Probleme in casnicie

Sunt o femeie casatorita ce cativa ani cu un copil de 1 si jumatate.

Casnicia mea e cu multe probleme si incep s anu ii mai vad salvarea.

La inceput totul era roz si frumos in timp lucrurile s-au schimbat.

Sotul meu ma acuza ca ii las pe parintii mei sa intervina intre noi - el este o persoana destul de rece cu parintii lui insa eu sunt invers sunt foarte apropiata de mama mea.


Sotul meu nu prea se impaca cu tatal meu - tatal meu este o persoana mai dificila care cateodata nu gandeste ce spune iar sotul meu este foarte ambitios si incapatanat - in asa fel incat daca ai spus o data ceva rau la adresa lui nu uita. Prin urmare relatia dintre ei nu este una grozava.

Dupa ce am nascut mama mea sa oferit sa ne ajute - ceea ce eu si aveam nevoie caci imi era foarte greu altfel - insa pentru acest ajutor a trebuit sa ne mutatm in oras cu parintii mei pentru o perioada. Nu in acelasi apartament desigur.

Sotul meu nu a vrut - insa a facut asta pentru ca eu spuneam ca nu mai rezist . Avem un srl si amandoi lucram de acasa - si am continuat sa lucram mereu - de aceea cu copilul a fost destul de greu fara sa avem nici un ajutor.

Ne-am mutat in oras cu ei mei, si acum alte probleme , sotul meu considera ca ajutorul nu este destul de mare asa cum s-a promis initial, si intradevar ai mei au promisa ca ne ajuta mai mult insa cred ca nici ei nu siau dat seama cat de greu va fi si cu copilul ei amandoi au servici.

Ei ne ajuta cat pot ei de mult, insa nu asa pe cat se astepta sotul meu initial, si de aici alte discutii.

Eu imi doresc foarte mult al 2 copil, sotul meu insa nu mai vrea in aceste conditii, pentru mine fiind o adevrata dezamagire.

Unde s-a gresit nu stiu, poate imi spuenti voi, cert este ca discutiile nu mai inceteaza sa apara, si in ciuda acestor discutii inca mai incercam sa facem ceva sa mearga - cred ca mai mult pt copil.

Maria^^^^ a scris:

Eu imi doresc foarte mult al 2 copil, sotul meu insa nu mai vrea in aceste conditii, pentru mine fiind o adevrata dezamagire.

Dezamagire? Cum sa-ti mai doresti inca un copil atata timp cat nici pe asta pe care il ai nu esti in stare sa-l cresti singura cu sotul? Numai asa ca sa ai doi? Nu vezi ca un copil de 1 an jumate va incurca pe voi, 4 adulti?

Cand te-ai maritat trebuia sa-ti vezi de familia ta (respectiv de sot si de eventualii copii) , aici e greseala. ( parerea mea) Sa-ti lasi parintii sa-si vada de viata lor, nu sa-i responsabilizezi pe ei sa-ti creasca copilul, ca nu ei l-au facut. Amestecatura asta dintre parinti si tinerii casatoriti nu-i sanatoasa deloc. Intr-o zi sotul tau o sa va lase si o sa plece cat vede cu ochii, numai sa nu va mai auda. Nu esti un caz singular din pacate, multe casnicii s-au terminat asa.

Cred ca, inca de la inceput, v-ati facut planul incomplet. Trebuia sa tineti cont ca parintii tai au serviciu, iar voi aveti propria afacere. De ce nu v-ati gandit la cineva din afara familiei ? Mai ales ca si lucrati de acasa, ati putea observa din timp daca bona este buna sau nu.

Al doilea copil, in momentul asta, ar complica situatia mult prea tare. Asteapta sa mai creasca copilul, pe care il ai, deja.

Melissa Rebecca a scris:

Amestecatura asta dintre parinti si tinerii casatoriti nu-i sanatoasa deloc. Intr-o zi sotul o sa plece cat vede cu ochii,...din pacate, multe casnicii s-au terminat asa.

Subscriu.

@Maria

Scuza-ma ca te intreb dar ce anume a fost asa dificil cand ai nascut copilul incat a fost neaparat nevoie sa va mutati langa parintii tai in ciuda faptului ca stiai ca acest lucru iti va creea tensiune in casnicie ? Si eu am nascut acum un an si nu am avut absolut nici un ajutor. Sotul lucra, cu socrii nu vorbeam deloc (chit ca stau pe aceiasi strada) iar parintii mei sunt la mii de kilometri distanta. Am menajat totul singura si cu o disabilitate fizica pe deasupra si nu a cazut cerul pe mine. Si cand spun menajat nu ma refer doar la avut grija de copil ci la absolut tot in casa. Da puteam sa apelez la soacra dar sttind ca suntem precum cainele si pisica am razbit si fara ajutor si nu mi-am facut iad din casnicie. Deci se poate si fara ajutor daca intradevar vrei si iti pui casnicia mai presus de toate.

Sfat: las-o mai domol cu parintii tai daca vrei sa mai ai sot in viitorul apropiat. Cat despre al doilea copil ii dau dreptate sotului tau. In locul lui nici eu nu as mai vrea unul in circumstantele actuale.

Lasa dracu' SRL-ul si vezi-ti de copil si de familie. Nu poti sa le ai pe toate, la ceva trebuie sa renunti. Renunti la casnicie de dragul SRL-ului? Angajeaza un ajutor, nu o mai implica pe mami in casnicia ta, ca nu o s-o mai duceti mult.

De ce vrei al doilea copil? Ca sa fie doi care sa va vada cum va scoateti ochii, pe viitor? Imi pare rau, dar eu sunt de acord cu sotul tau.

Maria^^^^ a scris:

sotul meu considera ca ajutorul nu este destul de mare asa cum s-a promis initial, si intradevar ai mei au promisa ca ne ajuta mai mult insa cred ca nici ei nu siau dat seama cat de greu va fi si cu copilul ei amandoi au servici.

omul e nervos ca nu ajuta socrii atat de mult cat au promis, nu ca ajuta. economic poate nu isi permit sa angajeze pe altcineva si cred ca majoritatea familiilor tinere se bazeaza pe ajutor de la parinti/socrii in cresterea unui copil. la noi merge bine vorba aia ca e nevoie de-un sat sa cresti un copil.

Melissa Rebecca a scris:

Cand te-ai maritat trebuia sa-ti vezi de familia ta (respectiv de sot si de eventualii copii) , aici e greseala. ( parerea mea) Sa-ti lasi parintii sa-si vada de viata lor, nu sa-i responsabilizezi pe ei sa-ti creasca copilul, ca nu ei l-au facut

ei, nu e chiar asa. ce e rau ca cere ajutor? nu toti avem oo de metal si ne putem descurca absolut singuri in viata. eu una m-am saturat sa le fac si sa le desfac singura de cand ma stiu, asa ca inteleg ca vor ajutor. si daca nu de la familie sa ceara ajutor, de la cine? ca eu nu-i ajut si nici altul de p'aici. eu nu cunosc pe nimeni care sa nu ceara ajutor, ori de la mama ori de la soacra. poate numai cele care au o relatie la cutit cu familia, in rest mi se pare cat de normal. dar totul trebuie sa aiba o granita sanatoasa, stabilite reguli clare si scrise pana unde e voie sa se implice 'ajutorul'.

Ampera a scris:

ei, nu e chiar asa. ce e rau ca cere ajutor? nu toti avem oo de metal si ne putem descurca absolut singuri in viata. eu una m-am saturat sa le fac si sa le desfac singura de cand ma stiu, asa ca inteleg ca vor ajutor. si daca nu de la familie sa ceara ajutor, de la cine? ca eu nu-i ajut si nici altul de p'aici. eu nu cunosc pe nimeni care sa nu ceara ajutor, ori de la mama ori de la soacra. poate numai cele care au o relatie la cutit cu familia, in rest mi se pare cat de normal. dar totul trebuie sa aiba o granita sanatoasa, stabilite reguli clare si scrise pana unde e voie sa se implice 'ajutorul'.

Eu am relatii bune si cu parintii si cu socrii. Numai ca sunt toti, dar absolut toti, atat de bolnavi, incat zic merci ca se pot descurca singuri, fara ajutorul meu si al sotului.

Nu am avut niciodata ajutor la cresterea copilului sau la treburile casei, de aceea nici nu am mai vrut un al doilea copil : este greu de una singura, chiar daca si sotul se implica, atat cat ii permite timpul.

Problema nu e ajutorul cerut si oferit, ci incapacitatea acestor adulti de a avea relatii sanatoase intre ei si de a gestiona impreuna in mod eficient o situatie.

Maria^^^^ a scris:

Sunt o femeie casatorita ce cativa ani cu un copil de 1 si jumatate.

Sotul meu nu prea se impaca cu tatal meu - tatal meu este o persoana mai dificila care cateodata nu gandeste ce spune iar sotul meu este foarte ambitios si incapatanat - in asa fel incat daca ai spus o data ceva rau la adresa lui nu uita.

Dupa ce am nascut mama mea sa oferit sa ne ajute - ceea ce eu si aveam nevoie caci imi era foarte greu altfel - insa pentru acest ajutor a trebuit sa ne mutatm in oras cu parintii mei pentru o perioada. Nu in acelasi apartament desigur.

Sotul meu nu a vrut - insa a facut asta pentru ca eu spuneam ca nu mai rezist . Avem un srl si amandoi lucram de acasa - si am continuat sa lucram mereu - de aceea cu copilul a fost destul de greu fara sa avem nici un ajutor.

Ne-am mutat in oras cu ei mei, si acum alte probleme , sotul meu considera ca ajutorul nu este destul de mare asa cum s-a promis initial, si intradevar ai mei au promisa ca ne ajuta mai mult insa cred ca nici ei nu siau dat seama cat de greu va fi si cu copilul ei amandoi au servici.

Ei ne ajuta cat pot ei de mult, insa nu asa pe cat se astepta sotul meu initial, si de aici alte discutii.

Pai sotul tau ce a facut atunci cand tu te-ai plans ca nu mai rezisti? A incercat cumva sa iti usureze situatia?

Cand a acceptat sa va ajute socrii, ce alte alternative ar fi invocat cand a facut nazuri initial?

Eu spun sa il iei pe sotul deoparte si sa caute el solutii mai bune, daca nu se multumeste cu ajutorul parintilor tai.

Incercati sa va amintiti amandoi pentru ce ati pornit pe acest drum impreuna, ce anume va doriti de la viata si cum sa faceti impreuna sa fie totul mai bine.

Nu mi se pare deloc cinstit ca tu sa fii singura care isi bate capul cu problemele acestea.

Ok. Daca sotul se supara pentru niste vorbe spuse la nervi de catre tatal tau si nu cauta sa isi imbunatateasca relatia cu acesta, din mandrie, ..pai atunci sa caute domnul sot alternativa la ajutorul pe care vi-l ofera gratuit parintii tai in acest moment.

Cand cineva se plange de una alta in viata, pai atunci sa vina si cu solutii si sa si le sustina. Nu-i problema, ca nu e de asteptat nici sa faca el tot, dar in orice caz - sa participe activ la rezolvarea de probleme si nu solutionarea conflictelor, daca nu vrea - ci efectiv la ELIMINAREA lor din familia voastra.

Adica, amandoi aveti acel SRL, amandoi v-ati luat si amandoi ati pus-o de un bebe.

Asta e. Daca trebuie sa alegi intre ajutorul familiei tale si barbatul cu mandrie, pai atunci acest barbat sa faca bine si sa fie barbat, asumandu-si alta solutie pentru familia voastra.

Pe de alta parte, ce inseamna asta?

Nu ne ajuta parintii tai pe cat mi-au promis!

Bu huuuu.

Sa zica mersi ca CINEVA il ajuta gratuit atata cat considera si isi doresc si pot.

Mai face si mofturi, ce sa zic.

Cat despre al doilea copil, esti sigura ca mai vrei unul cu barbatul asta al tau?

Oricat te-ai stradui lucrurile vor merge din rau in mai rau. Stabileste prioritati si nu ma incerca sa multumesti pe toata lumea. Oricum, daca te nemultumeste situatia si vrei o imbunatatire nu e inca totul pierdut.

S-ai sanatate!