Diferenta dintre traire si continutul ei

Invit la opinii vizavi de cele 3 puncte.

Referential:

Nu consideram realitatea ca fiind o matrice, ci una a libertatii de decizie si de actiune, DAR, nu neaparat o realitate materialista.

1 - Diferenta dintre traire si continut.

Trairea unei gandiri (unui gand sau rationament) este ceea ce noi experimentam intrinsec (atat cat ne e posibil), e o realitate, un adevar experimentat.

Continutul acelei gandirii insa, e o conceptualizare susceptibila de relativism la nivelul "intregului-realitate".

Trairea unei emotii este ceea ce noi experimentam intrinsec (atat cat ne e posibil), e o realitate, un adevar experimentat.

Spre deosebire de gandit insa, emotia nu are continut (nu ma refer la intensitatea emotiei), pasibil de a fi relativ, doar ideea asociata poate fi relativa.

2 - Un nivel superior de dificultate e reprezentat de nivelul intelesuri; fara insa a acorda intelesului, neaparat sens de inteles gandit, ci ma degraba sens de constientizare a acelei trairi.

E posibila constientizarea unei realitati, a unei trairi, fara un inteles gandit?

3 - Si nivelul trei.

O constientizare ce nu e inteles provenit din idee, din gandire, iti poate produce incredintare referitor la ea insasi altfel decat prin coborarea ei in "lumea ganditului"?

suntnusunt a scris:

Trairea unei emotii este ceea ce noi experimentam intrinsec (atat cat ne e posibil), e o realitate, un adevar experimentat.

Spre deosebire de gandit insa, emotia nu are continut (nu ma refer la intensitatea emotiei), pasibil de a fi relativ, doar ideea asociata poate fi relativa.

Ba are continut. Toate qualiile sunt intelesuri. Qualia de foame are continutul ca trebuie sa te duci sa mananci.

Care emotie are continut? Si in ce consta?

Tu ai ales aspectul prin care realitatea ni se infatisaza ca si (numita) senzatie de foame.

Si spui, domnule, senzatia de foame nu e insotita si de ideea (gandul) "ca trebuie sa te duci sa manaci", ea chiar are in sine continutul "ca trebuie sa te duci sa mananci"?

Adica sustii incadrarea ei ca raspuns afirmativ la punctul 3 al topicului?

suntnusunt a scris:

Si spui, domnule, senzatia de foame nu e insotita si de ideea (gandul) "ca trebuie sa te duci sa manaci", ea chiar are in sine continutul "ca tebuie sa te duci sa mananci"?

Da, ea chiar are in sine continutul "ca trebuie sa te duci sa mananci". La fel cum qualia de "Ana are mere." are in ea continutul ca Ana are mere, la fel si foamea are in ea continutul ca trebuie sa te duci sa mananci, la fel si culoarea rosie are in ea continutul ca e vorba despre vaz la fel si iubirea are in ea continutul ca trebuie sa stai cu persoana respectiva.

De aceea repet eu: "Qualia = semantism". Fiecare qualie e o forma de intelegere. Uite, sa mai analizam un pic. Sa luam iar foamea. Corpul trebuia sa vina cu o inventie sa il faca pe animal sa isi caute de mancare. Avand in vedere evolutia, corpul nu avea suficiente resurse sa genereze in mintea animalului vocea interna: "Du-te baaa si mananca.", asa ca trebuia cumva sa ii comunice. Asa ca a ales o forma mai primitiva, aceea a emotiei. Si acum reflecteaza un pic la ce anume simti cand iti este foame. Crezi ca mesajul: "du-te si mananca" ar fi putut fi ambalat in alta forma ? Foamea se simte fix ca foame pentru exact acelasi motiv pentru care "Ana are mere" inseamna "Ana are mere" si nimic altceva. Foamea, daca vrei, e practic o propozitie. Ca si propozitia "Ana are mere" in cele din urma se reduce la ceea ce simti tu intern atunci cand o citesti. Iar ceea ce simti tu intern cand citesti "Ana are mere" e tot o emotie, o emotie care are in ea continutul informatiei pe care tocmai ai citit-o. Foamea e si ea tot o emotie care are in ea continutul unei anumite informatii, informatia ca al tau corp are nevoie de energie. Culoarea rosie are in ea informatia ca e vorba de radiatie electromagnetica de lungime de unda 700nm.

Toate qualiile sunt intelesuri date unor anumite informatii. Si se simt asa cum se simt datorita continutului lor. Foamea se simte diferit de culoarea rosie deoarece continutul lor e diferit.

Mersi de topicul asta. M-ai facut sa gasesc o cale de a explica mai bine ce e qualia. Ca pana acum tot ziceam: Qualia = Semantism, dar mai mult de atat nu stiam sa explic si probabil nici cititorii nu intelegeau ce ziceam. Probabil acuma or sa inteleaga.

Nu te grabi!

Peste picior oricum or sa te ia, dar cel putin sa o faca fara motiv temeinic.

"Ana are mere", este o secventa de realitate idee si contine un inteles evident.

Cu senzatia de foame insa, e un pic mai complicat; se duce cineva sa manance daca nu e invatat? ar fi posibil a ne intreba.

Pai se duce instinctiv la tata mamei.

Asadar senzatiile pot contine in ele constientizari (nu zic intelesuri intrucat tot omul se va gandi la intelesuri provenite din gandire, rationare); ori constientizarile din senzatii sunt un fel de intuitii, de "revelatii".

Dar mai departe, senzatia de foame nu il invata sa isi procure hrana, are nevoie de intelesuri provenite din senzatii vizuale, auditive, cutanate, ...

"Ana are mere" ai ales sa ii spui emotie?

Eu am numit candva toate secventele de realitate ca fiind contemplatii, vezi cum le numesti ca ii incurci daca o numesti emotie.

Esti simpatic cu materialismul asta; rosu e doar un ceva zis vizualizare (nici senzatie, nu e termenul cel mai potrivit intrucat tot DEX-ul, orice DEX, e construit dupa chipul si asemanarea materialismului), pe care doctrina materialista a numit-o ca fiind o reflectare in constiinta creierului a corespondentului numit de tine "radiatie electromagnetica de lungime de unda 700nm".

Si cineva trebuie sa te invete limba romana, apoi sa recunosti litere, etc. E o intreaga retea de qualii care se influenteaza una pe alta. La prima vedere chiar pare un calculator creierul. Si asta chiar e o problema buna de rezolvat. Creierul NU e calculator, dar cu toate astea functioneaza destul de similar, mai putin procesul final al intelegerii. Ca sa intelegi "Ana are mere." creierul trebuie sa faca legaturi cu memoria, sa coreleze informatii despre Ana, despre mere, despre faptul de a avea. Cum face asta ? Cum pune toate informatiile astea la un loc si la sfarsit invoca intelegerea pentru a ne aduce noua informatia in sfera constiintei ?

"Ana are mere" e practic intelegere. Toate qualiile sunt intelegeri. Defapt tu ceea ce percepi in ultima instanta nu e insasi propozitia "Ana are mere.", ci percepi transpunerea acestei propozitii in inteles in mintea ta. Sa luam de exemplu Teoria Relativitatii. Aceasta se gaseste in mintea ta sub forma unei intelegeri unitare ce dureaza o fractiune de secunda. Daca te intreb: "Stii Teoria Relativitatii ?" tu vei raspunde instant: "Da." De ce ai raspuns instant din moment ce pentru a o explica ai nevoie de zeci/sute de pagini ? Pentru ca toate sutele alea de pagini sunt transpuse in cadrul constiintei tale sub forma unui singur inteles. Acel inteles e o adevarata minune: e unitar si concentreaza intr-o singura fractiune de secunda, ore/ani intregi de explicatii.

La fel si foamea. E un inteles de o fractiune de secunda: "Mi-e foame." Dar acest inteles contine in el multe analize chimice facute de corp care sa sugereze lipsa energiei. Probabil daca te-ai pune sa insirui toate reactiile chimice pe hartie, ti-ar lua mii de pagini.

Toate qualiile sunt intelesuri. Sau sa privim invers: creierul are la dispozitie o gama larga de informatii. Cum se descurca cu ele ? Raspuns: le transpune sub forma de intelesuri. Ia 1000 de pagini de formule si le da un singur inteles. Cum e posibila minunea asta ? Eh... si acele intelesuri iau anumite forme in functie de informatia pe care o cuprinde. Cuprind informatie vizuala ? => Sunt percepute sub forma de culori. Cuprind informatie auditiva ? => Sunt percepute sub forma de muzica. Cuprind informatie referitoare la Teoria Relativitatii ? => Sunt percepute sub forma ca intelegi teoria relativitatii.

Mai Abc..., e inca necesar sa ne videcam ranindu-ne fiecare pe el insusi, asta e.

Cand fiecare dintre noi, ajunge sa constientizeze rana complexa, extrem de multipla ce e el insusi pentru el insusi, are loc treptat dezvatul de a fi ranitul, "eliberarealizarea".

Si tu, ca si mine, ai calea ta, raneste-te in continuare cum simti chemarea, dar nu uita, tu esti dincolo de a fi cel ranit.

De fapt nici nu stiu daca iti dai seama de ceea ce insemna sa fii ranit.

Printre fara de numarul ranilor tale (si ale mele desigur), tu inca esti ranit de apartenenta doctrinara la materialism, ce-i drept, nu ca pe vremuri.

Acuma nu insemna ca iesirea din a fi ranit de materialism si intrarea in afi ranit de spiritualitate sau ceva idealism, e o ranire mai de soi, rana e tot rana, noi suntem de dincolo de rani si traim o viata in melodrama nevindecarii fara sti nici cel putin in ce consta rana, dar in ce consta a fi cel ce e dincolo de raniri.

Aaa... uite ce mai vreau sa adaug. Sa mai spun vreo 2 cuvinte despre compunerea qualiilor. Sa luam qualiile de temperatura. Sa zicem ca bagam mana mai intai in apa pe la vreo 15 grade si in apa pe la vreo 35 de grade. Vom simti in primul caz o qualie foarte clara de rece si in al doilea caz o qualie foarte clara de cald. Aparent astea ar fi singurele qualii pe care le avem pentru temperatura. Dar sa bagam acum mana in apa de 1 grad si in apa de 70 de grade. Nu va mai fi chiar asa de clar daca apa e foarte rece sau e foarte calda. Ambele qualii tind sa fie similare. De ce se intampla acest lucru ? Deoarece pe langa qualiile de cald/rece, se realizeaza o compunere si cu qualia de intensitate. Atunci cand apa nu e prea rece si nici prea calda, simtim foarte clar qualiile de rece si de cald. In momentul in care temperaturile devin extrem, qualiile de cald/rece raman aceleasi. Dar cea care se modifica e qualia de intensitate. Qualia de intensitate devine atat de intensa incat ea e cea care se simte mai mult. Qualiile de cald/rece nu prea mai sunt percepute. Ajungem sa simtim o singura qualie: qualia de intensitate. Iar putinul din qualiile de cald/rece care se mai simt ne indica noua ca acea intensitate se refera la temperatura. Avem de a face cu o temperatura extrema, dar nu mai putem sa spunem clar daca e rece sau calda.

Acelasi lucru interesant l-am observat la qualiile de misticism. Pentru mine cand iubesc sau cand am o emotie puternica sau cand ascult o melodie care imi place foarte mult, toate imi creeaza qualia de misticism. Si m-am intrebat: Oare de ce se intampla asta ? Si cred ca raspunsul e faptul ca qualia de misticism are continutul: "dincolo de lumea asta". Cand o emotie e puternica, pare ca si cum ar fi dincolo de lumea asta. Qualia de misticism e un fel de qualie de intensitate la fel ca in cazul temperaturii apei. Cu cat un sentiment e mai intens, cu atat qualia de misticism capata intensitate mare si suprascrie qualiile specifice: iubire/muzica/emotie si practic tot ce mai simt in toate cazurile e o singura qualie: cea de misticism.

Din nefericire pentu mine si pentru noi oamenii, toata experienta noastra de viata e plina, dar plina, de intelesuri ranitoare.

De la inteluri banale la intelesuri existentiale, toate ne-au ranit, dar nimeni nu constientizeaza asta.

Raniti educational fiind, atat dinspre mediul personal (mediu propriului corp si psihic), mediul social uman cat si dinspre intregul mediu realitate, avem impresii dinspre launtrul acestei paradigme a ranitului, referitor la orice, ne raportam la ralitatea de toate felurile, din perspectiva acestei rani uriase si extrem de complexe ce este perspectiva proprie asupra realitatii si de aici abundenta de atacuri resimtite, intrucat suntem ranitii de o perspectiva denaturata.

Daca nu am fi asa raniti, am percepe cu totul altfel asa zisele atacuri, neajunsuri, neputinte, suferinte, ...

Spre deosebire de celelalte trairi, ganditul e duplicitar, are si continut ce poate fi si este de foarte multe ori, fals.

Intrucat eu nu am capacitatea de a ma exprima suficient de lipede, o sa postez un filmulet cu Krishnamurti; nu il promovez pentru prima parte in care da un sens diferit religiozitatii, il promovez pentru ca el a inteles si mai ales a aplicat (asa rezulta) cele despre care scriu.

Asadar urmariti a doua jumatate a filmului si sa va fie de folos:

http://documentare.digitalarena.ro/krishnamurti-conversatii-cu-dr-allan-w-anderson-partea-xi-1974/

Se spune ca Trairea in Suflet este Realitatea si ca astfel se descopera "Chipul Sufletului", care este "Asemanare si Reflexie" a Spiritului.