Nu ma regasesc in lumea de azi

stupid_me a scris:

si de ce consideri ca nu te incadrezi in lumea de azi?

Am raspuns doua propozitii mai incolo in imediata apropiere a premisei daca ai sesizat :P :

"E o lume trista cu fard de veselie. Ma simt strain de tot si de toate."

GinGin a scris:

Veselia e in oameni...degeaba o cauti pe dinafara. :D

O fi veselia in oameni, dar se degaja in afara si asta imi provoaca un profund dispret si deranjeaza. E pentru ca veselia a fost de cand e ea - vulgura si josnica. E practicata de la cele mai mici grupuri adunate in cele mai infecte localuri pana la cei mai mari magnati adunati pe la marile serate. Pe cand bucuria care e de natura spirituala si se manifesta prin candoare si caldura serafica e atat de redusa si cat de putini oameni o mai traiesc ca sa nu zic ca lipseste cu desavarsire. De aceea am ajuns sa cred ca traiesc intr-o lume fara suflet.

sarazin79 a scris:

ideea e ca tu pe tine, in fata ta trebuie sa te regasesti...lumea...pur si simplu...gasind'o

Nu ai cum sa te regasesti pur si simplu daca simti ca nu faci parte din ea.

Mirada-Dicovici a scris:

O fi veselia in oameni, dar se degaja in afara si asta imi provoaca un profund dispret si deranjeaza. E pentru ca veselia a fost de cand e ea - vulgura si josnica. E practicata de la cele mai mici grupuri adunate in cele mai infecte localuri pana la cei mai mari magnati adunati pe la marile serate. Pe cand bucuria care e de natura spirituala si se manifesta prin candoare si caldura serafica e atat de redusa si cat de putini oameni o mai traiesc ca sa nu zic ca lipseste cu desavarsire. De aceea am ajuns sa cred ca traiesc intr-o lume fara suflet.

Acolo unde exista o asemenea bucurie,e si modestie multa....e ponderata,e intima, personala...nu se striga in gura mare,altfel nu ar mai fi...s-ar transforma in cealalta...ar deveni intr-un anume fel fatarnica.Crezi ca toti pot vorbi despre asemenea fel de bucurie?...Li s-ar parea ca stirbesc frumusetea dialogului cu pozitivul ,cu inaltul...ca ar decadea in ochii proprii si ai ceilorlalti.

bucuriile simple ne sustin si plutim ca epigonii Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca d

Mirada-Dicovici a scris:

Am raspuns doua propozitii mai incolo in imediata apropiere a premisei daca ai sesizat :

"E o lume trista cu fard de veselie. Ma simt strain de tot si de toate."

O fi veselia in oameni, dar se degaja in afara si asta imi provoaca un profund dispret si deranjeaza. E pentru ca veselia a fost de cand e ea - vulgura si josnica. E practicata de la cele mai mici grupuri adunate in cele mai infecte localuri pana la cei mai mari magnati adunati pe la marile serate. Pe cand bucuria care e de natura spirituala si se manifesta prin candoare si caldura serafica e atat de redusa si cat de putini oameni o mai traiesc ca sa nu zic ca lipseste cu desavarsire. De aceea am ajuns sa cred ca traiesc intr-o lume fara suflet.

Nu ai cum sa te regasesti pur si simplu daca simti ca nu faci parte din ea.

nu ai inteles; spuneam pur si simplu ca nu ai de ce te cauta in lume :D

Asta-i o lume plina de ipocriti mari talente si hoti partea naspa e ca daca iei oricare om si il pui fata in fata cu o situatie extrema se c..a pe el de frica si plange si cade in genunchi dar daca nu il pui se cred buricul pamantului

Faptul ca nu te regasesti in lumea de azi este un motiv de bucurie... sau ar trebui sa fie. :)

Sentimentul de alienare este un indicator al faptului ca ai fost ales sa faci parte din tagma celor ce schimba lumea.

Recompensa pentru acceptarea misiunii este fericirea.

Pedeapsa pentru refuzul misiunii este deprimarea.

deceivedC a scris:

Asta-i o lume plina de ipocriti mari talente si hoti partea naspa e ca daca iei oricare om si il pui fata in fata cu o situatie extrema se c..a pe el de frica si plange si cade in genunchi dar daca nu il pui se cred buricul pamantului

Aia cu situatiile exteme pleaca in safari sau se inroleaza prin vreo armata interesanta.Lasa-i pe ceilalti in situatia lor de mijloc,unde nu li se intampla nimic rau....si unde stai si tu dealtfel....

Marinius a scris:

Contemplarea si Meditatia este raspunsul.

...

My end in itself? Scopul meu in sine drept? Este atingerea Intelepciunii, Cunoasterea.

Mai intai, Cunoasterea si Intelepciunea sunt foarte foarte diferite. Au efecte diferite.

Cunoasterea e A STI. Intelepciunea e A FACE.

Daca stii multe si faci putin, ajungi la disperare.

Daca stii putine si faci mult, ajungi la fericire.

Contemplarea si Meditatia pot fi raspunsul daca le faci cum trebuie.

Daca contempli farama de Dumnezeu din fiecare om cu care te intalnesti, daca meditezi la cum ai putea sa cresti si mai mult contributia pe care o aduci la instaurarea Paradisului... atunci poate ca sunt raspunsul.

deceivedC a scris:

Am mai vazut undeva scris asta..dar numai imi adu aminte

E posibil ca ceea ce am scris aici sa mai fi scris si prin alta parte. E posibil ca ceea ce am scris sa fie ecoul la ceva ce am citit pe undeva... Cine stie, eu nu-mi aduc aminte.

Cavalerul_Jedi a scris:

Faptul ca nu te regasesti in lumea de azi este un motiv de bucurie... sau ar trebui sa fie. :)

Sentimentul de alienare este un indicator al faptului ca ai fost ales sa faci parte din tagma celor ce schimba lumea.

Recompensa pentru acceptarea misiunii este fericirea.

Pedeapsa pentru refuzul misiunii este deprimarea.

Am mai vazut undeva scris asta..dar numai imi adu aminte

Mda pai in star wars nu aveai cum sa nu te regasesti in lumea de acolo,forta era in fiecare trebuie doar sa alegi intuneric sau lumina