Mai am putin si dau cu pumnul in monitor in sepranta ca o sa-l nimereasca direct in freza pe-un amic.
Spun ca am refuzat inelul, pentru acum, simt ca nu sunt pregatita si ca as astepta putin, ca as vrea sa vad daca ne dorim asta cu adevarat si daca are rost sa luam drumul casniciei iar. Amandoi venim din casnicii esuate si niciunul din noi nu mai vrea povesti triste si casnicii terminate-n divort.
Amicul meu imi da replica ca sunt o proasta ca am zis nu si ca asa sansa nu se da cu piciorul, ca R ma salva (de la ca nu stiu..), ca R e ancora mea si scaparea mea (iar nu stiu de la ce).
Eu si R avem fiecare casa noastra, munca noastra, economia noastra (facturile le impartim 50-50) si nu ne bagam la conturi comune. Noua ne merge bine asa si nici nu as vrea sa schimb ceva.
Ce poate un inel sa schimbe? Ma irita teribil ca cineva poate sa imi spuna direct ca eu sunt mai importanta/valoroasa daca ma marit cu R. WTF, e viata mea asa de kkt si-s chiar ultima scursura? Daca R ar fi printul de Oslo, as intelege, dar e cat se poate de normal, cu datorie la banca, cu job 9-17 si cu riduri. eu la fel.
Amicul meu trage tare pe faptul ca inelul ma scapa de la a insela si de a fi inselata, ca daca R are inel pe deget nu se uita si nu face tampenii. Si eu si R stim ca inelul nu ne opreste de la a face tampenii daca dorim. El a fost inselat de fosta nevasta, eu am inselat. Niciunul din noi nu vrea sa ajunga iar acolo, ca atare ne-am promis ca ne spunem bye-bye inainte sa facem ceva stupid.
Cat de important e inelul? Poate am trait eu o casnicie si nu am invatat nimic, insa as vrea sa aud si alte pareri. Se castiga mai multa incredere? mai mult respect? e mai sigur?
