Este nevoie ca un psiholog sa fi trecut prin suferinta ?

Pentru ca un psiholog sa poata fi cat mai bun in domeniul lui este necesar/obligatoriu ca el să fi experimentat suferinta ? si ma refer la cat mai multe si mai variate stari de suferinta, stres, anxietate, nevroza, angoasa, neliniste, disperare...

Acest aspect nu (prea) se poate cuantifica atunci cand i se dă diploma(sau ce primesc ei pt a profesa). El devine psiholog doar pe baze teoretice ceea ce dpmdv nu e suficient.

Ma gandesc daca la psiholog se prezintă un tânăr care spune ca trece prin depresie, e f trist, nu mai vede nici un rost in viata... ce-i va spune acel psiholog daca la randul lui nu a trecut niciodata prin asa ceva sau daca viața lui a fost tot timpul veselă.

Sau daca vine o femeie ce trece printr-un divort ce sfat va da psihologul daca el nici macar nu a fost casatorit ? etc. exemple sunt f. multe

da..si chirurgul trebuie sa fi fost operat, dentistul sa aiba 2-3 carii, cei care nu au copii sa nu isi dea cu parerea despre copii si tot asa.

despre copii îți poți da cu părerea pt ca ai fost copil și ai experimentat... comparațiile tale sunt neinspirate

Redondo a scris:

Pentru ca un psiholog sa poata fi cat mai bun in domeniul lui este necesar/obligatoriu ca el să fi experimentat suferinta ? si ma refer la cat mai multe si mai variate stari de suferinta, stres, anxietate, nevroza, angoasa, neliniste, disperare...

Nu. Se poate baza pe niste statistici, experimente facute de altii.

Redondo a scris:

despre copii îți poți da cu părerea pt ca ai fost copil și ai experimentat... comparațiile tale sunt neinspirate

si nu imi pot da cu parerea daca nu am copii?

Redondo a scris:

Pentru ca un psiholog sa poata fi cat mai bun in domeniul lui este necesar/obligatoriu ca el să fi experimentat suferinta ?

Nu, dar este nevoie să aibă în mod natural empatie pentru suferința altora. De asta trebuie vocație în meseria asta. Ai și pe forum exemple de puștoaice care studiază psihologia la facultate, da'au impresia că ce studiază ele se aplică numai altora, nu și lor însele. Asta vine de la lipsa de vocație.

Redondo a scris:

Ma gandesc daca la psiholog se prezintă un tânăr care spune ca trece prin depresie, e f trist, nu mai vede nici un rost in viata... ce-i va spune acel psiholog daca la randul lui nu a trecut niciodata prin asa ceva sau daca viața lui a fost tot timpul veselă.

Există și psihologi din ăștia, care au trecut prin suferință și știu cum e, dar să te ferească Dumnezeu de ei

Ăștia se implică în jocuri psihologice cu pacientul și îi fac mai mult rău decât bine.

Sau, ca să punem problema altfel, ai impresia că trebuie să fi fost câine, ca să poți educa un câine? Te asigur că nu. Trebuie doar să înțelegi câinii și comportamentul lor. Asta face și psihologul, educă sau reeducă oameni și nu trebuie să se victimizeze împreună cu ei, că nu ajung nicăieri, nici ei, nici el.

Al Micu' a scris:

Se poate baza pe niste statistici, experimente facute de altii.

asta poate face cel ce prescrie medicaţie(exemplu psihiatru el trebuie doar sa stie o lista de corespondenţe afecţiuni - medicamente, nu trebuie sa fi experimentat acea afecţiune, el poate fi un om rece, ştie tratamentul si atat) dar psihologul are rolul de a patrunde starea pacientului si a empatiza cu el(dupa cum a spus si Harald)

ce crezi tu ca ar trebui sa-i spuna psihologul depresivului ? ceva de genul: Look On The Bright Side Of Life ? asta o sa-i spuna daca nu a experimentat depresia pt ca el nu-si poate da seama ca nu mai poti vedea partile bune

Redondo a scris:

ce crezi tu ca ar trebui sa-i spuna psihologul depresivului ? ceva de genul: Look On The Bright Side Of Life ? asta o sa-i spuna daca nu a experimentat depresia pt ca el nu-si poate da seama ca nu mai poti vedea partile bune

nu e nevoie sa fii depresiv ca sa tratezi depresia. daca ai tratat sute de depresivi (nu excelent de la inceput, dar suficient de bine), atunci stii cu ce ai de-a face. plus ca nu poti asista impasibil la asa ceva, tot intelegi oarecum mecanismul si simpotomatologia. Iar pentru ca nu esti implicat emotional, poti sa gasesti cauzele si sa indrumi pacientul spre vindecare. Dar nu cu slogane cu care esti poate obisnuit sa auzi cand esti intr-o pasa mai proasta.

Athmy a scris:

intelegi oarecum mecanismul si simpotomatologia. Iar pentru ca nu esti implicat emotional, poti sa gasesti cauzele si sa indrumi pacientul spre vindecare. Dar nu cu slogane cu care esti poate obisnuit sa auzi cand esti intr-o pasa mai proasta.

Asta căutam! :flowers:

Ca psiholog nu trebuie să fii implicat emoțional, trebuie să fii în exterior, ca orice profesionist.

Redondo a scris:

Pentru ca un psiholog sa poata fi cat mai bun in domeniul lui este necesar/obligatoriu ca el să fi experimentat suferinta ? si ma refer la cat mai multe si mai variate stari de suferinta, stres, anxietate, nevroza, angoasa, neliniste, disperare...

Acest aspect nu (prea) se poate cuantifica atunci cand i se dă diploma(sau ce primesc ei pt a profesa). El devine psiholog doar pe baze teoretice ceea ce dpmdv nu e suficient.

Ma gandesc daca la psiholog se prezintă un tânăr care spune ca trece prin depresie, e f trist, nu mai vede nici un rost in viata... ce-i va spune acel psiholog daca la randul lui nu a trecut niciodata prin asa ceva sau daca viața lui a fost tot timpul veselă.

Sau daca vine o femeie ce trece printr-un divort ce sfat va da psihologul daca el nici macar nu a fost casatorit ? etc. exemple sunt f. multe

Redondo,nici nu iti dai seama cat de adevarat ai descris situatia unui psiholog care a primit primiul titlu universitar.Este foarte bun in teorie dar slab de tot in practica. Din aceasta cauza,in Israel,tara mea,psihologii cu primul titlu aproape nu gasesc post si daca gasesc astea sunt acele posturi la care se cauta cineva cu titlu universitar.Bineinteles ca o sa lucreze in tot felul de posturi dar niciodata ca psiholog.

Numai cei cu titlul MA pot lucra ca psihologi. La MA ei acapareaza experienta si o parte din timp sunt stageri la psihologi cu multa experienta .