Iubirea..

[anyway 1]

mai exista oameni care iubesc ? daca da sub ce forma o fac ,din necesitate ,din obisnuinta ,din teama de a se avanta intr-o alta incercare ? exista iubirea sub forma ei pura asezata in vreun individ(a) sa iubeasca pur si simplu , sa nu poata renunta ptr vreun motiv- indiferent care la persoana iubita ?

am avut mai multe okazii in care sa o vad atat de venerata si in acelasi timp inconstient ingradita,

nu pot sa inteleg , daca exista iubirea ,si aici nu ma refer la formele ei care intr-adevar pot imprumuta diferite aspecte ,de ce i se gaseste intotdeauna o unitate de masura ?

nu as fi ajuns sa scriu aici dar pur si simplu in mediul social ,in interactiunea efectiva am intalnit multe tipologii si forme de a iubi ,dar toate cu o farama de conditionare .

ce fel de iubire poate fi aceea in care iubesti mai mult sau mai putin si aici nu vreau sa las loc interpretarilor de genul ,,daca este un betiv si o bate cum sa il mai iubeasca'' , sau ,,il iubeste ptr ca ii este mila de el''

as vrea sa stiu daca exista persoane care sa iubeasca dincolo de limite standardizate si daca da , au pe cine iubi ?

mi-as dori sa fie evitata tema biblica ,stiu ca acolo iubirea este declarata ,,pura'' ,ma intereseaza efectiv in contactul dintre oameni ...

imi cer scuze ptr felul destul de taios al intrebarilor ,stiu ,ar fi trebuit sa ma explic inainte de a cere un raspuns ,dar am obosit scotocind in sufletele oamenilor..

[Htenesa 1817]

Sper ca esti fata ca sa ma pot lua de tine. Eu sunt urat si tu cu toata poezia ta despre iubirea pura si netarmurita, nu ma vei iubi. Asa ca declar topicul inchis.

[acces realitate 1081]

mai exista oameni care iubesc ? daca da sub ce forma o fac ,din necesitate ,din obisnuinta ,din teama de a se avanta intr-o alta incercare ? exista iubirea sub forma ei pura asezata in vreun individ(a) sa iubeasca pur si simplu , sa nu poata renunta ptr vreun motiv- indiferent care la persoana iubita ?

am avut mai multe okazii in care sa o vad atat de venerata si in acelasi timp inconstient ingradita,

nu pot sa inteleg , daca exista iubirea ,si aici nu ma refer la formele ei care intr-adevar pot imprumuta diferite aspecte ,de ce i se gaseste intotdeauna o unitate de masura ?

nu as fi ajuns sa scriu aici dar pur si simplu in mediul social ,in interactiunea efectiva am intalnit multe tipologii si forme de a iubi ,dar toate cu o farama de conditionare .

ce fel de iubire poate fi aceea in care iubesti mai mult sau mai putin si aici nu vreau sa las loc interpretarilor de genul ,,daca este un betiv si o bate cum sa il mai iubeasca'' , sau ,,il iubeste ptr ca ii este mila de el''

as vrea sa stiu daca exista persoane care sa iubeasca dincolo de limite standardizate si daca da , au pe cine iubi ?

mi-as dori sa fie evitata tema biblica ,stiu ca acolo iubirea este declarata ,,pura'' ,ma intereseaza efectiv in contactul dintre oameni ...

imi cer scuze ptr felul destul de taios al intrebarilor ,stiu ,ar fi trebuit sa ma explic inainte de a cere un raspuns ,dar am obosit scotocind in sufletele oamenilor..

Si tu (si posibil si initiatorul acestei arii a forumului), va raportati la dragoste, la iubire, la cazurile si necazurile in dragoste, din perspectiva relatiei de dragoste (sexual inclus) dintre un barbat si o femeie, desi arealul dragostei, iubirii, e mult mai vast.

 

DRÁGOSTE, dragoste s. f. I. Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o persoană; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multă) dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, față de) cineva (sau de ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i plăcea să... A se topi ( sau a se sfarsi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ♦ (Concr.) Ființă iubită; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legatură sexuală; relație amoroasă. II. Plantă erbacee cu frunze în formă de lance, dințate și cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĭ.

Sursa: DEX '12 (2012)

 

Una e iubirea neconditionata si cu totul altceva iubirea patimasa!

Sa nu poti renunta este o patima, sa iubesti neconditionat este o virtute.

 

Unitatea de masura a iubirii e data de limitarea evolutiva a persoanei, cu cat e mai evoluat individul, cu atat iubeste neconditionat; cu cat e mai primitiv, cu atat iubeste fara sa poata renunta (ca un prost/proasta).

 

In viata, in relatia dintre doi parteneri, desi nimeni nu recunoaste, primeaza sexul (fie si atractia sexuala) si instinctul matern al femeii, drept dovada nici o femeie nu ramane cu un partener ce nu ii face un copil sau care ramane (este partial) impotent, iar un barbat e mereu tentat "sa vada cum e sa fii barbat" (adica sa fie satisfacut si de alte femei desi e cu cineva).

Femeia e procopsita de realitate cu instinct matern si nu se potoleste pana nu si-l satisface; din acelasi motiv barbatul e binecuvantat (blestemat?) cu extaz la orice act sexual (fie el chiar si de tipul stanga ori dreapta), motiv pentru care cade in plasa femeii si ii face copii dar totodata motivul il impinge sa ii fie infidel; nimic special, doar instincte (nu ofer solutii, doar constatari partiale).

 

Noi am vrea pe cineva care sa ne iubeasca neconditionat, uitand intotdeuna de nivelul propriu evolutiv; de fapt nimeni nu e capabil sa isi dea sema de micimea sa.

Ne dorim un sclav, un demon sclav, un catelus care sa ne iubeasca cu patima si totodata se ne fie la dispozitie, adica sa corespunda intru totul viziunii noastre a felului in care ar trebui sa fie el (ea), fara ca noi sa avem viziunea corespondenta vizavi de felul in care ar trebui sa fim noi insine pentru a gasi asa o pleasca.

 

Intotdeauna ai pe cine iubi daca ai tu masura potrivita (corespondentul) acelei persoane (sau el/ea pe a ta; depinde care e mai evoluat); mai e si o problema educationala, nu numai una de compatibilitati "ancestrale".

Si tu ai impresia ca e posibila mila fara iubire?

Mila izvoreste din iubire, nici din frica si nici din ura si cu atat mai putin din inalta parere de sine, maica tuturor relelelor (mandria negativa).

Ce-i drept contrariile se pot impulsiona unul pe altul, dar adevarata sursa a milei e iubirea, ea o face posibila ca potential si activare permanenta tip stand by, gata, gata sa sara pe oricine, in functie de niste parametri functionali ai daruitorului.

Sper ca esti fata ca sa ma pot lua de tine. Eu sunt ... poezia ta despre iubirea pura si netarmurita, ... ma vei iubi. Asa ca declar top ... 'kiss.

Ti-am dat punct pentru acest esential

Editat Octombrie 29, 2013 de nimeni d

[S.R. 5188]

mai exista oameni care iubesc ? daca da sub ce forma o fac ,din necesitate ,din obisnuinta ,din teama de a se avanta intr-o alta incercare ?

 

Din mancarimi intre craci de la cum arata potentate sau nu de personalitate/statut/bani.

[Salvie 11567]

da, exista insa o vei descoperi dupa ce treci de limite ,atunci poti iubi si un limitat

[The Bitch 15151]

mai exista oameni care iubesc ? daca da sub ce forma o fac ,din necesitate ,din obisnuinta ,din teama de a se avanta intr-o alta incercare ?

 

Ilogic ceea ce spui. Cum poti iubi din necesitate, obisnuinta sau teama ? Aia nu e iubire. Poti sta cu cineva din unul sau toate aceste motive dar de iubit nu. Si daca intradevar iubesti o persoana atunci cu siguranta ca nu te avanti intr-o alta incercare.

PS: Sex din mila exista, iubire nu. Deasemenea nu exista iubit mai mult sau mai putin ci doar manifestat mai mult sau mai putin. Unii oameni nu stiu, nu pot sau aleg sa nu se manifeste prea mult. Depinde de personalitatea fiecaruia, dar asta nu inseamna ca unul care-si poarta iubirea ca ecuson iubeste mai mult decat unul mai introvertit in exprimarea sentimentului.

Editat Octombrie 30, 2013 de Naeema

[Htenesa 1817]

PS: Sex din mila exista,

 

Deci inca am sanse. :wub:

[anyway 1]

1. va multumesc ptr raspunsuri ,atatea opinii si probabil corecte toate . nu sunt de sex feminin ,nu am o varsta frageda ,imi place sa cred ca, nu sunt un naiv ,nu am dereglari sexuale in sensul in care inclinatiile sa tinda spre acelasi sex ,precizez asta in ideea in care este cunoscut ca acestora li se dezvolta un anumit tip de sensibilitate mai exagerat .corect ,

ilogic ce spun , dar din ce punct de vedere- ,cel in care totul este privit platonic sau cel in care sunt implicati oameni situatii intamplari ? ptr ca limita dintre necesitate si iubire se intrepatrunde destul de des in convietuirea a doua persoane.

oricum, in oricare din noi exista limite ,multe sunt definite de perceptii anterioare ,altele din analiza acelor perceptii . intrebarea mea a fost una gresita ,stiu ca nu exista iubire absoluta sau dpmdv neconditionata ,intrebarea pe care trebuia sa o pun era de ce nu exista ? pe o scara de la 1 la 10 acoperim de la un individ la altul toate intensitatile pe care le poate imprumuta ptr noi verbul ,,a iubi'' ,asta ptr ca intr-adevar nu sunt 2 persoane care sa iubeasca absolut la fel ,iar daca 1 poate reprezenta o persoana cu adevarat malefica ,10 va fi ptr un parinte fata de copil dar si asta nu intr-o proportie absoluta

certuri ,discutii contradictorii pana la urma uzul de a demonstra cuiva ca, greseste fac parte din natura noastra si pana la urma poate fi considerata o forma de evolutie ,dar in acele momente ,sau intr-o alta forma a lor acel factor ,acel proces chimic pe care il denumim iubire sa nu sufere modificare si aici nu ma refer la a iubi ca prostul(a) ci la sentiment in sine ,

oricum indiferent de tonalitatea folosita le multumesc celor ce au pierdut un pic de timp ptr acest subiect ,lui ,,nimeni'' in special

[acces realitate 1081]

Omule, vorbim si noi discutii, viata insa ...

[Mr.Cristi 717]

mai exista oameni care iubesc ? daca da sub ce forma o fac ,din necesitate ,din obisnuinta ,din teama de a se avanta intr-o alta incercare ? exista iubirea sub forma ei pura asezata in vreun individ(a) sa iubeasca pur si simplu , sa nu poata renunta ptr vreun motiv- indiferent care la persoana iubita ?

am avut mai multe okazii in care sa o vad atat de venerata si in acelasi timp inconstient ingradita,

nu pot sa inteleg , daca exista iubirea ,si aici nu ma refer la formele ei care intr-adevar pot imprumuta diferite aspecte ,de ce i se gaseste intotdeauna o unitate de masura ?

nu as fi ajuns sa scriu aici dar pur si simplu in mediul social ,in interactiunea efectiva am intalnit multe tipologii si forme de a iubi ,dar toate cu o farama de conditionare .

ce fel de iubire poate fi aceea in care iubesti mai mult sau mai putin si aici nu vreau sa las loc interpretarilor de genul ,,daca este un betiv si o bate cum sa il mai iubeasca'' , sau ,,il iubeste ptr ca ii este mila de el''

as vrea sa stiu daca exista persoane care sa iubeasca dincolo de limite standardizate si daca da , au pe cine iubi ?

mi-as dori sa fie evitata tema biblica ,stiu ca acolo iubirea este declarata ,,pura'' ,ma intereseaza efectiv in contactul dintre oameni ...

imi cer scuze ptr felul destul de taios al intrebarilor ,stiu ,ar fi trebuit sa ma explic inainte de a cere un raspuns ,dar am obosit scotocind in sufletele oamenilor..

Nu-ti mai pune astfel de intrebari. N-are rost. Iubirea de tip eros nu poate exista in lipsa atractiei fizice/sexuale. Cu cat atractia e mai mare cu atat iubirea va fi mai mare si de obicei dureaza atata timp cat masculul si femela sunt in calduri.

 

Iubire mai exista si au parte de ea in special persoanele cu valoare sexuala cel putin satisfacatoare. In general, persoanele cu valoare sexuala scazuta nu au parte de iubire, relatii serioase, relatii romantioase. Sa nu crezi ca orice om de pe fata Pamantului a avut parte de iubire sau de vreo relatie normala/frumoasa de dragoste. Nu, cel putin 40% dintre barbati, in adolescenta nu au avut parte de vreo relatie cu vreo fata, iar singura lor relatie serioasa e casatoria, in caz ca se casatoresc. Cat despre relatiile romantice de dragoste, putini dintre barbati au parte de asa ceva. Nu stiu, undeva in jur de vreo 30% din barbati au parte de relatii frumoase de iubire.