Am nevoie de niste sfaturi

Priapism a scris:

Aşa se întâmplă când te însori cu prima femeie pe care o cunoşti... îţi aduci aminte după aceea că mai există şi altele.

E mult mai probabil să fie fidel unul care a fost un porcmagar toată viaţa şi s-a plictisit de experimentat, decât unul care a făcut templu doar unei femei.

P.S. Caut să mă însor.

Si io cand am zis odata pe un topic la nu mai stiu ce discutie ca e bine ca barbatul sa fi fost player inainte de insuratoare, mi-au sarit cateva gaini in cap ca vai doamne lor nu le-ar trebui un footalau si playboy din ala care ieste echivalentul unei muieri usuratice numa ca in versiunea masculina.

Io am zis...

Naeema a scris:

Si io cand am zis odata pe un topic la nu mai stiu ce discutie ca e bine ca barbatul sa fi fost player inainte de insuratoare, mi-au sarit cateva gaini in cap ca vai doamne lor nu le-ar trebui un footalau si playboy din ala care ieste echivalentul unei muieri usuratice numa ca in versiunea masculina.

Io am zis...

Mortal.

Priapism a scris:

E gresit sa ai pretentia ca ceilalti sa iti adopte valorile, iar asta goes both ways.

Normal. Nu cred insa ca am lasat de inteles chestia asta. Fiecare cu valorile lui, dar si cu opiniile lui. Just ? Eu le spun asa din topor, precum se stie.

The right thing to do...nu coincide mereu şi nu se aplică tuturor, tocmai din cauză că nu vedem toţi la fel lucrurile, nu ne deranjează pe toţi fix aceleaşi lucuri sau comportamente. Cu excepţii afcors.

Nu vedem lucrurile asa cum sunt, le vedem asa cum suntem. Mai sunt si situatii cand unii nu vad nicicum lucrurile, pentru nu pot, dar se exprima in asa fel incat sa para ca si cum ar gandi superb, cinstit si minunat.

Priapism a scris:

Nu datorează nimic nimănui.

Tie ti s-ar parea normal sa traiesti langa o persoana pe care ai minti-o zilnic, de care te-ai ascunde, pe cand acea persoana ar trai cu o impresie gresita despre tine, ar trai in nestiinta si fara posibilitatea de a decide in buna stiinta de cauza cu cine-si imparte viata ? E ca si cum ai decide tu pentru acea persoana, ca si cum i-ai fura dreptul la propria decizie mentinand-o intr-o perpetua minciuna. E perfidie curata pe langa cea mai crunta forma de egoism si narcisism. Eu de aia zic ca oamenii care fac chestia asta sunt total lipsiti de caracter. Opinia mea of course.

Daca e adevarat ca nu datoram nimic nimanui, nici macar persoanei din viata noastra, atunci macar ne datoram noua insine sa fim integri. Probabil ca unii nu au probleme cu imaginea din oglinda. Asta e altceva.

Nu e vorba de valorile familiei ci de valorea noastra ca oameni in fata propriei constiinte. Nu datoram nimic societatii, cutumelor, samd dar ne datoram noua insine sa nu fim jigodii.

Naeema a scris:

Tie ti s-ar parea normal sa traiesti langa o persoana pe care ai minti-o zilnic, de care te-ai ascunde, pe cand acea persoana ar trai cu o impresie gresita despre tine, ar trai in nestiinta si fara posibilitatea de a decide in buna stiinta de cauza cu cine-si imparte viata ? E ca si cum ai decide tu pentru acea persoana, ca si cum i-ai fura dreptul la propria decizie mentinand-o intr-o perpetua minciuna. E perfidie curata pe langa cea mai crunta forma de egoism si narcisism. Eu de aia zic ca oamenii care fac chestia asta sunt total lipsiti de caracter. Opinia mea of course.

În primul rând aş face foarte bine diferenţa între familie şi persoana cu care mă intalnesc din cu totul alte motive (fără fluturi în stomac is the first rule) ştiu că sună contradictoriu, dar e posibil să îţi respecţi partenera chiar şi dacă o înşeli, cu condiţia să nu ajungi în starea de a îi suge tocul ăleia cu care înşeli şi a îţi neglija familia.

Nu aş face treaba asta dacă nu mi-ar lipsi nimic acasă, în relaţia pe care o am. Şi aici lipsurile variaza, pot fi perioade în care doi oameni nu se mai înţeleg, dar nu e atât de grav încât să se separe, iar în cazurile astea, minciuna is second nature şi poate să vină din ambele părţi.

Sunt persoane care dacă nu au momentele astea de respiro, strică absolut totul şi atunci când e un copil implicat sau mai mulţi, mai bine ar fi minciună, discretie şi adulter, decât divorţ, traume psihice la copii şi multe altele. Pentru că şi astea se întâmplă.

Bottom line, aş putea să trăiesc aşa cu cineva dacă nu aş vrea să renunţ la relatie, dar în acelaşi timp nu aş mai găsi aceeaşi atracţie o perioadă, nu ne-am mai înţelege o perioadă din varii motive. Atunci când pui punct e ceva final, no coming back from it.

Dragostea şi atracţia nu sunt eterne.

Eu sunt alt gen de persoana. All or nothing. Cand situatia a fost ciufuta am stiut ca a fost astfel doar temporar si am mers mai departe. Daca insa as fi realizat ca nu mai este loc si sansa de remediere si ar fi insemnat sa traiesc intr-o relatie nefericita pana la sfarsitul vietii, nu m-as fi pedepsit in halul ala. As fi pus capat si gata, dar asta inainte sa ma implic extra-conjugal, sa incep sa mint, sa joc teatru si din astea. Exact asta as face si in viitor daca doamne fereste ar fi cazul. But that's me.

De asta ti-am zis că oamenii sunt diferiţi, reactiile la fel, gestionarea şi aşa mai departe.

Chestia e ca niciunul nu poate decreta că e corecta numai varianta lui.

Afcors, când privesti dpdv al societatii sau mai bine zis a ce promoveaza societatea ca fiind drept şi corect, dacă eşti în liniile alea, nu o să te poată convinge nimeni că nu e varianta ta singura corectă.

De aia am şi zis de religie mai sus, că si acolo e cam la fel.

Oh well...