Eliberarea

Am privit eul in fata.E doar o colectie de frici.E doar dorinta de control,ca raspuns la aceste frici.E doar aparare-atac si atasamente,ca raspuns la aceste frici.

E doar zidul inchisorii.

Sigur,aparent e un zid de aparare,ma agatam de el ca de siguranta suprema,cautand sa controlez totul,incepand chiar cu eul.

Eul insusi e dorinta de control.

Tanjesc prea mult dupa libertate,asa ca am ales sa renunt la control.Sa renunt sa mai incerc sa controlez emotiile,gandurile,dorintele chiar,sa renunt sa mai controlez evenimentele,ori pe ceilalti,sa renunt chiar si sa incerc asta.

Ba mai mult,renuntarea nu ar fi suficienta daca nu as renunta sa controlez tocmai fricile mele!

Asa ca le-am permis tuturor sa se manifeste.Si emotiilor de toate felurile,si fricilor,si dorintelor,si indoielilor,si gandurilor de orice fel...

Am permis totului sa fie.Asa cum e,fara sa incerc sa il fac sa fie altceva.Am acceptat totul fix asa cum e,renuntand la incercarea sa il "stapanesc".

Pentru ca atata timp cat exista un stapan,va exista un sclav...si unde exista sclavie si stapani,nu exista libertate.

Daca vrei sa fi liber,trebuie sa renunti la inchisoare...si pentru asta trebuie sa fi fara aparare.Non-rezistent,fara sa te mai agati de nimic,fara sa te mai lupti cu nimic,pentru nimic.

Ai nevoie de multa incredere,ca sa mergi pe calea asta...de curaj.Dar au mers multi pe ea,abandonandu-se.

Incearca sa-ti imaginezi: ai trait intr-o dictatura,ori intr-un simulacru de "democratie",in cazul cel mai bun...si alegi sa nu mai existe nici un stapan...nici un sclav...nici o autoritate.Abdici de la tronul puterii si renunti la lantul sclaviei.

Cat de speriati sunt oamenii la perspectiva haosului,a necunoscutului,cat de inspaimantati sunt de libertate,de viata.

Au impresia ca daca nu mai au un stapan,si daca nu mai fac pe stapanii cu nimeni si nimic,sunt aneantizati.Asta ii inspaimanta mai mult decat moartea!

Numai ca nu e nici un haos...existenta e armonie.Doar omul e rupt de armonia generala.

Eu cred ca intr-un om se afla atat un inger, cat si un demon.

Nu stiu daca e eronat sa gandesti asa: incerc (controland) sa 'hranesc' lumea cu ingerul din mine si totodata sa o 'scutesc' de demonul din mine.

Altfel, simtind si traind intocmai pur instinctiv..ne apropiem mai degraba de animale, decat de evolutie. Probabil e dovada suprema de egoism, la fel si cu libertatea. E si libertatea dupa anumite granite - dovada de pur egoism.

Insa, eu am o credinta: 'Sunt liber sa imi aleg singur lanturile'.

Daca privesti prin prisma asta libertatea, poti ramane liber fara sa fii neaparat mereu egoist.

Controlul e calea fricii.Calea apararii si atacului.Calea violentei.

Daca vrei sa hranesti ingerii trebuie sa mergi pe calea iubirii...sa cladesti poduri,nu ziduri.

Arcangelo a scris:

Controlul e calea fricii.Calea apararii si atacului.Calea violentei.

Daca vrei sa hranesti ingerii trebuie sa mergi pe calea iubirii...sa cladesti poduri,nu ziduri.

Si intotdeauna ti-e usor sa traiesti si sa te comporti cu ceilalti..prin calea 'iubirii'?

Uneori, pe moment, nu iti vine sa ii dai in cap sau sa ii tragi fermoarul la gura?

E si asta o autoeducatie, sa stii...de a pastra calea iubirii, mai ales in circumstantele de cotitura.

Daca nu esti suficient de 'antrenat' in aceasta privinta (antrenarea se face tot prin controlul demonului din noi) - clachezi foarte usor.

Poti sa alegi calea batatorita a lumii...calea fricii.

Omul se crede stapanul naturii,al planetei...se crede stapan,dar se crede si sclav.Lumea e facuta din stapani si sclavi,din superiori si inferiori...e construita ierarhic.

Oriunde exista acest sistem ierarhic,inclusiv in interiorul omului,libertatea e suprimata.

Oamenii se cred superiori sau inferiori altora...inventeaza criterii dupa care stabilesc cine e mai presus si cine e mai prejos,omenirea traieste in frica.In aparare si atac.

Oamenii cauta sa ii agreseze pe ceilalti,sa ii stapaneasca,sa ii manipuleze,sa profite de pe seama celorlalti,sau sa se ascunda de agresiunea lumii...de incercarile celorlalti de a-i aservi.

Insa servitutea si dictatura sunt chiar in interior! -in fiecare exista deja un stapan si un sclav,un Trebuie si un Interzis.O parte obligatorie si una interzisa...una vizibila,expusa cu ostentatie,ca o masca,si una secreta,ascunsa,neacceptata.

Un razboi permanent intre o latura pretins luminoasa,si una pretins intunecata.Insa umbra e creatia luminii.

In interiorul tuturor e un razboi intre cei care trebuie sa fie si cei care nu au voie sa fie.Oamenii se obliga sa fie cineva si sa nu fie altcineva.

Le e frica ca in interiorul lor e un monstru,un infractor periculos,care e tinut de gardianul din ei in puscarie pe viata! -iar cand aceasta latura le scapa de sub control,si se manifesta totusi,sunt inspaimantati!

Nici nu vor sa recunoasca ca exista adesea,nu doar fata de ei,ci si fata de ceilalti.

A renunta la gardian si puscarias,li se pare inacceptabil.Insa e singura cale.

Pana nu iti privesti in fata fricile,pana nu le accepti,pana nu incetezi sa mai fugi de tine insuti (cel interzis) si dupa tine insuti (cel obligatoriu) vei trai in permanentul razboi din mintea ta.In inchisoare.

Dorinta de a controla provine din frica.Poate e dorinta de a te impune -si de a agresa- ori e dorinta de a te apara.Ambele sunt fetele aceleiasi monede.Nu poti sa renunti doar la una ori la cealalta,pentru ca sunt acelasi lucru.

Poti sa renunti sa privesti totul prin lentila fricii.Viata ta -pe care trebuie sa o controlezi,pe tine insuti -pe care trebuie sa te controlezi si pe ceilalti- pe care trebuie sa ii controlezi.

Tot ce faci,in permanenta e sa incerci sa controlezi totul,existanta!

Nu mai e loc de altceva.

Uite,sa spunem ca libertatea a ca lumina,iar dorinta de control,e ca un oblon.Soarele e tot timpul pe cer,insa din inchisoarea ta nu se poate vedea...

Tu amesteci politica si lupta de putere cu lupta cu tine insuti, pentru a deveni un om mai..evoluat.

Nu e totuna.

Se spune ca atunci cand cineva nu poate sa explice un lucru pe intelesul tuturor,nu il intelege cu adevarat.Probabil e si cazul meu.

Arcangelo a scris:

Se spune ca atunci cand cineva nu poate sa explice un lucru pe intelesul tuturor,nu il intelege cu adevarat.Probabil e si cazul meu.

Stii..mie intotdeauna mi-ai parut un baiat bun, in felul tau - inocent.

Dar chinuit. Foarte chinuit.

De aceea nu te pot percepe ca pe un om liber...un om care lupta, da...dar nu liber. Probabil ca ar fi mai bine pentru tine sa nu mai incerci sa ii convingi pe altii ca tot ce simti si gandesti tu e mai bine pentru ei. Poate pentru ei sa nu fie mai bine, dar pentru tine -da.

Si ..ar trebui sa fie suficient asta, nu?

Credeam ca ai observat ca nu incerc sa te conving.De-aia nici nu am te-am contrazis...am spus ca probabil nu explic eu suficient de bine.

As fi putut spune ca nu vrei tu sa pricepi...

Oamenilor le e frica...nu ma astept de fapt ca postarile mele sa ajute pe prea multi.

Pentru ca foarte putini au atata curaj in ei incat sa isi priveasca absolut toate fricile in fata,sa recunoasca ca eul lor e doar incercarea asta de a le controla,de a controla totul.

Doar cei insetati de libertate vor gasi ceva folositor aici.Cei care ar face orice.Totul.

Arcangelo a scris:

Doar cei insetati de libertate vor gasi ceva folositor aici.Cei care ar face orice.Totul.

Uite vezi, esti prea sigur de faptul ca daca pe tine te-au eliberat aceste descoperiri, i-ar elibera si pe altii.

Ca si cum ai detine formula suprema a libertatii. Folosesti cuvinte prea mari: 'DOAR', 'INSETATI', TOTUL', 'ORICE'.

Eu pot sa vin sa iti spun ca ma simt foarte liber, gandind ca mine, nu ca tine. Iar tu vei spune ca de fapt nu sunt liber, doar am impresia. Si asta doar pentru faptul ca nu consider ce spui tu...valabil pt mine si decisiv pentru libertatea mea.

Or asta...cred ca ar putea trada o nesiguranta. Cand un om simte nevoia acuta sa creada ca daca ceilalti nu gandesc ca si el gresesc in totalitate - ..poate ca nu e de sine statator, nu e liber in trairea sa...poate..