Am citit asta undeva...
“Never tell your problems to anyone...most people don't care and the rest are glad you have them.”
Adevarat ? E doar o curiozitate de a mea, nu despre chestia asta este topicul ci despre Tarie vs Slabiciune. Ce e preferabil, luand in considerare citatul de mai sus, sa proiectezi o imagine puternica, inaborbabila si sa-ti tii problemele, suferinta si nemultumirile pentru tine insuti sau sa fii deschis si sa te plangi la altii (chiar si daca doar la apropiati) lasand poate impresia ca esti un papa lapte plangacios, slab si care nu stie sa taca si infrunte viata cu mandria intacta ?
Cui foloseste ca te vaiti tu la altii despre problemele vietii tale ? Boo hoo. Oamenii au fiecare pe ale lor, nu le mai trebuie extra gunoi emotional de la tine si poate unii au probleme mai mari ca tine si totusi nu se plang, iar tu risti sa pari patetic in ochii lor.
In alta ordine de idei, as vrea sa aflu pareri si despre notiunea de resemnare care merge mana in mana cu antecedenta aceptare. Pot acestea aduce o oarecare pace interioara ?

