Cele 7 Biserici din Apocalipsa
- Domnul trimite cate un mesaj ingerilor a 7 biserici din Asia,dar
cu siguranta in aceea perioada erau mai multe biserici in Asia dar acestea sunt si niste simboluri ,sunt si 7 epoci si 7 tipuri de crestini
Avem mai multe puncte comune ale acestor biserici; mesajul este adresat ingerului bisericii(conducatorului bisericii) si
Domnul se prezinta diferit acestor biserici in functie de nevoile lor;
-la Smirna o biserica sub persecutie se adreseaza ; Cel ce a murit si a inviat
-la Pergam unde era amestec cu invataturi lumesti Domnul se prezinta;Cel ce are sabia cu 2 taisuri
-la Tiatira care duce invataturile false pe culmi inalte Domnul se prezinta ca un judecator
La fiecare biserica Domnul aduce si aprecieri dar si mustrari
-la bisericile din Smirna si Filadelfia nu aduce nici o mustrare, iar la biserica din Laodicea nici o apreciere(epoca noastra vai,vai!!!)
Fiecare biserica are un indemn; cine are urechi sa asculte ce zice bisericilor Duhul"
-la primele 3 biserici indemnul este inaintea promisiunilor
-la celelalte 4 biserici indemnul este la sfarsit
-promisiunile sunt pentru biruitori; cel ce va birui !!!
Perioadele in care sunt incadrate cele 7 biserici si cele 7 epoci
-Efes anii 30 si100,Smirna, perioada intre anii 100 si 313,a suferit 10 valuri de prigoana,Pergam perioada intre anii 313 si 700 aprox.
In anul 313 imparatul Constantin a dat edictul de la Milano, au incetat persecutiile si biserica a fost recunoscuta de stat
-Tiatira perioada intre anii 700 si 1500,aceasta reprezinta biserica Catolica in plina inflorire are multe fapte bune,
-dar are o Isabela care a tarat biserica in curvie spirituala si Domnul spune ca va lovi cu moartea pe copii ei daca nu se pocaieste
-Sardes intre anii 1517 si 1792, este perioada bisericii reformate care dupa o scurta trezire a devenit moarta spiritual
-Filadelfia perioada aprox intre anii 1792 si pana la 1920,este perioada bisericilor foarte mici,
dar care au dat nastere la mari treziri spirituale,miscarea penticostala,fratii Norvegieni,
Este perioada celor mai mari oameni ai Lui Dumnezeu,cand evanghelia a fost raspandita pe tot pamantul.si au lucrat cei mai mari reformatori;
,Fratii Breten, J.N.Darby,J.G.Bellet,George Muller,C.H.Machintos,D.L.Moody,C.H.Spurgeon,F.W.Grant,Robert Anderson,J.O.Smith,Wachman Nee,si altii
-Laodicea aprox din 1920 si perioada actuala si va tine pana la revenirea Domnului, aceasta biserica este caldicica si traieste din iluzii se crede bogata...
Celui ce va birui ii voi da sa sada cu mine pe scaunul meu de domnie’’, zice Domnul celor din Laodiceia care se pocaiesc si isi aduc aminte de unde au cazut.
Sa continuam studiul Apocalipsa, am ramas la partea a doua a celor 7 biserici-interpretare progresiva
O ALTA PERSPECTIVA A CELOR 7 BISERICI
Conform acestei concepţii, epocile în care poate fi împărţită în general istoria bisericii ar fi următoarele:
Efes: Biserica primului veac a fost, în general, vrednică de laudă, dar deja la această dată îşi părăsise dragostea dintâi.
Smirna: Biserica situată între primul şi al patrulea veac, care a suferit persecuţii subdomnia împăraţilor romani.
Pergam: În timpul veacului al patrulea şi al cincilea, creştinismul a fost recunoscut ca
religie oficială, sub patronajul lui Constantin.
Tiatira: Din secolul al şaselea până în al cincisprezecelea, biserica romano-catolică a deţinut, în mare măsură, controlul asupra creştinătăţii, până când a fost zguduită de Refor mă.
În răsărit, a domnit biserica ortodoxă.
Sardis: Secolele al şaisprezecelea şi al şapte-sprezecelea constituie perioada imediat urmă-
toare Reformei.
Lumina Reformei a în ceput curând să pălească.
Filadelfia: În veacurile al optsprezecelea şi al nouăsprezecelea au existat multe treziri şi
mari mişcări misionare.
Laodiceea: Biserica zilelor de pe urmă este înfăţişată drept căldicică şi apostată. Este biserica liberalismului şi a ecumenismului.
Doctrina Nicolaiţilor nu este precizată. Mulţi consideră că aceştia erau libertinii, conform cărora cei aflaţi sub har ar fi fost liberi să practice idolatria şi păcatele sexuale.
Dr. C. I. Scofield leagă însă această doctrină de apariţia sistemului cleric:
Este doctrina care susţine că Dumnezeu ar fi in stituit un ordin special al „clerului“ sau al preoţilor,distinct de cel al „laicilor“ sau „mirenilor,,,,Termenul este format din două cuvinte greceşti,
niko, cuceritor sau biruitor, şi laos, popor.
Noul Testament nu cunoaşte însă nimic de spre aşa-numitul „cleric“, şi încă şi mai puţin despre preot,afară doar de faptul că toţi fiii lui Dumnezeu din cadrul actualei dispensaţii sunt: „o preoţie sfântă“. În biserica apostolică existau următoarele funcţii: bătrânii (sau episcopii; „prez-
biterii“) şi diaconii; iar darurile(slujbele) erau: a postolii, prorocii, evangheliştii, păstorii şi în vă ţătorii (Ef.4:11). Aceştia s-ar fi putut sau nu să fie bătrânii sau diaconii. Dar către sfârşitul perioadei apostolilor a ieşit o dispoziţie prin care li se aroga doar bătrânilor autoritatea de a admini tra rânduielile şi, în general, de a se constitui într-o clasă situată între Dumnezeu şi popor; ei erau Nicolaiţii.
Veţi observa că ceea ce e rau „faptele Nicolaitilor“ la Efes , către sfârşitul perioadei a postolice, devenise cu două sute de ani mai târziu „o doctrină“ la Pergam în perioada lui Constantin.
2:16 Credincioşii adevăraţi sunt chemaţi să se pocăiască. Dacă se vor pocăi, e de presupus că îi vor exclude pe învăţăto rii răi din mijlocul lor. Altminteri, Domnul Însuşi va lupta împotriva acestor oameni răi.
2:17 Sfinţii ascultători trebuie să asculte ce le spune Duhul bisericilor. Celui care va birui i se va da mana ascunsă şi o piatră albă.
Biruitorul de la Pergam ar putea fi copilul lui Dumnezeu care refuză să tolere ze învăţătura
rea din cadrul bisericii locale.
Dar ce sunt: mana ascunsă şi piatra albă?
Mana este un tip care Îl reprezintă chiar pe Cristos, vorbindu-ne de hrana cerească, în contrast cu alimentele oferite idolilor (v. 14).
Mana ascunsă ar putea fi „o scumpă şi tainică părtăşie cu El Însuşi, trăită în slava Celui
care a suferit aici pe pământ“.
Piatra albă a fost explicată în mai multe moduri. A fost considerată un semn de achitare la procese. A fost de asemenea un simbol al victoriei la întrecerile sportive. A fost o expresie de bun
venit dată de gazdă unui oaspete.
Din context rezultă clar că a fost o răsplată dată de Domnul celui care a biruit, exprimând apro-
barea de către El a acelei persoane.
Alford spune că numele nou indică acceptarea de către Dumnezeu şi un titlu de glorie.
Din punct de vedere istoric, această biserică reprezintă probabil timpul imediat următor vremii lui Constantin, când între biserică şi stat a interveni un „mariaj“. Mii de oameni au devenit creştini doar cu numele, iar biserica a tolerat practici păgâne în mijlocul ei.
2:18 Numele Tiatira înseamnă jertfă perpetuă sau ofrandă continuă.(jertfa miresmei) În această scri-soare Fiul lui Dumnezeu este văzut ca având ochii ca para focului, iar picioarele ca bronzul strălucitor. Ochii ne sugerează privirea pătrunzătoare, iar picioarele de bronz anunţă ameninţarea judecăţii.
2:19 Biserica se remarca în mai multe privinţe. Nu-i lipseau faptele bune, dragostea, slujirea, credinţa şi îndurarea cu răbdare.
În realitate, faptele ei creşteau la număr, nefiind în declin.
2:20 Dar o doctrină necurată fusese tolerată în sânul adunării, consecinţa fiind faptul că imoralitatea şi idolatria au ajuns să fie practicate în mijlocul ei. Biserica permisese unei prorociţe auto-proclamate, pe nume Izabela să-i conducă pe slujitorii lui Dumnezeu la păcat
2:26-28 Cel care va birui la Tiatira este credinciosul adevărat care continuă să facă cu statornicie faptele prin care demonstrea ză că este cu adevărat creştin. Răsplata lui va fi domnia împreună cu Cristos în timpul Mileniu lui. El va primi autoritate asupra naţiunilor şi le va păstori cu un toiag de fier. Orice păcat şi orice răzvrătire vor fi pedepsite sever şi imediat.
3:1 Sardis înseamnă cei care scapă sau renovare.(ramasita) Domnul Se descoperă pe Sine drept Cel care are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele. În puterea Duhului Sfânt deţine El controlul asupra bisericilor şi solilor lor. Sardis era o biseri că marcată de o mărturie lipsită de viaţă. Avea reputa ţia de adunare creştină, dar, în cea mai mare parte, nu făcea altceva decât să execute mecanic o rutină zilnică, nea vând în interior o viaţă spirituală pulsantă şi nestră lucind de prezenţa supranaturalului.
3:7 Filadelfia înseamnă iubirea de fraţi.
Acestei biserici Domnul i se înfăţişează drept Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel care are cheia lui David, Cel care deschide şi nimeni nu va închide, Cel care închide şi nimeni nu va deschide.
Cu alte cuvinte, El are puterea administrativă şi controlul necontestat:
3:13 Cine are urechi să asculte mesa jul dat de Duhul bisericilor.
Biserica din Filadelfia este considerată adesea un simbol al marii treziri evangheli ce din veacul
al optsprezecelea şi începutul veacului al nouăsprezecelea, al recuperă rii adevărului cu privire la
biserică şi veni rea lui Cristos şi al unei mari campanii mondia le de misionarism. Deşi creştinii
s-au bucurat de un grad real de refacere în această perioadă, totuşi Satan a făcut un effort concentrate de a strecura în biserică aluatul legalismului, ritualismului şi al raţionalismului.
3:14 Numele Laodiceea înseamnă fie ;poporul guvernând, fie judecata poporului.
3:15-17 Biserica din Laodiceea nu era nici rece, nici fierbinte, ci căldicică într-un mod bolnăvicios. Domnul ar fi preferat ca ea să fie extremă, fie în indiferenţă, fie în râvnă. Dar nici vorbă. Ea era destul de căldicică pentru a-i înşela pe oameni, amăgindu-i să creadă că era o biserică a lui Dumnezeu şi de un căldicel atât de dezgus tător încât I-a produs greaţă Celui Atotpu ternic. Mai mult, biserica era caracterizată de mândrie, ignoranţă, suficienţă şi complacere.
3:20 În versetele de încheiere, avem ceea ce Scofield a numit „locul şi atitudinea lui Cristos la sfârşitul epocii Bisericii“. El este în afara bisericii declarate, bătând politicos la uşă şi invitând persoane indivi duale (iar nu mase de oameni, ca pe vremuri) să părăsească biserica apostată, pentru a avea părtăşie cu El.
Trench comentează pe această temă: Fiecare om este stăpânul casei inimii lui, care este fortăreaţa sa. El este cel care trebuie să-I deschidă Domnului porţile. El are trista prerogativă şi jalnicul privilegiu de a refuza să-I deschidă. Dar dacă va refuza, îşi va periclita cu orbire propria sa binecuvântare, devenind un
mizera bil cuceritor.11 Indiferent de interpretarea pe care o dăm cărţii Apocalipsa, este un fapt de netăgăduit ca biserica Laodiceea prezintă o imagine vie a epocii în care trăim. Traiul luxos şi huzurul abundă pretutindeni, în timp ce suflete mor din lipsa vestirii Evangheliei. Creştinii poartă cununi, în loc de o cruce. Noi ne consumăm mai mult pentru sport, politică sau televiziune, decât pentru Cristos. Nu părem să fim conştienţi de nevoi spirituale, nu tânjim după o adevărată trezire spirituală. Energiile noastre şi tot ce avem mai de preţ sunt consacrate lumii afacerilor, după care, ceea ce a mai rămas din cariera noastră irosită este închinat Mântuitorului. Ne străduim să satisfacem cerinţele trupului nostru, care peste câţiva ani se va întoarce în ţărână. Acumulăm lucruri, în loc să renunţăm la ele; ne strângem comori pe pământ, iar nu în cer. Atitudinea generală este:„Copiii lui Dumnezeu merită tot ce e mai
bun, mai de calitate. Căci dacă nu am grijă eu însumi de mine, cine să aibă grijă de mine?
Să ne avântăm în lume, iar Domnului să-I dăm serile noastre libere“. Aceasta este starea noastră în ajunul revenirii lui Cristos!
De fapt, primii trei ani şi jumătate ai Tribulaţiei vor fi relativ blânzi. Domnul Isus a descris aceşti ani la Matei 24:4-14.
La mijlocul Tribulaţiei va fi aşezată o imagine în templul de la Ierusa lim şi oamenilor li se va ordona să se închine acestui chip, în caz contrar fiind omorâţi (Mat. 24:15). Acesta va fi semnalul că a început Marea Tribulaţie
Capitolul 7 este intercalat între pecetea a şasea şi a şaptea şi ne prezintă două categorii importante de credincioşi. Capitolul răspunde la întrebarea ridicată la sfârşi tul capitolului 6:
Am expus niste explicatii acolo. Pentru a proba credinta celor evlaviosi si intrucat cei care își păstrează integritatea și il dovedesc pe satan ca mincinos vor fi răsplătiți cu viață veșnică.
