E posibil a da un raspuns la intrebarea: Cine (ce) e divinitatea (realitatea ultima)?

Oamenii tot incerca sa se raporteze la dilema incorporata in termenul "divinitate" (Dumnezeu) sau realitate ultima.

Dar orice punere in cuvinte gandite, vorbite sau scrise, este de fapt doar o conceptualizare omeneasca referitor la aceasta posibilitate, indiferent de tipul cuvintelor si indiferent daca exprimarea se bazeza pe anumite acumulari personale, pe anumite rationamente ori pe altfel de trairi, stari, "cunoasteri" (speciale).

Nu merge la "Despre Dumnezeu" intrucat realitatea ultima nu insemna neaparat divinitatea.

Da, este posibil. Divinitatea este o inteligenta foarte complexa, dar avand limitarile ei (sau un ansamblu de inteligente, gen civilizatie) care a ajuns prima la dezvoltare foarte mare, prin evolutie.

Pana la a raspunde la intrebarea asta,ai gasit raspunsul la intrebarea: cine sunt eu? :P

vidyaharasnaravashanadotta a scris:

Da, este posibil. Divinitatea este o inteligenta foarte complexa, dar avand limitarile ei (sau un ansamblu de inteligente, gen civilizatie) care a ajuns prima la dezvoltare foarte mare, prin evolutie.

E o opinie interesanta si posibila, unii insa sustin ca pentru a intelege raspunsul la intrbarea topicului, e necesar sa scapam de inteligenta!!

Arcangelo a scris:

Pana la a raspunde la intrebarea asta,ai gasit raspunsul la intrebarea: cine sunt eu?

Pai nu eu trebuie sa raspund aici pe topic, voi sa raspundeti ca sa ma iau si eu dupa voi.

Din perspectiva mea actuala raspunsul la intrebare "Cine sunt?", nu trebuie dat.

Orice as raspunde la aceasta intrebare, insemna sa iasa o "lab-", nu un "fu-ing (scuze de porcisme).

Atunci cand premisa e gresita,cand logica,argumentatia care ii urmeaza e gresita si ea,concluzia cum ar putea sa fie decat gresita,la randul ei?

Lumea unui prost,e lumea unui prost,si dumnezeul unui prost e dumnezeul unui prost.

Lumea unui nebun e lumea unui nebun,si dumnezeul sau e un nebun.

Corect.

Problema e, raspunsul unui om, e doar raspunsul unui om?

Pe nivelul de intelegere pe care e pusa intrebarea,pe acela vine si raspunsul.

Ca sa ai un raspuns autentic,trebuie sa renunti sa te agati de nivelul "raspunsurilor" tale de acum.

Pentru ca insasi faptul ca a aparut intrebarea,inseamna ca exista intuitia unui raspuns -unui alt nivel de intelegere,mai inalt.

Atata timp cat nu te opresti la un raspuns si continui sa cauti,nivelul de pe care vor veni raspunsurile va creste si el.

Insa e bine sa intelegi ca raspunsurile mintii nu sunt singurele raspunsuri.Mintea doar recicleaza...doar isi repeta povestea.

De fapt,e un dialog intre minte care intreaba si inima,care raspunde.Unii nu mai pun intrebari deloc,pentru ca au mintea inchisa.Altii nu mai gasesc raspunsuri deloc,pentru ca au inima inchisa.

E nevoie sa le deschizi pe ambele.

Dar daca nu pui nici o intrebare si tot vin raspunsuri, asta cum e?

Asadar tu consideri ca anumite raspunsuri sunt autentice? Sunt si total absolute?

Ma omori definirea mintii ca fiind ceva demn de aruncat (eu definesc mintea cu totul altfel, ceea ce numesti tu in mod artistic "inima" pentru mine e tot mintea dar pe alte niveluri).

Pai daca intelegi astea, raspunde la intrebarea si la intrebarea intrebarii topicului!

Tu nu pricepi macar ce ti-am raspuns...

Cautarea ta nu e autentica,de aceea nici raspunsurile tale nu sunt autentice.Intrebarile tale sunt inutile,atata timp cat nu esti pregatit sa primesti raspunsurile.

Daca ai fi,raspunsurile ar fi venit deja.

Stii ce rost au intrebarile? -sa te ajute sa renunti la "raspunsurile" de care te agati.

Deci tu ai raspunsuri autentice daca esti in masura sa faci asemenea speculatii referitor la ceea ce pricep eu, la "cautarea" mea, la "raspunsurile" mele, la pregatirea mea.

Cine certifica "autenticitatea" (validitatea) raspunsurilor tale?