Copiii abuzati de catre cunostinte sau prieteni

stefania225 a scris:

In orice caz decizia de a actiona cumva a fost luata de ieri. Acum ma interesez concret ce pot face ca sa am cele mai mari sanse sa se rezolve problema.

Acum incepi sa-mi placi. :)

Prin legea 272/2004 au fost infiintate institutii care au drept scop respectarea drepturilor copiilor. La nivel central, Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, care monitorizeaza respectarea acestor drepturi, iar la nivel local, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.

Pe langa aceste institutii ale statului, mai exista si organisme private care raspund sesizarilor privind nerespectarea drepturilor minorului.

Conform Codului penal, infractiunea de rele tratamente aplicate minorului se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 12 ani.

Un telefon la Serviciul pentru Protectia Copilului sau la Telefonul Copilului (116 111) - apel gratuit - poate ajuta un copil sa scape de abuzurile la care este supus zilnic si sa creasca si sa se dezvolte intr-un mediu normal.

Si, sa nu uitam: „Copiii nu s-au priceput niciodata sa asculte de parintii lor, dar nu au dat gres niciodata in a-i imita (James Baldwin)".

Orice copil trebuie sa se bucure de copilarie si are nevoie sa stie ca viata reprezinta mai mult decat violenta fizica sau verbala. Si, asa cum spunea Antoine de Saint-Exupery, „Toti oamenii mari au fost mai intai copii. Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte"."

Sursa: http://www.qbebe.ro/mama/legislatie/ce_inseamna_rele_tratamente_aplicate_minorilor%2C_potrivit_legii#legea_care_protejeaza_drepturile_copiilor

verid a scris:

On: bydy, tu ca admin de forum nu poti face nica, sau legea nu iti da voie sa violezi bla bla bla?

Legea chiar ma obliga sa dau anumite date daca ele sunt cerute, dar aici nu este cazul.

Naeema a scris:

Fara suparare Stefania, nici eu nu-ti inteleg dilema si ezitarile in special daca e vorba de abuz fizic pe langa cel emotional, iar tu precum spui te identifici cu acel copil pentru ca si tu ai trecut prin chestii similare.

Eu una nu as avea nici o ezitare si dilema. Si eu ma identific cu acel copil si daca as fi martora la asa ceva nu numai ca as reclama imediat la autoritati dar sa ma bata d-zeu daca nu as plati pe cineva sa o bata mar pe femeia aia, incat sa nu iasa de la reanimare cel putin o luna si as aranja in asa fel incat sa si stie de ce a fost batuta. Am o patima criminala pe abuzatorii de copii indiferent cine ar fi ei.

Am propriul meu background de abuz pe perioada indelungata si am dificultati in a relationa cu persoanele care poseda un anumit tip de agresivitate. Sunt abia la inceputul propriei terapii. De aici vin ezitarile mele. Nici eu nu sunt un adult complet functional, insa muncesc la asta. Nu cer aplauze dupa cum a insinuat deloc subtil davi, ca nu ma cunoasteti niciunul de aici ca sa creasca pipota in mine daca primesc o lauda (sau sa pleostesc urechile pentru un repros). Intr-adevar simt nevoia sa conversez pe tema asta pentru ca asa suntem unii dintre noi, avem valorile de viata partial neclare si vrem confirmari ca si altii cred ca e o idee buna sa facem un anume lucru. Cu cine trebuia sa ma sfatuiesc, cu mama, care mi-ar fi spus nonsalanta ca asa m-a crescut si ea pe mine si ca e normal?

comunicarea este o necesitate umanä Stefania, asa ne ventiläm gândurile.

Foarte des chiar noi singuri rezolväm problema in timpul conversatiei..

Toti avem nevoie de un 'prieten' si de cineva care ne ascultä cu respect, este omeneste.

Saya. a scris:

Dupä pärerea mea Stefania doar are nevoie de a conversa despre acest subiect, ceea ce si face dealtfel. Câteodatä doar este nevoie de a vorbii despre ceva asa de infiorätor pentru a putea actiona.

Primul pas este deja fäcut.

Fara a fi psiholog, iti spun ca o identifici pe Stefania cu vreun pacient. Facand asta, treci in planul secund subiectul principal al topicului: Un minor abuzat. Minorul abuzat nu e "pionul de sacrificiu" in acest topic, asta trebuie sa inteleaga Stefania. Sunt sigura ca tu intelegi ce spun.

Saya. a scris:

Sunt atât de multe cuvinte pe care nu le stiu pe Româneste, Davi. Costä prea mult timp pentru a cäuta fiecare cuvânt pe internet.

"Inteleptul nu afirma nimic din ce nu poate dovedi." :)

stefania225 a scris:

Am propriul meu background de abuz pe perioada indelungata si am dificultati in a relationa cu persoanele care poseda un anumit tip de agresivitate. Sunt abia la inceputul propriei terapii. De aici vin ezitarile mele. Nici eu nu sunt un adult complet functional, insa muncesc la asta. Nu cer aplauze dupa cum a insinuat deloc subtil davi, ca nu ma cunoasteti niciunul de aici ca sa creasca pipota in mine daca primesc o lauda (sau sa pleostesc urechile pentru un repros). Intr-adevar simt nevoia sa conversez pe tema asta pentru ca asa suntem unii dintre noi, avem valorile de viata partial neclare si vrem confirmari ca si altii cred ca e o idee buna sa facem un anume lucru. Cu cine trebuia sa ma sfatuiesc, cu mama, care mi-ar fi spus nonsalanta ca asa m-a crescut si ea pe mine si ca e normal?

Tocmai pt ca ai propriul tau background, eu cred ca vei reusi sa faci ceva pt acel copil. Trebuie doar sa vrei. Dar sa vrei cu adevarat. Si nu, nu o spun cu iz psihologic, spun exact ce cred.

inteleptii nu trebuie sä fie neapärat si invätati. Intelepciunea inseamnä foarte des ceea ce ai invätat din experientele vietii, si ceea ce poti inväta si pe altii. In unele täri sunt intelepti care sunt analfabeti, si totusi vin oameni din toate pärtile lumii pentru a asculta la intelepciunea lor inäscutä.

Când am zis cä sunt inteleaptä a fost si putin ironic normal, desii normal cä mä consider asa..

Cine zice cu una cu douä: ''Sunt prostul lumii??''

Ai dreptate cä subiectul este ''un minor abuzat'', si chiar intr-un fel este bine cä oamenii reactionezä asa de socati, astfel este si pentru Stefania o dovadä cä este necesar de a actiona.

Chiar ea si spune aceasta, avea putin nevoie de a auzii cum gândesc si cei din jur, pentru a fii sigurä cä ea nu reactioneazä influentatä de experientelor ei personale din trecut.

Poate eu sunt prea 'intelegätoare' in felul in care imi dau opinia, iar tu prea infläcäratä in furia ta.

Din ceea ce scrie Stefania, am impresia cä are nevoie de intelegere ca de la om la om, cum dealfel avem noi toti.

Ok, poti spune cä nu este vorba de ea, ci doar de acel copil.

Dar Stefania este aceea care a deschis aceastä conversatie, si deci este vorba de ea acum, de cum priveste ea situatia, si de cum va reactiona.Trecutul ei face parte din ceea ce a format-o pe ea ca persoanä, si decizia ei este influetatä de aceasta.

Este asa usor de a forma o concluzie când de fapt nu stim nimic despre Stefania.

Chiar incep putin sä mä intreb dacä putem fii 100% siguri de situatie?

Multi pärinti isi scuturä copii, si este acceptat de societate. In ce mäsurä este sentimentul Stefaniei necolorat de trecut? O intrebare bunä pe care Stefania a formulat-o.

Iindiferent de cum este situatia, sunt de pärere cä ar fii foarte bine dacä Stefania ar suna la o institutie de protejare a copiilor. Acele institutii isi formeazä foarte repede o pärere profesionalä. Ea poate explica - cä este nesigurä de situatie.

Tocmai de aceea voi suna la telefonul copilului si de asemenea voi discuta si cu terapeutul meu aceasta situatie. Am avut tentatia de a povesti mai cu lux de amanunte cateva momente pe care le-am observat, insa prefer sa nu o fac in public. Indoielile pe care le am, daca exagerez sau nu, nu sunt foarte mari, pentru ca si sotul meu mi-a spus aceleasi lucruri pe care le-am gandit si eu, dupa vizita. In plus, nu mai stiu daca am mentionat insa inclusiv sotul tipei m-a rugat sa stau eu de vorba cu ea si sa ii explic sa o lase ma moale, ca poate pe mine ma asculta (pt ca pe el nu l-a ascultat).

Important este cä ai luat decizia Stefania. Mult succes!

Trebuie anuntata Directia Copilului, orfelinatul de la care a fost luata. Copilul adoptat are deja un dosar.. Psihologii acestor doua institutii vor lua masuri, impreuna cu asistentii sociali raspunzatori pentru copil. Daca situatia nu se remediaza, politia va interveni, pentru ca va fi anuntata de cei responsabili.

Ceea ce ma mira este faptul ca desi exista un dosar si cel putin doi responsabili de caz (asistentul social insarcinat cu cazul si psihologul orfelinatului) totusi acestia nu stiu nimic.

Daca initiatoarea nu anunta Directia Copilului inseamna ca e un caz inventat.

Nu la telefonul copilului se suna, ci se merge in carne si in oase la Directia Copilului, si se sta ca martor, se da declaratie! Si se verifica in timp daca e solutionat cazul favorabil sau nu. Alta cale nu exista.

stefania225 a scris:

Nu stiu ce sa fac. Orice sugestie sau parere in general este binevenita...

Adevarul se citeste printre randuri.

Adevarul e ca tu stii deja raspunsul. Tu stii ca oricate scuze iti vei gasi, constiinta te va macina toata viata.

Tocmai pentru ca stii ca daca nu actionezi tu, exista sansa ca nimeni sa nu o faca si ca acel copil sa sufere pe viata (asa cum ai facut tu) datorita unui parinte critic si rece.

E timpul sa nu te mai temi de nimeni. Acesti oameni abuzatori sunt de fapt slabi si lasi atunci cand sunt pusi la perete si cand realizeaza ca efectul lui de impunator nu mai functioneaza.

Stii cum scapi de fapt de teama de a nu mai fi abuzata in viata? - infruntand orice potential abuzator al tau sau al celor din jurul tau. Alta cale nu e.

Problema e ca nu poti umaniza un om peste noapte, dar il poti face sa constientizeze ca are probleme. Singura sau cu ajutor..

stefania225 a scris:

a aflat acum un an ca sansele ei de a face copii sunt extrem de mici. A continuat totusi tratamentele, fara succes (deocamdata cel putin). Ca sa nu mai piarda timpul, s-a inscris si sa adopte un copil, si recent a si adoptat o fetita de 5 ani.

Adoptia dureaza destul de mult in birocratia romaneasca. Vrei sa spui ca in doar cateva luni femeia a adoptat un copil?

Si fiecare copil adoptat are un asistent social care este responsabil de caz, si care, impreuna cu psihologul orfelinatului, monitorizeaza integrarea copilului in familie, dupa reguli foarte stricte. Amandoua (ca de obicei sunt femei) merg la familia respectiva, mai rar, e drept, si pun intrebari parintilor adoptivi si copilului. Se sta o ora, se completeaza fise. Nu te joci cu asa ceva. Si ei au sefi, si sunt controlati daca isi fac treaba. In caz de scandal mediatic, pot indura multe repercusiuni. Poate copilul e prea terorizat ca sa spuna ceva si atunci tandemul nu stie nimic, insa e vinovat de incompetenta. Pentru ca un asistent bun e format sa miroasa indicii, si sa fie atent la amanunte care scapa ochiului obisnuit.

Insa la cat am vazut eu ca sunt de stricti asistentii sociali, ma indoiesc ca ei ar putea fi asa usor prostiti.

Am aceste informatii de la surse de prima mana, adica asistenti care merg pe teren si mi-au zis cum procedeaza, la ce se uita.

Alta chestie: trendul azi e sa nu se mai adopte copii marisori, ci se iau bebelusi direct din maternitate!

Pentru ca parintii adoptivi se tem ca marisorii vor fi prea legati de familia de origine, avand in vedere ca azi li se spune copiilor de parintii biologici. Inainte secretul adoptiei era lege, si era mai bine. Acum e un haos.