am stat ce am stat si apoi m-am dus tinta la acea femeie si i-am cerut scuze, insa i-am cerut sa imi spuna de ce s-a uitat atat de dusmanos spre mine, ca nu i-am facut niciun rau. A ramas putin surprinsa si mi-a spus ca nu suporta sa fie privita cu mila. Nu am privit-o cu mila deloc si am asigurat-o de asta, iar apoi am inceput sa ne imprietenim.

De atunci incerc sa nu mai fixez cu privirea pe nimeni, dar nu stiu daca toti si-au invatat lectia asta. Oamenii sunt oameni si in general resping sau evita sa priveasca fix in fata un lucru de care se tem-or din contra - fixeaza acel lucru cu privirea, fara sa vrea. Poate se tem sa nu ajunga in scaunul cu rotile, sa nu se trezeasca dintr-un accident cu o arsura urata pe fata, sa nu faca cancer si sa cheleasca...asta e omul. Chiar si cel care s-a autoeducat si si-a invatat lectia (pentru a nu fi inteles gresit si pentru a nu da dovada de invazie) mai are scapari. E uman, nu zic ca e bine sau rau.

Cand ceilalti te analizeaza pe tine si/sau pe fizicul tau - e din cauza propriilor lor temeri si nicidecum faptului ca tu ai o problema reala.