"A spune că doi şi cu doi egal patru nu înseamnă a declara ca
Tudor Vianu că Goethe a scris Poezie şi Adevăr, că Voltaire a murit în 1778 ori
că Balzac, domnilor, e un realist romantic. Sau a ţine, ca George Călinescu,
admirabile inedite prelegeri despre viaţa şi opera lui Eminescu. Cînd alături de
tine oamenii sunt tăiaţi cu fierăstrăul, dacă vrei să enunţi că doi şi cu doi fac patru
înseamnă că trebuie să urli cît te ţine coşul pieptului: este o nedreptate strigătoare
la cer ca oamenii să fie tăiaţi în două cu ferestrăul. Sub domnia lui Robespierre
afirmau că doi şi cu doi fac patru cei care se revoltau împotriva faptului că nişte
oameni erau trimişi la ghilotină numai pentru că se născuseră nobili. (Prevestise
el ceva, Beaumarchais, dar nimerise pe de lături, ca leremia!) Sub Calvin, la fel,
cei care nu puteau să nu se cutremure văzînd că sunt sortiţi mortii toţi cugetătorii
care nu aprobau întocmai teologumenele lui maître Calvin. Sănătoasă aritmetică
ar fi făcut cine i-ar fi expus lui Caligula îndoielile sale cu privire la putinţa de a
conferi calitatea de consul unui cal. Şi aşa mai departe de fiecare dată. Pe doi ori
doi patru, alde Vianu, Călinescu sau Ralea l-ar fi putut aritmetiza vorbind,
bunăoară, despre Canal, drumul cel java pulbere". (Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)
Nu ma pricep la politica, in special pt. ca nimic nu ma enerveaza mai tare decat stirile referitoare la politica romaneasca. Cu toate astea, simt si eu ca aerul din Romania a devenit irespirabil din cauza climatului politic. Niciunul dintre adevarurile scrise, rostite (hotie, coruptie, incompetenta) nu ii scoate pe domnii politicieni dintr-ale dumnealor. O fi din cauza ca nu a gasit nimeni formula algebrica potrivita? Sau trebuie sa li se lipeasca o portavoce in ureche cand li se spune?
Puteti propune un "doi plus doi fac patru" care sa aiba impact?