Deci, dom'le... jos cu female power, daaa ? Gata cu vrajeala ca nu suntem la Hogwarts sau in viata reala, aici o spunem pe bune. Femeile urate accepta mai usor singuratatea, pentru ca indiferent cat de urata ar fi o femeie, tot are optiuni, pretendenti, asa ca se simte bine si asteapta pana vine si printul ei. Daca nu vine, se resemneaza si ia pe care e mai bogat sau mai simpatic, asta dupa rateurile de rigoare cu baieteii frumosi si, deci, ravniti. Plus ca n-are probleme in a gasi sex.
Cu barbatii urati... acolo e cam belea. Pe ei nu-i vrea nimeni, decat eventual ca unelte sau ca muncitori neplatiti. Adica sclavi. Ei gasesc greu sex, dupa curul lor nu se tine nici dracu, sa-i faca sa se simta bine, plus ca li se da un sfat de tip "pisa-te pe tine" care nu se da niciodata femeilor: "coboara-ti standardele". Si dupa un timp si le coboara... incepe datingul cu diverse esuate... in final apare si aia satula sa-si astepte printul, care face compromisul si ramane cu un urat cumsecade si muncitor. Si cum mari si multe sunt mecanismele de aparare psihica ale creierului uman, dupa o vreme intervin tinandu-se de manute obisnuinta si atasamentul. Si o sa li se para ca e love. Da' nu e, n-a fost niciodata.
So, grow the fuck up, life ain't fair, ori isi accepta fiecare locul, ori face niste schimbari, lucrand cu materialul clientului, si anume, cu ce i-a dat natura, atat cat i-a dat.