Început de sereniti, Dum 16 apr 2006 · 144 răspunsuri · 57.391 vizualizări
cum am scris si in titlu.. vreau sa va intreb pe toti daca exista vreo explicatie la " de ce mor oamenii". am avut un mare necaz in urma cu putin timp si inca mai sufar... e foarte greu sa treci peste astfel de momente.. sper ca nu va intristez cu asa un topic dar mi-ar prinde bine niste pareri...
cine e de vina? boala nu alege din pacata.. la orice varsta... :flowers:((
Murim pentru ca traim...
Moarte este in fond innacceptabila.
Doliul este cu atat mai dificil cu cat este dupa o persoana tanara sau o moarte subita.
Moarte este la fel de dureroasa fie ca e o pers tanara sau batrana....singura diferenta e ca la cei mai in varsta deja te astepti si te-ai impacat cumva cu gandul..dar mai tragic este pentru cei care mor subit din accidente stupide de masini...sau din cauza unor boli necrutatoare care vin pe neasteptate..eu una am avut parte de multe pierderi si multe dolii de purtat..mai ales in ultima vreme..asa ca te inteleg 
Cancer/colesterol.
Cand pronunti cuvantul"moarte"...hmmm te gandesty la ceva care te va astepta si pe tine intr-o zi...dar e ceva trsit intradevar, dar nu trebuie sa iti para rau pentru ca ai avut si momente bune in viata nui asa?...Revenind la tema "de ce mor oamenii"...hmm ei mor pentru ca traiesc?....nu cred , cred ca mor pentru ca corpul trebuie sa moara dar sufletul cred ca ramane.....cand moare cineva drag, el/ea nu moare cu adevarat...ramane in inima ta pentru todeauna.....Eu una nu gasesc o explicatie prea logica la aceasta tema... 
....Dar oricum nu cred ca ti-ai dorii sa traiestii etern... TI-AI DA SEAMA??? ...eu una nu mi-as dori
Editat Lun 17 apr 2006 19:55
Este foarte periculos sa traiesti, cine traieste MOARE
Moartea este un lucru inevitabil , iar cand se intampla unor persoane la care tinem , simtim ca cerul se prabuseste peste noi...iar la intrebarea de ce mor oamenii ar exista mai multe raspunsuri,iar acestea depind de fiecare persoana in parte ,fiecare va gasi o explicatie logica sau mai putin ptr a se consola intr-un fel sau altul ptr pierderea suferita .
Editat Lun 17 apr 2006 20:13
de acord cu voi.. dar in momente din astea sincer... nu gasesc nici o explicatie...
e adevarat ca la persoanele in varsta te astepti... te impaci oarecum cu ideea...dar la persoane care sunt la mijlocul vietii.. cu cariera, copil, stare materiala oarecum buna (sa nu va inchipuiti vile sau alte lucruri ci doar o stare materiala care sa implice un trai decent).. oameni de putin peste 50 de ani...cum sa reusesti sa te impaci cu gandul ca o boala necrutatoare poate schimba totul in doar un an.. atata a durat.. de cand am aflat cu totii si pana in nenorocita zi.. un an.. poate e mult.. poate e putin.. nu stiu... fiecare decide.. dar pt mine a trecut extrem de repede..
ma gandesc la cat de multe lucruri asi fi vrut sa fac.. si nu am mai apucat sa fac cu aceasta minunata fiinta.. avea atat de multe sa ma invete.. si pana la urma nu ma va mai vedea la casa mea..
e trist.. si foarte greu in acelasi timp..
si eu va pun aceeasi intrebare .. pe care mi-o tot pun de cateva sapatmani in coace: DE CE? DE CE TOCMAI NOI? DE CE TOCMAI FAMILIA MEA?
nu doresc raul nimanui.. nu vreau sa fie nimeni nefericit... DAR DE CE ACUM? DE CE NOI?? : (((((((((
sereniti a scris:si eu va pun aceeasi intrebare .. pe care mi-o tot pun de cateva sapatmani in coace: DE CE? DE CE TOCMAI NOI? DE CE TOCMAI FAMILIA MEA?nu doresc raul nimanui.. nu vreau sa fie nimeni nefericit... DAR DE CE ACUM? DE CE NOI?? : (((((((((
Probabil ca acelasi lucru se mai intreaba cateva milioane de oameni chiar in momentul asta. Moartea nu poate fi explicata.
Nu te mai gandi la partea urata a mortii. Gandeste-te ca cel care te-a parasit e intr-un loc mai bun, e fericit si va vegheaza.
ariana2006 a scris:Nu te mai gandi la partea urata a mortii. Gandeste-te ca cel care te-a parasit e intr-un loc mai bun, e fericit si va vegheaza.
asa mi-au spus toti... sa vad partea pozitiva.. mai ales faptul ca nu a mai ajuns sa fie operata... mi-ar fi fost groaza daca ajungea sa fie operata si traiam aceasi tragedie.. dar uite ca Dumnezeu intr-un fel a ajutat-o si nu a lasat-o sa se chinuie.. dar tot e greu.. pt noi cei ramasi in urama.. pt ca traind in aceasi casa se ivesc in orice coltisor tot felul de amintiri... si e trist ... pt ca aveai niste planuri.. niste idei care pana la urma nu se vor mai implini.
sunt tanara.. si pana acum nu am avut din fericire astfel de necazuri..
inainte nici nu cred ca apreciam asa de mult ca acum fiecare persoana in parte.. acum insa stiu.. ca trebuie sa vezi intotdeauna partea plina.. sa te bucuri cat poti de viata.. ca sa nu regreti in momentul in care nu o sa mai poti sa faci anumite lucruri..
pana acum mi se parea ca e doar o vorba spusa in vant.. dar acum sunt de acord : "numai cine a trecut prin asa ceva stie si poate intelege ..." : ((((((