Reamintesc ca se poate vota pana duminica viitoare, 8.09
1.
Am avut o experienta, pot spune eu interesanta, aici pe forum, cu un anume membru. Desi tot ce inseamna flirt pe net nu iau in serios, respectivul mi-a acaparat atentia... dor si jale ce mai. Asta se intampla acum mult timp, timp in care nu am mai pastrat legatura din diferite motive, insa si-a pus amprenta suficient cat sa nu il uit. Iar acum,reintalnindu-ne, mi se pare ca timpul nu a schimbat nimic, ba din contra, acelasi om, acelasi mod de gandire, de vorbire pentru care am avut, am si voi avea mereu un respect deosebit.
2.
Postarea Amarenei mi-a adus involuntar un zambet pe buze amintindu-mi de primele mele zile, saptamani pe forum.
Chiar din primele zile am fost asaltata in privat sau pe oriunde scriam ca as fi clona.Pana aici nimic deosebit pentru acele zile,era chiar enervant nicidecum amuzant.La primul pm de la un user necunoscut mie s-au schimbat lucrurile,eram intrebata daca sunt clona amentei x.Aceasta intrebare mi-a mai fost pusa inca de 2 useri.Nu puteam fi amanta tuturora si asta ma amuza,apoi,mai era Saharian care urmarea orice postare ca sa ma prinda,el, considera ca sunt clona unui barbat.
Pe chat parca, intr-o zi m-a atacat direct facandu-si cunoscuta banuiala si m-a acuzat ca sunt nu stiu care barbat clonat in femeie ca sa aflu lucruri. Raspunsul meu a fost clar= Da-mi numarul de telefon ca sa te sun si sa te injur cu voce de femeie.Asa am facut si din ziua aia toti barbatii s-au linistit iar eu am am scapat de umbra clonei.
Ar mai fi episodul cu garga pe care nu-l cunosteam si am stat o zi ofticata dupa ce mi-a dat peste ochi cu *Mucles!!..de aceea va ramane un urat pana la sfarsit ,episodul cu Ph pe care l-am facut obsedat seual sau ceva in genul si m-a urat pana mi-a urat sa mor =))) si episodul cu Fernanda pe care eu am banuit-o mult timp ca e barbat ,bine chiar si acum imi mai trece prin cap ca ar fi ,este varianta feminina a unui prieten si uneori uit cu care din ei stau de vorba.
Din aceste experiente m-am ales cu amici in virtual si in real si da, zambesc la amintirea lor.
3.
Citind ideea ta de concurs, multe amintiri mi-au napadit mintea. Unele amintiri le port cu drag, pe altele am ales sa le sterg din memorie. Cu aproape fiecare membru al forumului am cate o amintire, unele frumoase, altele mai putin frumoase iar altele pur si simplu minunate. De aceea, pentru ca nu ma pot hotari despre cine sa scriu, am ales o amintire deosebita care include aproape toti membri, unii fiind inca prezenti, iar altii plecati de mult de pe forum, unii chiar spre lumi mai bune..
A fost si inca este uimitor, pentru mine, sa vad o asa mobilizare forumistica si atatia oameni ce mi-au fost alaturi intrun moment greu din viata. Oameni care au fost zilnic langa mine, chiar si numai sufleteste, care mi-au trimis imbratisari si incurajari, care s-au rugat, au plans si au ras alaturi de mine. Chiar si oameni de la care nu ma asteptam. Acel moment, m-a marcat oarecum si am invatat ca oamenii sunt buni in esenta, chiar daca nu par. Am invatat sa acord putina incredere si sa nu ma mai indoiesc imediat, chiar daca sunt pe un forum. Am ramas cu prieteni buni, chiar daca unii dintre ei numai virtual, uneori au valorat mult mai mult decat un prieten real.
Ei au crezut in mine cand eu nu mai credeam, mi-au dat putere si speranta, m-au impins de la spate si m-au convins ca pot. Si am putut . Iar toate acestea s-au intamplat, uimitor, pe forum. Stiu sigur ca daca aveam asemenea prieteni si in viata reala, pana acum as fi cucerit lumea.
4.
Nu sunt genul care leaga prietenii pe internet dar precum in viata exista exceptii la aproape orice, s-a intamplat sa intalnesc pe acest forum o persona care mi-a devenit apropiata ca o sora. Nu ca as avea vreo sora ca sa pot face comparatia, dar, daca as fi avut, cu siguranta ca relatia noastra ar fi fost asemanatoare. Suntem doua firi extrem de diferite, iar eu fiind persoana care crede cu convingere ca doar cine seamana se aduna, am avut placuta surprindere sa mi se dovedeasca (,) contrariul. Ne completam. Ea e calma, optimista, prefera sa vada binele in totul, eu sunt temperamentala, pesimista, prima data vad jumatatea goala a paharului.
Dupa o lunga perioada de conversat pe forum, pe messager si prin e-mailuri, am avut sansa de a ne intalni in persoana. Am petrecut doar cateva zile impreuna, mult prea putin timp si mi-as fi dorit ca apropierea dintre noi sa nu fie doar sufleteasca. Dar ce sunt cateva mii de kilometri intr-o prietenie ca a noastra ? O inconvenienta, nimic mai mult.
Imi amintesc mereu de prima zi cand ne-am intalnit, amandoua sosite in tara din diaspora. Era o caldura de se topeau pietrele. Ne-am vorbit sa ne intalnim in centrul orasului la fantana arteziana si de acolo sa cutreieram orasul. Zis si facut. Ne-am intalnit. Ea imbracata comod, practic, eu imbracata si machiata de parca mergeam la premiile Oscar. Pantofii mei cu tocuri de 5 centimetri nu s-au inteles deloc bine cu strada pietruita si genele mi s-au lipit unele de altele de la tona de rimel.
- Ce bine arati ! imi zice ea, plantandu-mi un pupic pe obraz.
- Ce naspa ma simt, mi-e cald, picioarele ma omoara, nu vad pe unde merg, sunt ametita si mi-e o greata de mor, raspund eu chinuita de elemente si de propria vanitate prosteasca. 
- Vrei sa mergi la hotel sa te schimbi ? intreba ea
- Pot ? Ai rabdare sa ma astepti ? Vai, mersi mult de tot. Hai sa mergem.
De data asta m-am imbracat adecvat si pornit'am sa facem pe turistele. Ea de fapt, ca pentru mine acela era orasul meu natal. Am decis sa urcam pe munte cu telefericul. In cabina o zapuseala monstru.
- Oare astia nu au aer conditionat in telecabine ? intreaba ea in soapta.
Nu stiu daca am raspuns ceva dar cert e ca dupa cateva secunde ne-a bufnit rasul pe amandoua.
La sfarsitul zilei, am luat cina la un restaurant cu specialitati traditionale. Eu am savurat o carafa de vin rosu iar ea o clatita la cuptor umpluta cu nush ce mirodenii de si in ziua de azi vorbeste de ea.
5.
Tristetea e cel mai bun tovaras al sufletului. Tristetea scoate din noi amintiri, nostalgii, regrete, ne arata partea intunecata a lunii, ne trimite in reverii intense ca niste realitati si in realitati reci ca moartea, ceea ce nu e rau, avand in vedere ca moartea e singura destinatie pentru care ne pregatim toata viata.
Roportal a inceput ca un vis si a ramas la fel. Un vis chinuit, ciudat, din care nu te poti trezi si care se schimba ca fatetele unui caleidoscop. E un drog, desi uneori nu are efectul unui drog. Doar sevrajul e la fel. Lipsa.
Stiam sa tac si inainte, dar am invatat si mai mult: sa nu raspund. O data cu asta am invatat ce inseamna frustrarea de a nu fi inteles, de a nu intelege.
Roportal a amestecat in mine un curcubeu de stari si de trairi. M-a facut sa urasc, sa ajut, sa doresc, sa dispretuiesc, uneori chiar sa iubesc. Ca si cum ai putea iubi umbra Fetei Morgana...
Cea mai intensa amintire de pe roportal este roportalul insusi.
Tristetea m-a adus aici si s-a cuibarit impreuna cu mine intre paginile forumului.
Regret ceva? Da. Regret ca am ajuns aici, ca am ramas aici.
Cui ii pasa? Tristetii mele ii pasa, nimanui altcuiva.
Nici macar mie.
6.
Draga roportalian, o sa te tin anonim ca nu meriti faima, nu de alta - dar o sa te invadeze in PM 1st gagicile. Da, de tine vorbesc, barbat roportalian.
Aseaza-te, simte-te (da, da...de tine e vb) si citeste-ma. Blues a deschis azi (29.08.2013 topic despre cum ne ridicam cand ne e f greu si ni se intampla ceva rahaturi in viata) si imediat mi-a fugit mintea la tine. Si dupa ce mi-a fugit mintea la tine stateam si ma gandeam daca vreodata ti-am multumit. Daca ti-am multumit ca ai existat in viata mea in una din cele mai negre perioade ale mele. Toata lumea mea se prabusise, nu ma tinea vie decat faptul ca trebuie sa ma duc al job a 2-a zi. Eram atat de departe unul de celalalt, nu ne lega decat o amicitie, prietenie virtuala, o prietenie unde nu exista diferenta de sex. Eram userul X si userul Y si nimic mai mult. Si cu toate astea, stateai si imi ascultai necazurile, treceai cu mine prin momentele mele grele si ma scoteai la lumina, chiar daca numai pt o peridoada f scurta, ma faceai sa uit de mizeria din viata mea. Aveai stilul specific de caterinca pentru care multi alti roportalieni te plac si cu stilul ala ne barfeam pe skype la o cafea si o lulea, si ne barfeam pana ma vedeai ca zambesc putin. Nu stiu de ce te-ai oprit asupra mea sa-ti pierzi vremea cu mine, dar sa stii ca mare lucru ai facut. Ai fost omul de care aveam nevoie in viata mea, ai fost prietenul de care aveam nevoie. Multumesc ca nu ai cerut niciodata sa iti povestesc mai mult decat voiam, ca ai ramas discret si ca ai considerat ca-s om demn de ajutat asa cum m-ai ajutat tu.
Draga roportalian, multumesc! Dau si de baut cum am promis si inchid prin a spune ca-ti doresc ca viata sa nu te puna niciodata in situatia in care ai avea nevoie de asa ajutor cum mi-ai dat tu. Dar nu uita, daca se intampla, stii unde ma gasesti.
7.
Imi amintesc prima data cand m-am uitat cu adevarat pe forum si chiar am citit niste mesaje pe ici pe colo. Si m-am gandit io inspre mine:"Ba, ce adunatura de oameni tristi. Ia sa-i inveselesc putin cu sharmul si umoru meu neintrecut...luandu-ma de ei"
Asta nu fiindca ma credeam mai buna decat ei. Bine, am credeam mai buna decat ei, da nu din cauza asta.
Nu din aroganta. Bine, eram aroganta.
Ci fiindca aveam o imensa durere unde nu rasare soarele si un plictis pe masura. Imi placea sa vad cum ma luau toti mormonii in serios si se ofticau ici si colo.
In fine, revenind. M-am luat de cei mai tristi si mai "filosofi" dintre ei, da nu numai. Ajunsesem sa ma iau la nimereala si postam numa tampenii.
Evident, la inceput multi m-au ignorat fiindca eram m*ista. Apoi multi s-au luat de mine fiindca eram m*ista.
Dupa care, am gasit niste oameni la fel de m*isti ca mine, ceea ce la moment mi-a adus un ranjet slinos pe moaca.
Mergea vorba ca as fi, si citez din memorie "un baiat nesimtit de 13 ani cu cosuri pe fatza". Am ras de mi-au iesit rinichii pe kur. Si am zis sa pun si io o poza cu mine ca deh, nu-i bine sa induci lumea in erroare.
Cu asta lamurisem muritorii si m-am imprietenit cu mai multi oameni.
Tin minte cu maare placere cum ma certam cu unii,in special 2 useri. Eram banati, apoi cand reveneam, ma certam iar cu ei.
O anumita userita era de-a dreptul turmentata de mine, spre placerea mea si a altora. Chiar si-a sters contu pan' la urma. Apoi a revenit. Apoi l-a sters iar. Uneori, in serile mele de plictiseala maxima, ma gandesc.."Acu puteam sa fiu pe Forum si sa ma iau de Scufi.."Chiar mi-e dor de ea si ii admiram taria de caracter. Io in locul ei m-as fi impuscat demult.
Unele obiceiuri mi-au ramas si acu, desi sunt mai tolerata.
Am sute de amintiri cu diversi useri da am zis ca in mare ar merge mai bine.
Oricum, ajunsesem ca atunci cand radeati, sa rad cu voi, cand plangeati, sa rad cu mine si acu imi sunteti mai dragi ca o coaja din aia de la o zgarietura pe care vrei s-o jupoi si sa te joci cu ea. Atata.
8.
Imi aduc aminte de parca s-a intamplat acum 5 minute.
imi beam cafeaua, in chiloti, pentru ca eu stau in chiloti sa-mi vad burta revarsata si cand am chef, desenez ochi si nas pe ea, gura fiind buricul si comunic asa cu cele doua animale de companie pe care le am(ca sa nu induc pe nimeni in eroare, o sa explic procesul)
Imi strang burta care este de acum asemanatoare cu forma geometrica, denumita generic, circle si asa dau impresia ca suncile mele prind viata.
Desigur ca imi torturez psihic animalele, dar nu ma intereseaza.
Revenind....imi beam cafeaua in chiloti, cand intru pe forum si jbeeeng, there she was, incercand sa dea un sens formelor geometrice.
Za end!
9.
Revenise pe forum dupa o absenta îndelungata si parea putin schimbat.
În cele din urma reusim sa ne întâlnim.
- Tu esti?
- El.
- În poze pareai mai înalt.
- Daca te uiti de jos.
- În poze nu se vede ca ai nasul asa mare.
- Poate nu te-ai uitat bine.
- Nici ochii asa holbati.
- Ma holbez acum la tine.
- Câte kile ai?
- Acum sau în poze?
- Parca nu esti tu.
- Poate nu sunt eu. Pe cine asteptai?
- Uite, pe forum parca nu esti asa întepat.
- Poate nu esti tu online când sînt eu întepat.
- Nici asa suparacios.
- Poate nu-s eu online când esti tu enervant.
- Hai sa nu dam în cearta.
- Hai.
- Bem o bere?
- Parca nu beai asa multe beri pe forum.
- Lasa-l naibii de forum.
- Ca bine zici. Hai noroc.
- Noroc.
(basca io-s tigan...nu roman, tiganii nu voteaza)