Self-consciousness- Conștiința de sine

Copii sunt copii, dar de la adulti are omul pretentie nu ? Cand am fost ultima data in Brasov, iesisem la o plimbare in centru cu niste rude si vad pe unul ca se uita cand trec pe langa el. Mno bun, sunt obisnuita cu cate o privire scurta aruncata cu coada ochiului, dar nenea ala se uita chiar insistent si intorc si eu capul dupa el sa vad daca se mai uita. Ce zici draga ca se oprise in mijlocul strazii si se holba la mine. Vai ce m-am enervat.

In general, ma intereseaza parerea altora despre mine, pana in momentul in care ma deranjeaza flagrant. :D

stupid_me a scris:

Cand ceilalti te analizeaza pe tine si/sau pe fizicul tau - e din cauza propriilor lor temeri si nicidecum faptului ca tu ai o problema reala.

Exact.

Blues a scris:

Mutat la Psihologie.

Ieri cand am deschis topicul l-am deschis initial la discutii diverse si cand sa dau click sa-l postez vad ca era din nou la sectia Animale. :rot:

Naeema a scris:

Copii sunt copii, dar de la adulti are omul pretentie nu ? Cand am fost ultima data in Brasov, iesisem la o plimbare in centru cu niste rude si vad pe unul ca se uita cand trec pe langa el. Mno bun, sunt obisnuita cu cate o privire scurta aruncata cu coada ochiului, dar nenea ala se uita chiar insistent si intorc si eu capul dupa el sa vad daca se mai uita. Ce zici draga ca se oprise in mijlocul strazii si se holba la mine. Vai ce m-am enervat.

Trebuie ca era sarac cu duhu' de ramasese gura casca in drum.

Naeema , nu te mai uita si tu la ei cat si cum se uita .

Inteleg ca nu iti cade bine uneori, dar e problema lor, nu a ta.

Eu cand merg pe strada nu observ uneori nici persoane cunoscute.

Nu te lasa intoxicata de privirile lor. Intelege-i, unii atata pot. Ala de care spui chiar se plictisea saracul..

Incearca sa intelegi ca atata inteleg, putini o fac din rautate..

eu ma uit si cand vad ca cineva ma priveste dau din cap in semn de salut. si mi se raspunde de obicei cam in acelasi fel.

lasa oamenii sa priveasca, d'aia au ochi

stupid_me a scris:

Naeema , nu te mai uita si tu la ei cat si cum se uita .

Inteleg ca nu iti cade bine uneori, dar e problema lor, nu a ta.

Nu te lasa intoxicata de privirile lor. Intelege-i, unii atata pot. Ala de care spui chiar se plictisea saracul..

Incearca sa intelegi ca atata inteleg, putini o fac din rautate..

Pai tocmai asta ar trebui sa fac si nu reusesc. Nu stiu cum sa depasesc astfel de gandire si sentiment.

Stii ce m-am gandit intr-o zi ? Cand ies din casa sa nu ma mai dichisesc, sa nu ma mai imbrac frumos, sa nu ma mai machiez, etc si poate astfel daca arat ca tanti Veta care venea de la uzina de la schimbul 3, nu m-ar baga nimeni in seama. Dar dat fiind ca eu inca ma pun la punct cand merg undeva, probabil ca imaginea aia este in contrast mare cu celalalt aspect fizic. Who knows...poate omul asociaza oamenii cu handicapuri fizice automat cu oameni ravasiti, cersetori, homeless, samd si cand vad pe cineva care nu corespunde acelei imagini, ba din contra...raman surprinsi.

Esti un exemplu viu ca se poate si asa . Fii in continuare cum esti si daca iti place sa te aranjezi, fa-o. Cu siguranta vor fi oameni mai putin siguri pe ei care vor putea invata de la tine ce inseamna sa fii 100% ce esti.

Sa ramana uimiti si sa ia aminte.

Eu am invatat sa iubesc viata de la un copil muribund care iubea viata, chiar daca stia ca viata nu-l mai vrea. Este nevoie pe lume si de oameni ca tine.

Cand chiar sinti nevoia sa te racoresti , le poti da din cap in semb de salut, cum a spus Ampera. Eu de obicei, cand surprind pe cineva catand lung spre mine, ii zambesc. Larg. Si mai grozava uimire. Foarte bine. Sa ia aminte si sa faca la fel si sa invete ca se poate sa fii impacat si dichisit chiar si cand ai un handicap mai evident...poate asta ii va ajuta sa reactioneze mai eficient in viata, in preajma altui om mai deosebit, sau in cazul in care ar pati ei insisi o tragedie..

Noi daruim in jurul nostru, chiar si fara sa vrem..traindu-ne din plin viata, destinul, piedicile, temerile, bucuriile. Priveste lucrurile si din astfel de perspective si iti va deveni firesc sa te detasezi, chiar daca vei mai avea scapari uneori.

Naeema a scris:

4. V-ati confruntat vreodata cu chestia asta ? Personal sau prin intermediul cuiva care se afla intr-o situatie in care imaginea despre propria persoana este una negativa dpdv fizic ?

Da. Desi, am unde locui, am cu ce ma intretine, sunt sanatos dpdv fizic si intr-o oarecare masura, chiar si psihic, etc... sunt de multe ori asociat cu unul luat de pe strazi.

Insa nu de putine ori mi s-a intamplat sa fiu tratat de sus, sa fiu intrebat cum de mi-am permis sa calatoresc printr-atatea tari, ca nu s-ar fi asteptat sa stiu atat de multe (probabil in ciuda faptului ca arat ca unul de la tara). Deja m-am obisnuit sa fiu tratat de sus pentru ca nu pun pret pe haine, ca am o tinuta vestimentara ca a unui narcoman, ca nu ma barbieresc prea des, plus ca mi se mai intampla sa ma lovesc de tot felu' de comentarii acide din partea proastelor (poate n-or fi proaste, dar cel putin nu judec asa ceva dupa aparente) de la casele de marcat a hypermarket-urilor, pentru ca li se pare lor c-as fi vreun paria al societatii daca-mi cumpar produse la oferta.

Si eu mai am problema asta uneori(de a fi iritat de privirile celorlalti), dar incerc sa o depasesc. Cred ca se intampla cand avem o parere deformata despre noi: ori cand ne subestimam, ori cand ne supraapreciem. :think: