De ce va deranjaza crestinismul

_altul a scris:

Asa putea sa ne nasca direct in Iad respectiv Rai, daca tot stia de la inceput unde o sa ajungem.

Ii negi atotputernicia?

_altul a scris:

Pai binenteles ca inchizitia are o justificare corecta. Asa arata hotararea majoritatii, iar celui condamnat nu i se cerea decat sa renunte la idolatriile.

Greseala ei e ca a exagerat pedepsele, si asta a facut-o sa se departeze de caile lui Dumnezeu, si sa sfarseasca lamentabil.

Deci numai ea a exagerat pedepsele , Biserica orientala , ortodoxa nu

Pai sa-ti mai documentez putin activitatea lui Chiril , Sfant Parinte:

În 412, Chiril a devenit patriarhul Alexandriei. Imediat după numire, acesta a început o campanie împotriva adversarilor creştinismului. Mai întâi, Chiril i-a încurajat pe creştinii din Alexandria să-i atace pe iudei, consideraţi apropiaţi prefectului Oreste. Toate sinagogile din oraş au fost distruse, iudeii au fost alungaţi din oraş, iar casele lor au fost prădate.

Oreste a protestat la Constantinopol, iar creştinii conduşi de Chiril l-au atacat din acest motiv, însă Oreste a scăpat cu viaţă, doar rănit. După acest eveniment, Oreste şi-a extins forţele de pază, devenind de neatins.

Prefectul Oreste era totodată un bun prieten al Hypatiei, iar această amiciţie avea să-i aducă celebrei gânditoare o moarte timpurie şi dureroasă.

În martie 415, la ordinul lui Chiril, o gloată de fanatici creştini a atacat-o pe Hypatia în plină stradă. Aceştia au dat-o jos din carul în care se afla, au dezbrăcat-o şi au târât-o într-o biserică aflată în apropiere. Aici, Hypatia a fost măcelărită, iar rămăşiţele ei au fost purtate pe străzile din apropiere, ca apoi să fie arse.

Criminalii nu au fost niciodată pedepsiţi, din lipsă de martori, iar cazul a fost închis după ce patriarhul Chiril a anunţat că Hypatia ar fi fost văzută în Atena, afirmând că zvonul crimei era nefondat. Astăzi, Chiril este considerat un sfânt atât de Biserica Catolică, cât şi de cea Ortodoxă, el fiind sărbătorit pe 18 ianuarie.

Cat fariseism poate exista in unii crestini

Pippo a scris:

Precum de exemplu reclamele TV subliminale ne determina diferite concepte in subconstient, de te trezesti ca ti-e pofta de ciocolata si nu stii de unde.

Exact!!

Este atat de normal sa accepti orice spune o reclama TV desi majoritatea produselor sunt niste tampenii care mai mult fac rau, in acelasi timp, atat de normal sa te superi pe cei care isi sustin credinta.

Un om care te blesteama sau te face sa te simti prost, acela a interpretat gresit practica ortodoxiei, practica care te indemna la smerenie, sacrificiu, bunatate. Si nu e nimic care sa deranjeze in asta. doar daca tii neaparat sa fii mai deranjat

Fiero a scris:

In fata cui? Si de ce trebuie marturisita? Daca Dumnezeu exista, El ne stie cat de puternica ne e credinta, oricum, nu-i nevoie sa o marturisim, iar in fata oamenilor credinta nu vad de ce-ar trebui marturisita, doar ca sa ne falim cat de credinciosi suntem noi?

Cred ca nu-si marturiseste nimeni credinta, asa mergand pe strada, tipand in fata necunoscutilor. Asta se intampla spre exemplu in biserica, unde toata lumea merge sa faca acelasi lucru. deci nu e nicio fala. Cred ca nu a fost niciodata vreun concurs de facut cruce.

De-acuma dorinta asta de-a contrazice orice ma face sa cred ca aveti o placere pentru discutii in contradictoriu in general si nu pentru subiect in special.

:roll:

Barbin a scris:

Cred ca nu-si marturiseste nimeni credinta, asa mergand pe strada, tipand in fata necunoscutilor. Asta se intampla spre exemplu in biserica, unde toata lumea merge sa faca acelasi lucru. deci nu e nicio fala. Cred ca nu a fost niciodata vreun concurs de facut cruce.

De-acuma dorinta asta de-a contrazice orice ma face sa cred ca aveti o placere pentru discutii in contradictoriu in general si nu pentru subiect in special.

:roll:

Eu nu neg ca-mi face o deosebita placere sa contrazic, dar asta se intampla numai cand, dupa mintea mea, desigur, gasesc motive sa pot contrazice pe cineva.

Apropo, n-as fi prea de acord cu tine in privinta faptului ca la biserica lumea merge sa faca acelasi lucru. Si nici n-as reduce motivul pt. care lumea merge la biserica la obiceiul de a-ti face cruce, care, cu riscul de a jigni pe cineva, mie mi se pare prostesc, nu se poate sa slavesti un simbol al unui lucru care i-a pricinuit o mare suferinta fiului lui Dumnezeu si sa-l consideri, totodata, un mod prin care iti marturisesti credinta.

VEMANS a scris:

Cat fariseism poate exista in unii crestini

La sugestia iudeilor, Orestis l-a arestat pe gramaticul Ieraka, prietenul Sfântului Chiril, ca pe unul ce era bunuit că ar vrea să răscoale poporul şi a poruncit să fie biciuit. În zadar le-a adus la cunoştinţă Sfântul Chiril mai-marilor evreilor să nu provoace astfel de incidente. Dimpotrivă, aceia s-au obrăznicit şi noaptea au pricinuit mari tulburări, răspândind zvonul că arde Biserica Sfântului Alexandru. Creştinii alergând să salveze biserica, au căzut în capcana evreilor, care au ucis mulţi dintre ei. A doua zi Sfântul Chiril a ocupat sinagogile evreilor şi ajutat de popor i-a alungat pe evrei din Alexandria, confiscând şi averile celor vinovaţi de uciderea creştinilor.

Mulţi monahi din Nitria, mânaţi de râvnă lipsită de judecată, au venit în Alexandria să-l susţină pe episcop împotriva eparhului. Într-o zi au mers la el şi au început să-l numească închinător la idoli, însă el atribuind Sfântului Chiril atacul, spunea protestând că a fost botezat în Constantinopol de către patriarhul Attikos.

Unul dintre monahi, pe nume Ammonie, a aruncat cu o piatră în capul lui Orestis, rănindu-l şi pricinuind panică printre cei aflaţi de faţă. După puţin Ammonie a fost prins şi chinuit, iar la interogatoriu a murit. Sfântul Chiril a luat trupul lui Ammonie şi după această ucidere înfricoşătoare săvârșită de mâinile idolatrilor l-a numit Mucenic.

Ceea ce însă prezintă interes pentru elucidarea acestei probleme este o mărturie despre Ipatia pe care idolatrii o ascund:

În corespondenţa Ipatiei cu Sinesie Kirineul (

Fiero a scris:

Apropo, n-as fi prea de acord cu tine

E ceva natural, nici nu ma astept la altceva. :cry:

Dar esti de acord cu mine ca ii crezi mai mult pe aia din reclame decat pe oricine altcineva?

Nu merge toata lumea la biserica pentru acelasi lucru, bine. ASta tot de natura omului tine.

Desi nu ma astept nicium sa schimb opinia cuiva, trebuie sa spun ca respectam crucea nu pentru ca a facut rau ci pentru ca Hristos a acceptat sa ne mantuiasca prin ea. Sacrificiul fie el si simbolic, noi trebuie sa-l ducem mai departe catre semenii nostri. Cum?

Prin bunatate, prin daruire, cu tot ce trebuie sa avem mai bun unii pentru ceilalti.

Intr-adevar Dumnezeu stie cat de puternica (nu)ne este credinta. Dar tocmai pentru ca omul e mai inclinat sa faca rele decat bune, este util sa ne rugam, sa mergem la biserica, sa marturisim, asta pentru a ne intari nu numai in credinta cat in convingerea ca trebuie sa fim mai buni.

VEMANS a scris:

Cat fariseism poate exista in unii crestini

Astia suntem noi oamenii in general. Indiferent ce credinte avem, religioase sau de principiu.

Barbin a scris:

E ceva natural, nici nu ma astept la altceva. :cry:

Recunosc ca mi-am pierdut credinta, insa chiar si atunci cand eram credincioasa (credincioasa insemnand ca eu credeam in Dumnezeu, nu intr-o religie anume), n-am inteles rostul simbolurilor, ba, mai mult, le-am considerat un fel de afront adus lui Dumnezeu, am vazut in simboluri nevoia oamenilor de a-L transpune pe Dumnezeu in ceva mai palpabil, mai aproape de pamantesc, pt. a reusi astfel sa-si intareasca slaba credinta, care cere dovezi si confirmari. :) Si mai vreau sa spun ca nu mi-am pierdut credinta pt. ca am fost dezamagita de Dumnezeu si nici nu as vrea vreodata prin tot ce fac si prin ceea ce spun sa-L hulesc sau sa-i hulesc pe aceia care cred cu adevarat in El. :)

@_altul, daca jertfa chiar s-a petrecut in realitate, da, ar fi fost mai bine sa nu se jertfeasca, ar fi fost mai bine sa nu fie nevoie sa se jertfeasca pt. ca jertfa lui n-a insemnat si nu va insemna nimic pt. multi oameni, din pacate, nu-i va schimba in bine.

Fiero a scris:

Recunosc ca mi-am pierdut credinta, insa chiar si atunci cand eram credincioasa (credincioasa insemnand ca eu credeam in Dumnezeu, nu intr-o religie anume),

Pai nu poti sa zici: acuma cred si sa intelegi prin asta ca esti deja credincioasa lui Dumnezeu. Asa cum nici sfintii care-si recunosc nimicnicia necredintei, nu inseamna ca-s necredinciosi.

Pentru a fi credincios trebuie sa te manifesti ca un credincios.

Fiero a scris:

am vazut in simboluri nevoia oamenilor de a-L transpune pe Dumnezeu in ceva mai palpabil.

Are logica ce spui.

Nu trebuie sa cuantificam religia intr-un numar de lumanari sau de simboluri adunate, realizate. Ci mai degraba in numarul de fapte si ganduri bune.

In ceea ce priveste faptul ca oiectele religioase ar fi o ofensa la adresa lui Dumnezeu, adevarul este pe undeva pe la mijloc. Sunt asta doar in cazul in care spre exemplu strangi multe icoane si putina iubire.