Tonomatul lui Tadayo

Doua femei realizate, frumoase, destepte, care aveau totul... si sa sfarseasca inecate intr-o hardughie scapata de sub control, care se scufunda incet... e un subiect de film thriller. Una era insarcinata, ceea ce sporeste oroarea.

Te-ai identificat empatic cu ele, fiind femeie. Dar e vorba de propria ta frica de moarte, ea e cea care erupe in cosmaruri.

Frica de moarte se neutralizeaza prin nascut de copii, sex salbatic, iubiri nebune, si sa creezi titanic, ca si cum fiecare zi e "un miracol intr-un infern".

Si eu ma gasesc in aceeasi situatie. Doar ca eu am devenit imun la tragediile celor din jurul meu. Mi-o traiesc pe a mea cu gratie si tornade.

A nu. Nu mi-e teama de moarte. As dori sa nu mor ca sa am si eu satisfactii intai. Sa nu mor ca looserita. In primul vis am visat ca se aduna multime de oameni in jurul apei. A doua tineri care se inecau.

Sa speram ca isi vor gasi pacea acolo in cer oamenii din tragedie..desi e nedrept

Care e tragedia ta tadayo? Nu zi direct. Prin metafore criptice cat sa ma prind eu

Ai vreun vis preferat? Pe care ti ar placea sa il retraiesti.

Tragedia mea e ca m-am ivit pe aceasta planeta nebuna, cum zic Fredric Brown si Philip K Dick in "Clanurile de pe Alpha", si ma izbesc de absurditati si tragedii in jur, si voi muri implacabil ca o ploaie de meteoriti. E tragedia oricarei fapturi inzestrata cu calitatea nervilor receptori de durere, de la un melc la un delfin.

Ea. a scris:

As dori sa nu mor ca sa am si eu satisfactii intai. Sa nu mor ca looserita.

Aici e problema. Una e sa traiesti gol sub un copac indian, si alta e sa fii european si sa ai mintea colcaind de planuri, idei, vise, ambitii, concepte, proiecte, sa vezi pe altii cum creeaza si dreg, sa fii crescut in cultul realizarilor, al marilor oameni care au marcat istoria si parampampam

Esti prea citit pentru mine. Nu moare nimeni. Eu cred ca nu are cine sa iti atarne ornamente de Craciun si bunataturi si de aia esti mai melancolic

Crezi ca artistul isi poate prefabrica tintele de dinainte? Are un tipar de muze?

mamungkukumpurangkuntjuny a scris:

Aici e problema. Una e sa traiesti gol sub un copac indian, si alta e sa fii european si sa ai mintea colcaind de planuri, idei, vise, ambitii, concepte, proiecte, sa vezi pe altii cum creeaza si dreg, sa fii crescut in cultul realizarilor, al marilor oameni care au marcat istoria si parampampam

Ai tu dreptate ca odata in vartejul luxului cultural egreu sa te intorci la radacini simpliste si singuratice. Dar eu zic ca sa gandesti nitel si sa te gandesti ca nu e niciodata tarziu pt a crea. Inca exista in tine samanta.

Si ca vartejul ala nu ti e interzis sau abandonat pe vecie

Dar tu ce creezi ca sa nu mori ca o looserita?

Poti crea un dans plin de pasiune, ca Isadora Duncan sau Zorba, sau o pictura nemaivazuta, colosala, sau o poezie scrisa cu sangele tau, ca Esenin. Ce ai crea ca sa te simti plina de idei pulsande, multumita de viata ta, nepasatoare de moarte?

"Crezi ca artistul isi poate prefabrica tintele de dinainte? Are un tipar de muze?"

Un artist bun isi fabrica tintele de dinainte. Diferenta intre unul bun si unul slab este ca acel bun isi seteaza foarte departe tintele, atat de departe incat doar el le vede, contemporanii nu prea.

Da, artistul bun se naste cu un tipar de muze. Depinde de el sa-l scotoceasca in adanc, in inconstient, in magma amorfa a psihicului cu care s-a nascut ca un fel de predispozitii si seminte. Si sa puna in lucrare aceste tipare de muze. 
 

Un artist bun se poate uita in panorama lumii, ca sa se imprime de forme si culori, si asta va potenta semintele pe care le are deja (tiparele de muze). Dar tot tiparele de muze conteaza de fapt. Un artist bun se uita in sine si incepe sa creeze conform tiparelor sale, chiar daca le modeleaza dupa chef.

Un artist bun se poate duce pe o stanca in ocean si acolo creeaza singur, fara sa aiba nevoie de ceva, doar sa se uite in sine si sa admire reflectiile pe oglinda lumii.

Am stat si m am gandit ce imi lipseste. Eu trebuie sa am o energie masculina langa mine. Muz sau nemuz. Cineva care sa creada in mine. Nu ma refer la iubit. Si apoi dupa ce o sa construiesc ceva cu fiinta aia masculina apoi el o sa ma indemne sa zburd spre culmile inalte. Nu mai pot sa ma urnesc singura. Si desigur o sa urnesc fiinta spre bucuriile lui.. Si vedem ce o fi...

Eu tot pe scena ma vad si intre pauze poate si poezii.

Imi place mult la raspunsul tau la intrebarea cu artistul. Eu nu cred ca e constient de tiparul sau de muze. Pentru ca e prea consumat de muza insasi. Dar e constient de inspiratiile lumii si stie ca atunci cand arde e momentul ideal de a impleti sublimul muzei cu imperfectiunile vietii

Hai sa iti povestesc. Am fost la un atelier. Am intalnit o actrita din Columbia parca. La dans era Isadora Duncan. I am si zis. E foarte interesant sa vezi talente vii

Mi a spus ca e dansatoare. De actorie s-a apucat tarziu. Mi a spus ca nu vrea sfarsitul Isadorei.

ok, vom relua, acum iti noptesc buna zicere.

Ooof cand ma relaxam si eu

Bine. Noapte lina si tie

Si sa curga inspiratia din tine

Dar atentie la ideea ca artistul trebuie sa fie consumat de muza insasi. Mi se pare periculoasa. O capcana subtila. Pentru ca e foarte greu sa atingi acea stare de consumare, si atunci vei tinde sa crezi ca nu ai talent. Poate fi de fapt doar un standard prea inalt, de neatins. Adica un perfectionism steril dar bine mascat.

Poate fi o scuza pentru a nu crea.

"N-am starea de consumare, e prea greu de atins, lasa ca o au altii, asta e, eu nu o pot atinge".

Dar s-ar putea ca artistii realizati sa urmareasca tiparele din launtru si sa le materializeze. Pe cand tu urmaresti o stare inefabila de consumare, si asta poate fi o himera amagitoare. Cei care au creat ceva sunt cei care si-au suflecat manecile si s-au pus la treaba, cautand in sine tiparele si exprimandu-le, asa cum ies ele, imperfecte.

Starea de consumare poate ca vine in timpul procesului de exprimare a tiparelor, poate nu. Eu am simtit-o, dar mi-am dat seama ca e doar un efect, un drog, o rasplata. Nu trebuie cautata ca scop in sine.

Corect si asta

De aceea am zis sublim si imperfectiune. Consumul exagerat te duce ori in una ori in alta

Crezi ca artistul isi poate gasi sfarsitul impacat? Ca si a implinit scopul pe acest pamant?

Preferi vanilia sau ciocolata?

Tin sa aduc o precizare. Pe tadayo il vad ca pe un frate cu care pot impartasi viziunile lumii si dezbate soarta artistului, eroului si cotidianului.

Cand eram mai mica, prin 2005-2006, incepusem sa conversez cu un tip Daniel. Mai mic cu un an sau doi decat mine. Eu eram foarte suparata la vremea aia si fratia s-a cam rupt. Si cu el purtam discutii de genul asta. Bine. La nivelul cunostintelor de atunci.

Asa....

Sa trec mai departe. Ce inseamna cand esti in masina c un tip el conduce cu viteza.. tu te bucuri si conduc fara ooprire chit ca dau peste bucati de cadavre si alte chestii gen Criminal Minds? Apoi ajung intr o camera o ignora face chestii de barbati. Si doi pusti de treispe ani o intreaba. Vrei sa faci parte din familia noastra? Si tu te uiti la tip si iti zici ca e preocupat dc face el acolo. Cum sa ma bage in seama. E un vis mai vechi dar sunt curioasa.

Crezi ca eroul ar intelege artistul? Artist vs artist check artist vs cotidian check erou vs erou check erou vs banal check.

Hai ca procesez intrebari.

De ce tipii duri ( obisnuiti cu ostilitatea de mici ) apreciaza naivitatea si gingasia la sexul opus?

Cauta l pe Victor Bregeda si cauta i tabloul cu Adam si Eva bucati de mere si un cutit de bucatarie in peisaj.

Ofera tu o analiza a acelui tablou. Nitel critica nitel simbolism