Tocmai urmaream o emisiune la TV despre noul trend in societatile occidentale si anume locuitul cu parintii pana la varste destul de avansate cand persoana este deja adult in toata firea. In emisiune se facea paralela intre cum era in deceniile de imediat dupa WW2, in perioada anterioara si in prezent. Noului trend din prezent i se facea apologia si explicatiile date erau in legatura cu situatia economica a timpurilor in care traim.
Spre exemplu se explica cum ca prin anii 50-60 spre exemplu, educatia nu era asa costisitoare precum este astazi, de munca se gasea relativ usor si posturi bunicele se puteau obtine chiar si in baza unei diplome de liceu. Astazi insa, educatia academica avansata este cerinta de baza din ce in ce mai des daca lumea vrea sa obtina un job bun cu salariu pe masura.
Datorita faptului ca multi tineri nu fac fata costurilor de viata ridicate si numarului scazut de joburi de pe piata, aleg ori sa continue sa locuiasca cu parintii ori sa se mute inapoi in casa parinteasca.
Pe cand in unele culturi din lume locuitul cu parinti pana la casatorie si chiar si dupa, face parte din traditie, in occident cutuma este alta. La majorat se asteapta ca individul/a sa se mute pe cont propriu si sa-si poarte de grija singur/a.
Ce parere aveti ? Este o rusine sa locuiesti inca la parinti cand ai 30 de ani de exemplu ? E diferenta intre o fata si un baiat sau femeie si barbat ? Cu care cutuma sunteti de acord, cu cea occidentala sau ale altor culturi unde mama si tata are grija de copilul lor adult, indiferent daca acesta contribuie sau nu in casa, cu bani de chirie, de mancare si alte costuri ?
