Nu ma regasesc in lumea de azi

Aaamin. 

NarcoGen' a scris:

Ba trebuie sa fie, pentru ca asa e.

Numai Dumnezeu te poate salva de la ce ai devenit.

Ma voi ruga pentru tine 

N-ai tu habar cine sunt eu si nici nu ma cunosti dinainte ca sa imi spui cum am devenit.

Vorbesti de Dumnezeu si ai nick-ul Satana. Eu cred ca Dumnezeul in care tu crezi ti-a luat mintile, cel mai probabil. Mai ales ca aflu usor, usor cine esti (un baiat care nu stie ce zice) :)

Roaga-te, te rog, pentru tine.

chihlimbar a scris:

Salut.

Am urmatoarea problema si nu stiu deloc cum s-o scot la capat: nu ma regasesc catusi de putin in lumea in mijlocul careia traiesc. Adica toate lucrurile dupa care alearga persoane din jurul meu - cum ar fi bani, telefoane mobile, masini, sex, distractie, cluburi, prestigiu social, diplome, etc. - ma lasa complet rece.

...................................................

Ce ma sfatuiti sa fac?

Fa ce iti place tie.

Stiu ca una dintre nevoile fiintei umane este de a apartine, de a se identifica cu ceva, insa poti face si doar ceea ce-ti place, adica sa te descoperi pe tine.

Lumea in mijlocul careia traiesti este asa cum este, n-o poti schimba peste noapte, insa poti alege sa faci parte din alte grupuri, cu alte idealuri. Idealuri si comportamente mai apropiate de ale tale.

Fejeke a scris:

 Hai ca va prindeti voi. Si daca nu treaba voastra :)

Sherlock, ce ai vrea sa facem?

Poate ai sa te prinzi tu mai tarziu. Poate cate unii pe aici sunt deja trecuti prin faza de pretinsa superioritate comparativ cu "turma", pe care o traiesti tu momentan. .

Ce anume iti doresti de la aceasta lume? Circumstante perfecte? Pace interioara? Nu poate veni de acolo. Si cum anume te ajuta atitudinea asta in viata de zi cu zi?

Fejeke a scris:

Chiar sper sa renunti la aceasta gandire, ca nu-ti face bine.

Abbie M. a scris:

Poate ai sa te prinzi tu mai tarziu. Poate cate unii pe aici sunt deja trecuti prin faza de pretinsa superioritate comparativ cu "turma", pe care o traiesti tu momentan. .

Ce anume iti doresti de la aceasta lume? Circumstante perfecte? Pace interioara? Nu poate veni de acolo. Si cum anume te ajuta atitudinea asta in viata de zi cu zi?

Faza cu turma nu e o faza generala, ca si cum am fi toti la fel. Einstein n-a trecut prin faza cu turma. Chiar exista turma.

1. Ce imi doresc de la aceasta lume? Imi doresc sa evolueze.

2. "Pacea interioara? Nu poate veni de acolo." Pacea vine din interior.

3. Cum ma poate ajuta atitudinea asta in viata de zi cu zi? Prin intermediul imaginatiei. Cu o imaginatie puternica, spargi orice limita posibila.

NarcoGen' a scris:

Bine, poate ti-ai dat seama ce sunt, dar e mai greu sa-ti dai seama CINE sunt in interior. Si asta fiindca ti-ai pierdut calea si te indrepti spre pacat.

Chiar sper sa renunti la aceasta gandire, ca nu-ti face bine.

Il ai pe Satana la profil, termina cu pacatul.

Gura pacatosului adevar graieste.

Bună dimineața si La Mulți Ani!!!

Am si eu o problemă si nu stiu cum sa o explic sa fiu înțeleasă. De când am fost copil am fost o fire mai retrasa nu prea agreată de cei din jur inclusiv de familie. Un fel de ratusca cea urâtă. Anii au trecut si eu am crescut.Mereu am rămas asa ca tot ce fac nu e bine. M-am închis in mine. Tot ce vroiam sa fac ai mei ziceau nu o sa îți iasă că esti incapabilă. Mi s-a implantat chestia asta in mine si nu pot sa o scot. Nu sunt capabilă!!!! Parcă as fi singură pe acest pământ. Am prieteni si nu am prieteni. Nimic nu ma fascinează. La shopping nu îmi place. Tot ce e nou nu ma fascinează. Pentru mine totul e un fel de a fi. Am fost la Psiholog la 19 ani mi-a zis ca e o rătăcire mi-a răscolit toată durerea din copilărie. La un moment dat nu mai stiam ce e cu mine. Simțeam că mă sufoc. Vroiam sa dispar de pe fata pământului. Vedeam totul in negru. Ca să schimb ceva am plecat din țară. Am lăsat facultatea simțeam că o fac degeaba. Nu avea sens. Am plecat la București eu fiind din R.Moldova. Acolo m-am simțit acasă oameni minunați simțeam că trăiesc. Dar peste câțiva ani mi-a făcut cineva cunostintă cu un grec. M-am căsătorit. Am crezut ca familia ma va scoate la liman. Acum sunt în Grecia avem un copil dar tot singură ma simt. Asa zisele prietene ma caută dacă au nevoie de ceva. Îmi găsesc refugiu in împletit. Si când ma uit la mine nu arat rău la 40 de ani. Am fost si aici la Psiholog si imi zice sa ma adaptez la stilul lor de viața. Pe mine nu ma atrage. Eu fac doar atât dimineața merg la muncă apoi mă întorc fac mâncare curat spălat călcat si împletesc. Când vine copilul de la scoală ma ocup de el. In Fiecare zi văd cum se scurge viața într-o monotonie. Si nu stiu ce sa fac....

E greu de analizat viata cuiva.  Practic nici noi restul nu facem prea multe eltele dar avem placere in tot ce facem, cred ca asta-ti lipseste.

Se spune ca soarele ajuta sa te faca fericita, dar la tine nu lucreaza nici acest buton. 

Putina lume are viata ca in romanele de dragoste, dar nu sintem depresivi, iar copiii ne fac fericite, sper ca la toate mamele este la fel asta.

In copilarie si eu am fost unconjurta de multi adulti idioti dar nu le-am bagat in seama, le povestesc copiilor mei despre trecut in stilul lui Chaplin si radem. 

Eu ador Integramele, tu tricotatul, altele cine stie ce ... ai putera crea o rochie lunga sa acopere doar partile intime si poti deveni mare in industria modei

ca asa se poarta azi la festivalurile de filme si alte ocazii glamurose.  Adaugi si sclipiciuri sa fie paralel cu exigentele celor din Hollywood si devii un geniu al modei.

Iata orientarea spre ceva creativ in viata in timp ce faci ce-ti place!!!   Eu te incurajez ca poti sa faci daca vrei!!!  Ajuta si daca vorbesti, nu conteaza in ce limba.

Mulțumesc mult Gold Member.

Pe mine copilul e care ma tine fericită si soțul care e linistit. Dar mereu ma bântuie trecutul. Si in rest parcă nu vad nimic interesant in viața asta. Decât m-am limitat la niste chestii atât. Parcă nici idei nu imi vin.