Ratiunea, o capacitate mai mult spirituala decat materialista?

Orice rationamet e o inlantuire logica de judecati, dar el (ele) nu ar fi fost posibil a exista daca la un moment dat nu aveau loc (unul) mai multe descoperiri intuitive ale constiintei; din rationamete rezulta deductiile, concluziile, adica fundamente pentru noi judecati si rationamente, care insa nu pot aduce un salt evolutiv fara noi intuitii.

Iata ce scrie in DEX referitor la intuitie: este o capacitate a constiintei de a descoperi pe cale rationala dar spontan (fara rationamente logice preliminare), esenta, sensul problemelor si existentelor (obiectelor observatiei); e o patrundere instinctiva a esentei unui lucru.

INTUÍȚIE, intuiții, s. f. 1. Capacitatea conștiinței de a descoperi, pe cale rațională (în mod spontan), esența, sensul unei probleme, al unui obiect. ♦ Principiu didactic conform căruia procesul predării și însușirii cunoștințelor trebuie să pornească de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. 2. Descoperire bruscă, neașteptată, a unui adevăr, a unei soluții etc. ♦ Pătrundere instinctivă în esența unui lucru.
Sursa: DEX '98 (1998)

INTUÍȚIE ~i f. 1) Formă de cunoaștere imediată a adevărului pe baza experienței și a cunoștințelor achiziționate anterior, fără raționamente logice preliminare. 2) Sentiment inconștient de prezicere a celor ce urmează să se întâmple; instinct.
Sursa: NODEX (2002)

RAȚIONAMÉNT, raționamente, s. n. Înlănțuire logică de judecăți, care duce la o concluzie; p. ext. șir de argumente de care se servește cineva în judecarea unei chestiuni sau pentru a-și susține punctul de vedere.
Sursa: DEX '98

Sursa: DEX '98

Pe de alta parte ajungem la inspiratie:

Ispiratia este o stare, o forta launtrica creatoare; si inspiratie = ideii aparute spontan in constiinta.

Observam considerarea inspiratiei ca fiind tot o forma de spontaneitate (fara rationamente logice preliminare) a constiintei, tot asa cum e si intuitia, dar ideile inspirative nu primesc gir de la DEX, a fi considerate adevaruri, asa cum sunt considerate intuitiile.

Asta insa nu e chiar asa e relevant intrucat fiecare cunoastem cat de adevarate au fost intuitiile noastre din trecut si cat de adevarate au fost intuitile umanitatii per ansamblu ei, intuitii ce au permis judecati si rationamente noi, unele chiar superioare,

Inspiratia pare a fi de fapt: intuitii personale ale individului, adevaruri (idei) personale noi (descoperiri ale constiintei) si ea poate fi formata din una sau mai multe intuitii; noile judecati si rationamente constituind la randul lor deductii, concluzii, fundamnet de noi descoperiri ce constituie inspiratia; am zis, adevaruri personale ce pot ajunge sau nu adevaruri comunitare.

Si ultima etapa:

GÉNIU¹ ~i m. 1) Totalitate a aptitudinilor spirituale superioare care oferă unei persoane calități creatoare deosebite. ◊ De ~ genial. 2) Persoană care posedă asemenea aptitudini. 3) Ansamblu de trăsături distinctive care formează esența unui lucru sau a unei ființe. ....
Sursa: NODEX (2002)

Fara intuitie si inspiratie nici un om nu poate fi genial.

Munca omului nu il face geniu.

Un geniu poate sa si munceasca pentru a dezvolta si decoda multimii, intuitiile si inspiratia sa.

Nu oricine beneficiaza de intuitii si inspiratie e un geniu pentru comunitate.

Este genialitatea personala, recunoscuta de catre altii sau nu, provenita din cel mai profund aspect al spiritului care te anima?

Orice om beneficiaza de fapt permanet de intuitii personale si chiar de inspiratie (dar nu toti la fel, cantitav si calitativ), indiferent daca potentialul respectiv e utilizat intru cele constructive sau intru cele distructive.

Are vreo valoare genialitatea personala, care (in general vorbind) e de fapt o banala functie cotidiana a fiecaruia, daca nu e dublata de insusirea unor fundamente etice dobandite prin experianta?

Unde se termina materialismul si incepe spiritualitatea, in contextul acestui topic?

Care sunt hibele judecatilor si rationamentelor mele din acest topic?

suntnusunt a scris:

Orice rationamet e o inlantuire logica de judecati, dar el (ele) nu ar fi fost posibil a exista daca la un moment dat nu aveau loc (unul) mai multe descoperiri intuitive ale constiintei; din rationamete rezulta deductiile, concluziile, adica fundamente pentru noi judecati si rationamente, care insa nu pot aduce un salt evolutiv fara noi intuitii.

Iata ce scrie in DEX referitor la...

Unde se termina materialismul si incepe spiritualitatea, in contextul acestui topic?

Care sunt hibele judecatilor si rationamentelor mele din acest topic?

Aşa cum ai început, încercând o explicitare a unor termeni precum intuiţie, raţionament, judecată etc., părerea mea e că ar fi trebuit să mergi mai departe cu explicitarea termenilor raţiune, materialism şi spiritualitate.

suntnusunt a scris:

ideile inspirative nu primesc gir de la DEX, a fi considerate adevaruri, asa cum sunt considerate intuitiile.

DEX-ul nu decide ce e adevătat sau fals, doar explică înţelesul uzual al unor cuvinte.

suntnusunt a scris:

INTUÍȚIE ~if. 1) Formă de cunoaștere imediată a adevărului pe baza experienței și a cunoștințelor achiziționate anterior, fără raționamente logice preliminare.

Ar trebui să subliniezi: pe baza experienței și a cunoștințelor achiziționate anterior. Intuiţia şi inspiraţia nu vin din senin, ci din informaţii existente în memorie, rearanjate în mod inconştient, dar nu fără raţionamente logice

Şi îţi spun asta deoarece (zic eu şi poate greşesc), dacă ai fi mers mai departe cu clarificarea termenilor ai fi constatat că sunt oareşce probleme cu formularea din capul topicului:

Marinel a scris:

DEX-ul nu decide ce e adevătat sau fals, doar explică înţelesul uzual al unor cuvinte.

Ar trebui să subliniezi: pe baza experienței și a cunoștințelor achiziționate anterior. Intuiţia şi inspiraţia nu vin din senin, ci din informaţii existente în memorie, rearanjate în mod inconştient, dar nu fără raţionamente logice

Corectă observaţia ta. Şi cu ocazia asta te salut, că nu te mai văzui p'aci de ceva vreme :)

Marinel a scris:

DEX-ul nu decide ce e adevătat sau fals, doar explică înţelesul uzual al unor cuvinte.

Ar trebui să subliniezi: pe baza experienței și a cunoștințelor achiziționate anterior. Intuiţia şi inspiraţia nu vin din senin, ci din informaţii existente în memorie, rearanjate în mod inconştient, dar nu fără raţionamente logice

Desigur, nu decide, omul nu decide, doar se impresioneaza in privinta deciziilor sale.

Aceea nu ar trebui subliniata intrucat ne aflam la spiritualitate, nu la materialism, pe mine ma intereseaza aspectul spiritual al problemei in discutie.

Dupa cu vezi nu am exclus ceea ce tu evidentiezi (si de fapt definitiile sunt complete):

Orice rationamet e o inlantuire logica de judecati, dar el (ele) nu ar fi fost posibil a exista daca la un moment dat nu aveau loc (unul) mai multe descoperiri intuitive ale constiintei; din rationamete rezulta deductiile, concluziile, adica fundamente pentru noi judecati si rationamente, care insa nu pot aduce un salt evolutiv fara noi intuitii.

Obiecţia pe care n-a înţeles-o autorul topicului se referă la incorectitudinea punerii problemei din capul topicului. Poate mă lămureşte şi pe mine cineva ce se poate înţelege prin sintagma "capacitate materialistă"...

Poate ca daca initiatorul ar trai plenar imanenta logicii, ne-ar lipsi de astfel de exprimari nefericite. Este totusi o sintagma simpatica, chiar daca imposibil de digerat.

Topic mutat.

Avand in vedere ca la baza fiecarei clipe din viata noastra sta intelegerea si momentan n-avem nici cea mai mica idee de unde vine intelegerea, intreaga noastra viata e spirituala. Ca unii vor sa o trivializeze si au gresita impresie ca ei deja stiu despre ce e vorba: program pe calculator, e partea a doua, dar pana in momentul in care vom explica procesul intelegerii, starea naturala a omului va ramane cea spirituala.

Vriies a scris:

Obiecţia pe care n-a înţeles-o autorul topicului se referă la incorectitudinea punerii problemei din capul topicului. Poate mă lămureşte şi pe mine cineva ce se poate înţelege prin sintagma "capacitate materialistă"...

Buna-cuviinta si onestitatea : Acela care solicita intelegerea unei probleme (sintagme), intai sa expuna analiza sa, să o recunoasca a fi cea mai buna (la acel moment) si apoi sa intrebe Este ceva ce omit ? sau sa afirme Sintagma nu este posibila.

Intai, sunt de cautat problemele din analiza aceluia. Va fi observat si nivelul de implicare. De la analiza altuia provin neintelegeri si mai mari, pentru ca este necesara o noua analiza, a celui care nu a inteles, asupra analizei altuia, ca sa evite preluarea de-a gata.

Este ca si cum

- un filosof i-ar cere altui filosof sa-i faca inteleasa o formulare

- un student i-ar cere coordonatorului de diploma sa-i dea solutiile

ambii fara sa se implice si fara sa-si expuna implicatiile.

Abc2009ro a scris:

Avand in vedere ca la baza fiecarei clipe din viata noastra sta intelegerea si momentan n-avem nici cea mai mica idee de unde vine intelegerea, intreaga noastra viata e spirituala. Ca unii vor sa o trivializeze si au gresita impresie ca ei deja stiu despre ce e vorba: program pe calculator, e partea a doua, dar pana in momentul in care vom explica procesul intelegerii, starea naturala a omului va ramane cea spirituala.

Pot fi capacitati spirituale: cugetarea, contemplarea, meditarea, gandirea, imaginarea, ascultarea, observarea, sesizarea, tinerea de minte ?