Desertaciunea desertaciunilor

fandreea a scris:

Nu stiu. Te ce zici? Eu cred totusi, ca pot fi si una si alta. Depinde de starea in care ma aflu.

Cu totii putem fi, cred eu.

Nope, odata ce ai gustat zborul... eu zic ca nu te mai intorci inapoi. Ok, e posibil sa mai iei cate un brad in freza, sa iti pierzi echilibrul si sa cazi DAR, vei ramane un vultur, te vei ridica si te vei avanta dinnou in zbor, indiferent cat de dureroasa a fost caderea. Asta fac vulturi, zboara.

catelusulschiop a scris:

Nope, odata ce ai gustat zborul... eu zic ca nu te mai intorci inapoi. Ok, e posibil sa mai iei cate un brad in freza, sa iti pierzi echilibrul si sa cazi DAR, vei ramane un vultur, te vei ridica si te vei avanta dinnou in zbor, indiferent cat de dureroasa a fost caderea. Asta fac vulturi, zboara.

Da, " cautatorul adevarat se impiedica, dar nu cade niciodata". Asa-i, eu ma refeream la aceste mici impiedicari. Atunci " adorm" un pic, dar ma trezesc din nou.

catelusulschiop a scris:

Nope, odata ce ai gustat zborul... vei ramane un vultur.... Asta fac vulturi, zboara.

mai, zburatoarelor, ceva povestiri despre "pentru ce se roaga oamenii" aveti?

daca nu, tzusti pe sectiunea pentru animale mici si mijlocii.

pana una-alta si ca fapt divers, un urs nu se va uita niciodata la vultur si sa-si doreasca sa zboare. ursul e urs si atat, asemanarea cu omul fara scop in viata e cat se poate de eronata. hibernarea il ajuta pe urs sa supravietuiasca. ignoranta ("hibernarea" spiritului) nu-l ajuta pe om la nimic, decat poate sa se indobitoceasca si mai tare.

ursul nu-i cu nimic mai bun sau mai prost decat vulturul, e doar parerea noastra subiectiva despre caracteristicile celor doua animale.

faceti si voi aceeasi greseala pe care o fac habotnicii intr-ale credintei, atunci cand atribuie insusiri si sentimente pur umane lui Dumnezeu.

HA! e ca si cum ai compara o viespe cu un asteroid...

apropo de urs si vultur. cica un urs a fost curios (lol) sa vada cum e sa fii pasare. l-a tot batut la cap pe vultur, pana cand, intr-o zi, acesta s-a plictisit de insistenta ursului si l-a luat cu el pe o stanca. si-au dat amandoi drumul de sus si, pe la jumatatea haului, vulturul se uita mai cu atentie la urs si il intreaba nedumerit:

- ursule...da' tu ai aripi?

- nu...

- da' de zburat poti zbura?

- pai...nu...

- cool, man! ce curaj!

concluzia trasa de mine? fiecare s-a nascut cu un scop. trebuie doar sa-l gaseasca si sa-l urmeze. orice altceva nu se numeste depasirea conditiei ci functionarea in parametrii gresiti.

dark_light a scris:

mai, zburatoarelor, ceva povestiri despre "pentru ce se roaga oamenii" aveti?

daca nu, tzusti pe sectiunea pentru animale mici si mijlocii.

pana una-alta si ca fapt divers, un urs nu se va uita niciodata la vultur si sa-si doreasca sa zboare. ursul e urs si atat, asemanarea cu omul fara scop in viata e cat se poate de eronata. hibernarea il ajuta pe urs sa supravietuiasca. ignoranta ("hibernarea" spiritului) nu-l ajuta pe om la nimic, decat poate sa se indobitoceasca si mai tare.

ursul nu-i cu nimic mai bun sau mai prost decat vulturul, e doar parerea noastra subiectiva despre caracteristicile celor doua animale.

faceti si voi aceeasi greseala pe care o fac habotnicii intr-ale credintei, atunci cand atribuie insusiri si sentimente pur umane lui Dumnezeu.

HA! e ca si cum ai compara o viespe cu un asteroid...

concluzia trasa de mine? fiecare s-a nascut cu un scop. trebuie doar sa-l gaseasca si sa-l urmeze. orice altceva nu se numeste depasirea conditiei ci functionarea in parametrii gresiti.

Tematica era desertaciunea desertaciunilor, nu? Noi vorbeam despre cum e sa traiesti practic acest lucru. Animalele erau doar niste simboluri.

Pana gasesti scopul pentru care te-ai nascut, traiesti etapa desertaciunii, etapa traita si de Isus in desert, simbolic, normal.

dark_light a scris:

concluzia trasa de mine? fiecare s-a nascut cu un scop. trebuie doar sa-l gaseasca si sa-l urmeze. orice altceva nu se numeste depasirea conditiei ci functionarea in parametrii gresiti.

Toti ne-am nascut pentru a fi fii lui Dumnezeu, creaturi ale luminii.... nu prea cred ca e nevoie sa depasesti conditia asta

Cam cum ai vedea tu functionarea in parametrii gresiti?

catelusulschiop a scris:

Toti ne-am nascut pentru a fi fii lui Dumnezeu, creaturi ale luminii.... nu prea cred ca e nevoie sa depasesti conditia asta

se pare ca nu stii treaba aia cu "pana la Dumnezeu te mananca sfintii". daca tu vezi lumea asta doar ca pe o tranzitie catre "shfortza"...

eu o vad ca pe un scop in sine - traieste frumos si cu folos, ca sa nu mori ci sa traiesti in amintirea celor ramasi in urma ta. ce-o fi pe lumea ailalta (daca o fi ceva)...nu se stie. vorba [marieiB] - om muri si om vedea.

dar nu asta se dorea a fi topicul de fata. nu discutam felul in care trebuie traita viata, ci modul in care percepe omul divinitatea: ca pe cutia cu surprize (toate placute si toate numai pentru el). daca nu, atunci Dumnezeu ori e rau, ori nu mai exista, ori l-a batut pentru ca o fi facut el vreun pocinog candva. sau daca nu el, atunci sigur parintii sau bunicii - ca pacatul e asa, ceva care se transmite din generatie in generatie, mai rau ca raia capreasca! (ceva ca-n povestea cu agurida si strepezitul dintilor).

altii s-au extaziat atat de tare cand au citit in apocalipsa cum va fi viata de apoi, incat n-au mai reusit sa vada mai departe de promisiunea cetatii de aur...

pentru ce si de ce se mai roaga oamenii ?

dark_light a scris:

eu o vad ca pe un scop in sine - traieste frumos si cu folos, ca sa nu mori ci sa traiesti in amintirea celor ramasi in urma ta. ce-o fi pe lumea ailalta (daca o fi ceva)...nu se stie. vorba [marieiB] - om muri si om vedea.

Eu vad acum ca scop pentru viata asta instaurarea Imparatiei lui Dumnezeu in lume

Legat de rugaciune... trebuie sa recunosc absenta ei din viata mea.

Stiu ca e gresit.... dar rugaciunea e pe lista mea cu "de reparat"....

credeti ca e normal ca omul sa se roage pentru bunuri materiale?

dark_light a scris:

credeti ca e normal ca omul sa se roage pentru bunuri materiale?

Eu cred ca nu. Exista un echilibru natural intre ce producem si ce primim pentru ce producem...

Daca vrei mai multe... roagate sa contribuii mai mult, sa fii mai bun ca persoana.... si restul, bunurile materiale de ex., nu vor intarzia sa apara. E o regula universala, oamenii valorosi sunt platiti mai bine, au mai multe. Daca te simti valoros si nu esti platit cum trebuie, incearca sa devii si mai valoros, astfel incat discrepanta dintre valoare si plata sa fie superevidenta. Garantat angajatorul va plati... sau te va pierde. Un om valoros nu ramane niciodata fara job.... se bat angajatorii pentru el.

E o desartaciune sa ceri ceea ce nu meriti. Cere sa cresti pentru a merita.... si vei primi tot ce vei merita.

dark_light a scris:

credeti ca e normal ca omul sa se roage pentru bunuri materiale?

Depinde pentru cine, cu ce scop, etc.