Cum iti dai seama...

darkwings a scris:

offf...stii cum gandesc aceste fetesi femei?...prima data ' a fost o greseala,s-a enervat ,stiu ca ma iubeste'..iar in timp devine obisnuinta?..am fost recent martorul unei astfel de intamplari intre doi soti..concluzia:sotia a tacut si a inghitit pt ca citez ' e barbate-miu' :flowers:

acum inteleg de ce statisticile spun ca in Romania e cel mare procent de neveste abuzate....ar trebui sa se mai schimbe conceptiile putin,intre doi oameni maturi si normali,cred ca pumnii nu isi au rost...mai ales ca exista pericolul sa se ajunga si mai rau,si daca mai sunt si copii care asista,ce vor invata ei de la viata ?

arielle a scris:

acum inteleg de ce statisticile spun ca in Romania e cel mare procent de neveste abuzate....ar trebui sa se mai schimbe conceptiile putin,intre doi oameni maturi si normali,cred ca pumnii nu isi au rost...mai ales ca exista pericolul sa se ajunga si mai rau,si daca mai sunt si copii care asista,ce vor invata ei de la viata ?

arielle am sa fiu f sincer...intre parintii mei de cand ma stiu eu nu am vazut un scandal...nu am vazut ca vreodata pe tata macar sa schiteze gestul de a ridica mana asupra mamei...deci se poate?...totul tine de mentalitate si de educatie si de exemplele pe care le vedem pe langa noi nu?..

darkwings a scris:

arielle am sa fiu f sincer...intre parintii mei de cand ma stiu eu nu am vazut un scandal...nu am vazut ca vreodata pe tata macar sa schiteze gestul de a ridica mana asupra mamei...deci se poate?...totul tine de mentalitate si de educatie si de exemplele pe care le vedem pe langa noi nu?..

pai da,asta zic si eu,sa o incurajam sa fie si ea un astfel de exemplu,de ce sa stea si sa suporte cand se poate si altfel ?

pai draga mea arielle asta ar trebui sa o intrebam pe EA ....

arielle a scris:

acum inteleg de ce statisticile spun ca in Romania e cel mare procent de neveste abuzate....ar trebui sa se mai schimbe conceptiile putin,intre doi oameni maturi si normali,cred ca pumnii nu isi au rost...mai ales ca exista pericolul sa se ajunga si mai rau,si daca mai sunt si copii care asista,ce vor invata ei de la viata ?

Arielle, stii de ApFR? Ei aveau un program impotriva violentei in familie. Aveau si case in care erau cazate victimele din cele mai grave cazuri, chiar cu copii. Nu a functionat. Pentru ca respectivele reluau din proprie initiativa contactul cu individul. Sau povesteau unor prietene pe unde stau. Cumva, cumva, se scurgeau informatiile, indivizii veneau si le luau acasa si se relua circul. Tot pe principiul "imi iau acasa nevasta" si "cum sa nu ii spun sotului" si "pai i-am spus si lui, ca ma gandeam ca sunt o familie si ar trebui sa stie".

Informatia e second hand. Mi-a spus-o o prietena care il cunoaste pe coordonatorul proiectului.

Se mai joaca avionase si X si O in orele de cultura civica? Sau se mai face matematica si limba romana in orele respective (inclin sa cred prima varianta, totusi)?

Shur a scris:

Arielle, stii de ApFR? Ei aveau un program impotriva violentei in familie. Aveau si case in care erau cazate victimele din cele mai grave cazuri, chiar cu copii. Nu a functionat. Pentru ca respectivele reluau din proprie initiativa contactul cu individul. Sau povesteau unor prietene pe unde stau. Cumva, cumva, se scurgeau informatiile, indivizii veneau si le luau acasa si se relua circul. Tot pe principiul "imi iau acasa nevasta" si "cum sa nu ii spun sotului" si "pai i-am spus si lui, ca ma gandeam ca sunt o familie si ar trebui sa stie".

Da,stiam de ApFR,trec in fiecare zi cu tramvaiul prin fata sediului,dar sincer nu stiam cat sunt de eficienti sau cat de corecti.Stiam doar ca in cazurile astea femeile tac si suporta si nu se adreseaza nici unui for,nici in cazul in care acesta ar fi fair play.Oricum,mi se par niste cazuri disperate si extrem de nedrepte si situatia unor astfel de femei,ce sa mai vorbim de copii ma revolta cumplit.As dori ca toata lumea sa lupte pentru armonie si intelegere sau macar sa incerce sa fuga de rau.

darkwings a scris:

offf...stii cum gandesc aceste fetesi femei?...prima data ' a fost o greseala,s-a enervat ,stiu ca ma iubeste'..iar in timp devine obisnuinta?..am fost recent martorul unei astfel de intamplari intre doi soti..concluzia:sotia a tacut si a inghitit pt ca citez ' e barbate-miu'

NO COMMENT :)

Buna,

Sunt cu prietenul meu de 3 ani jumatate . De 2 ani stam impreuna. Insa de cand ne-am mutat impreuna au inceput sa apara multe certuri.. poate e ceva normal pana ne acomodam .. asa m-am gandit eu. Intradevar lucrurile s-au schimbat foarte mult de atunci. Problema mea este ca nu imi pot da seama daca tine in acest moment la mine sau doar a intervenit obisnuinta. Eu am facut f multe compromisuri .. am trecut peste multe momente neplacute. Din pacate existau betii mai dese din partea lui .. acum ce e drept ca sunt mai rare dar inca sunt. Nu e violent .. dar exista aceste betii si asta ma deranjeaza enorm. Nu sunt eu destul de importanta sa renunte ? O alta problema ar fi ca de fiecare data cand se duca acasa la ai lui ma igonora. Nici un semn de viata , absolut nimic. Intradevar sunt cateva probleme si la el in familie cu alcoolul , si unul din parinte este f grav bolnav . Asta a fost unul din motivele pentru care nu m-a sunat deloc de sarbatori .. nici macar sa imi zica ca a ajuns bine. Lucru care pe mine ma deranjat enorm pentru ca nu este prima data cand se intampla. El nu mi-a explicat nimic din ce s-a intamplat; am aflat de la altcineva ca ar fi fost niste probleme in familie. Este asta oare in motiv sa ma ignore ? Nu sunt si eu destul de importanta dupa atat timp? In momentul cand am revenit in apartament dupa sarbatori am luat decizia sa ma mut macar pentru o perioada .. Atunci nu stiam ca ar fi fost acele probleme in familie ( ma refer la ultimele probleme aparute de pasti ) . Insa nu am luat aceasta hotarare doar pe baza acestei ultime ignorante , am luat hotararea pe baza a tot ce s-a intamplat in trecut. Cum se zice aceasta ultima faza a pus capacul. Am asteptat un semn de viata .. dar nici unul . Am luat legatura eu pana la urma cu el sa ii explic de ce am hotarat acest lucru. Au trecut 2 zile si tot nu am nici un semn de viata. Un alt lucru pe care vreau sa il mentionez este ca el este o fire foarte orgolioasa... chiar daca a gresit ii ia ceva timp sa isi dea seama si sa recunoasca. De cele mai multe ori chiar daca el gresea eu incepeam sa comunic cu el sa il fac sai nteleaga. Insa in acest moment nu cred ca as mai putea face acest lucru. Ma gandesc ca nici daca nu raspunde dupa ce i-am explicat tot ce gandesc sentimentele lui sunt f diferite de cum credeam eu . Inseamna probabil ca nu ii mai pasa si e mai bine sa ma mut chiar. Gresesc eu ?Am exagerat eu oare? Ce ar trebui sa fac?

As aprecia foarte mult un sfat de la voi. Merci.

Maria.

parerea mea e ca nu ai exagerat deloc...oricate probleme ar avea...daca esti importanta pentru el e imposibil sa nu se gandeasca macar un minut la tine...sa iti dea un telefon...

Ai fost intelegatoare, ai avut rabdare si te-ai straduit ca relatia voastra sa decurga bine.Din cate am inteles nu se merita sa-ti mai bati capul cu el, din moment ce el nu e dispus sa comunice cu tine despre probleme si nu-si da nici un pic silinta pt aceasta relatie, e un caz pierdut si daca tu atarni in continuare dupa el, nu numai ca iti irosesti timpul dar te si consumi psihic....