Am vazut filmul facut de Oliver si am citit articolul despre el . Am recitit scrisoarea trimisa lui Basescu.
Mi-am dat seama de un lucru.Toata lumea sau aproape toata lumea, toti cei care afla pentru prima data istoria lui Oliver Stan, isi formeaza o opinie complet gresita, ingrozitoare, pentru ca este intradevar ingrozitor ceea ce a incercat el sa faca.
Parca imi este ciuda pe toata lumea asta, pe boala lui , pe toti cei care i-au facut rau, pe mine ca fac parte din lumea ce l-a ostracizat, desi eu nu am stiut nimic, ori poate am ales sa nu stiu. Imi este ciuda pe amaratul ala de student moldovean care i-a sarit in spinare, ca unui animal turbat si l-a imobilizat pe "teroristul" Oliver Stan. Acum urmeaza sa primeasca onoruri si bani, iar Oliver o camasa de forta. Cu toate astea dintre cei doi, doar pe Oliver Stan il pot suspecta de geniu. Cu toate astea, Oliver Stan aproape ca era sa faca un carnagiu.
Sunt eu usor de pacalit, au schizofrenicii o capacitate aparte de a senzibiliza, este Oliver cu totul si cu totul special?! Nu stiu dar scrisoarea este geniala ca eseu , filmul este de-a dreptul dureros, povestea lui este aproape de nesuportat.Omul asta a trait o viata cu adevarat martirica si miraculoasa. Oliver Stan m-ar putea convinge, aproape ca m-a convins de faptul ca bomba neexplodata a fost tot un miracol si totusi era sa faca o crima ingrozitoare, iar noi oamenii sanatosi la minte, credem noi, nu putem sa ne punem toata speranta in miracol ,de fiecare data.
Incep sa ma intreb daca nu cumva lumea lui Oliver este un refugiu fantastic, in care mi-ar place sa intru dar si sa pot iesi cand vreau ,cum vreau, cu discernamantul nealterat . Ma intreb cum o fi in lumea aia a lui roz si pufoasa, plina de unicorni albi , izvoare limpezi si pui de braduti, printre care se plimba nestingherit Soimul, Unicornul lui personal si unde cu siguranta leul este prieten cu caprioara, bradul cu drujba si oamenii sunt toti sfinti ?!
