De fapt, daca ma gandesc bine, psihologul trebuie sa fi lucrat pentru vreo firma, institutie, trebuie sa fi fost ceva in domeniul recrutarii de personal, psihologia muncii.
El serveste interesele celor care il platesc, adica institutia, si nu interesul candidatului.
Institutia vrea sa stie daca angajatul este labil, daca este sugestionabil, daca are probleme de perceptie a realitatii, daca are disonante cognitive, daca are distorsiuni de procesare a informatiei, daca e echilibrat sau nu.
Se poate ca psihologul sa fi facut un mic test, un truc prin care sa testeze exact sugestionabilitatea.
Inchipuie-ti ca ai un astfel de soldat sugestionabil in subordine. Nu-l poti pune la paza armament, caci e sugestionabil.
Ai un angajat sugestionabil, nu-l poti pune la paza institutiei, caci intra atunci cine vrea, oricine il sugestioneaza.
Ai un angajat care vrea functii de raspundere, dar daca e sugestionabil, il joaca subordonatii pe degete.
Mi se pare corect ca institutia sa stie cum este angajatul ei, pentru ca sa stie unde sa-l repartizeze, ce sa ii dea pe mana. Precis ca psihologul a scris in dosarul candidatului rezultatul la micul sau test.
Daca e asa, testul e foarte usor de aplicat, si foarte precis. Dai foaia pe care scrie DA, insa tu ii spui ca scrie NU. Candidatul poate reactiona calm, furios, plangand, nesigur, confuz, agresiv, asertiv, ganditor, in multe feluri. Fiecare mod de reactie spune ceva despre el.
Psihologul i-a spus sa se linisteasca dupa ce a obtinut reactia de la el, si sa se uite pe foaie. Tot timpul a controlat ceea ce se petrecea.
Iar prietenul tau ar trebui sa faca terapie, caci e prea sugestionabil, hipnotizabil, si orice escroc il poate lasa fara bani, pentru ca il simte ca e naiv, neincrezator in sine, nesigur, anxios, fricos.
Ar trebui sa lucreze aprig la asta, la aceste puncte slabe.
Tu spui ca e din cauza psihologului, si lasi impresia ca acesta a facut ceva magic, de parca psihologia ar fi ceva paranormal, gen vraja rea, blestem, care strica viata omului prin trucurile lor damnate.
Insa eu cred ca problemele prietenului tau nu se trag de la faza cu "apt psihologic", ci din felul sau de a fi plus copilaria sa. Altfel spus, predispozitie genetica plus formare de mediu. Cred ca a avut parinti "hipnotizatori", care l-au dresat sa fie ascultator si docil.
Prietenul tau pare a fi genul care crede mai mult ceea ce ii spun parintii decat ceea ce vede cu ochii lui.
In cazul testului, el a fost pus in fata unui conflict, caci psihologul juca rolul parintelui autoritar ce trebuie crezut cu orice pret, nu poate fi pus in chestiune, insa ochii lui ii spuneau altceva. De aici ameteala.
S-ar putea ca ceea ce simte el acum sa fie revolta, dar nu pe psiholog, ci pe parintii lui, insa el nu pricepe asta, si da vina pe psiholog.
Adica in launtrul lui s-a trezit vaga senzatie ca asa cum a fost prostit pe fata de catre psiholog, asa a fost prostit ani la rand de parinti, si ca e pe un drum gresit, iar ei l-au educat si dresat si format intr=un fel in care nu ar fi vrut, dar acum nu prea are ce face. Ar simti ca e un conflict intrapsihic intre felul in care a fost fasonat si felul in care trebuia sa fie daca era lasat liber. Chestia asta e foarte dificila, dureroasa, si consuma multe resurse psihice. Nu e de mirare ca prietenul tau se resimte, caci in adancul lui s-au trezit forte si sentimente puternice care vor sa iasa la suprafata, dar se izbesc de ani de programare parentala.
Sfatul meu amical: zi-i sa faca terapie serioasa.
Dar oare va mai dori, acum ca are ciuda pe psihologi?
Poate daca intelege ce s-a intamplat cu psihologul, si ce e cu parintii.
Astea sunt parerile mele, dar zic ca e o pista demna de urmarit pentru el.
Te citez: "Un an de zile individul nu prea a stiut pe ce lume e, asta pe langa faptul ca o vara intreaga ii veneau in cap numai idei contrare. La aceeasi problema avea tendinta fie sa reactioneze foarte violent si sa sara la bataie fie sa aibe o atitudine de cel mai bun crestin in viata....pana la urma a avut si oarece probleme cu politia din cauza temperamentului agresiv pe care il observam rar la el pana in momentul respectiv"
Ii veneau in cap numai idei contrare. Exact asta s-a putut trezi in el prin acel experiment. Lupta intre Sinele lui autentic bagat la fund de catre parinti, prin autoritatea parentala puternica, si Sinele fals pe care l-au dorit parintii. E posibil ca prietenul tau sa aiba o meserie pe care si-au dorit-o parintii, nu el! De aici conflictul interior. Daca accepta sa se minta in continuare, are furie si contradictii, caci experimentul psihologic i-a revelat conflictul intre Sinele fals si cel autentic. Daca se prinde ca e vorba de Sinele fals dorit de parinti si Sinele autentic, tot e furios, caci regreta anii pierduti, plus ca nu poate sa ii puna in chestiune pe parinti, caci ii iubesti ori e intimidat de ei.
Acest conflict puternic nu e inteles de catre el, deci e DEPLASAT spre alte persoane: batai cu oameni care nu sunt de vina pentru ce simte, sau cu Politia.
Mai spui ca e un bun crestin, si te miri ca acum e agresiv. "Bunul crestin" poate fi exact Sinele fals dorit de parinti, copilul docil si pe plac, pe cand "Agresivul" e Sinele autentic (care nu e agresiv in esenta, insa nu se poate exprima in acest moment nasol decat furios pe teapa primita, mai ales ca inca e strivit de catre programarea parentala, mai incolo se poate calma fain de tot).
E ok sa fii bun crestin, insa numai daca tu ai ales asta, in urma experientelor de viata, liber, nu daca ti s-a impus de catre parinti, caci binele facut cu forta e rau de fapt.
Daca tii la prietenul tau, incearca sa-i explici cate ceva din astea, s-ar putea sa percuteze si sa isi rezolve eficient conflictele interioare. Altfel poate exploda rau de tot.
Si apropo, ce a facut psihologul nu e hipnoza.