Început de e-X-plorer, Dum 2 apr 2006 · 244 răspunsuri · 36.374 vizualizări
fandreea a scris:Fiul lui Dumnezeu, omul Isus a avut pacat, Christosul din el n-a avut.
Totusi, nu ma lasa in chinuri! CARE a fost pacatul Fiului lui Dumnezeu? 
Pe de alta parte, daca ar fi pacatuit, crezi ca Dumnezeu Il mai invia din morti? Si daca El n-ar fi inviat, n-ar fi credinta ta zadarnica astazi?
Si daca Invatatorul a pacatuit, de ce sa nu o facem si noi? Si cum ramane cu "cine traieste in pacat, este rob al pacatului"? 
hans a scris:Totusi, nu ma lasa in chinuri! CARE a fost pacatul Fiului lui Dumnezeu?Pe de alta parte, daca ar fi pacatuit, crezi ca Dumnezeu Il mai invia din morti? Si daca El n-ar fi inviat, n-ar fi credinta ta zadarnica astazi?
Si daca Invatatorul a pacatuit, de ce sa nu o facem si noi? Si cum ramane cu "cine traieste in pacat, este rob al pacatului"?
Astfel, fiindcă avem un Mare Preot
Cine v-a chemat? Cioanas cumva ? A chemat inlocuitori?
Si cum ramine cu subiectul de la care tot deviezi?
fandreea a scris:Pacatul inseamna polaritate si dualitatea din materie. Fara polaritate nu ne-am putea manifesta. Asta inseamna a trai in pacat. nu este nimic rau in asta. In momentul in care ne manifestam in trup fizic, traim in polaritate, negativ-pozitiv. Totul se bazeaza pe acest principiu in materie.Pistis Sophia a fost o parte scoasa din Biblie, intentionat. Spunea prea multe in viziunea " stiutorilor de carte" din vremea aceea.
Interesanta abordare! Metafizica sau...in fine, nu ma pricep mai bine tac si te las pe tine sa dezvolti subiectul. Ca o alta comparatie intre legile fizicii si cele ale spiritului: sa ne gandim din ce este compus cel mai simplu generator de curent electric... 2 borne, 2 poli, unul pozitiv, unul negativ, unul e Dzeu, celalat Satan, iar noi, oamenii, universul material sa fim de fapt curentul, energia generata de acesti 2 poli magnetici...
Si se spunea aceasta "Pistis Sophia" in viziunea carturarilor?
hans a scris:Totusi, nu ma lasa in chinuri! CARE a fost pacatul Fiului lui Dumnezeu?Pe de alta parte, daca ar fi pacatuit, crezi ca Dumnezeu Il mai invia din morti? Si daca El n-ar fi inviat, n-ar fi credinta ta zadarnica astazi?
Si daca Invatatorul a pacatuit, de ce sa nu o facem si noi? Si cum ramane cu "cine traieste in pacat, este rob al pacatului"?
...Ca tot se apropie Floriile 
Gandeste-te: ce a facut Isus, Omul la doar cateva ceasuri dupa ce a intrat in Cetatea Sfanta? A luat un ciomag gros si a daramat si distrus toate "tarabele" din incinta Templului lui Dzeu. De fapt intrarea in Templul Sfant se transformase intr-un fel de cazino in aer liber... cartoforii, barbugiii si bisnitzarii acelor vremuri se spune ca l-au enervat la culme pe Invatator, care le-a strigat: "...casa Tatalui meu a ajuns un cuib de talhari!" Intr-adevar, acela a fost un moment de pierdere a firii, dovada a faptului ca in ciuda naturii sale Divine, Isus era, inainte de toate, om si ca orice entitate umana materiala, palpabila si efemera, si Mantuitorul, in chip de om fiind pe pamant, nu putea face nici macar El exceptie de la "regula jocului" : esti om pe pamant = esti sortit pacatului. Cu toate astea, n-as merge pana acolo incat sa cred ca si Isus a fost rob al pacatului sau, in fine...sa zicem ca a fost doar in acele momente deoarece ne-a fost prezentat ca om (aparent) obisnuit.
e-X-plorer a scris:...Ca tot se apropie Floriile
Aia era o revolta a lui Isus impotriva oamenilor. Ca sa fim in tonul discutiei, tu te-ai revoltat vreodata impotriva lui Dumnezeu?
dan-marius a scris:Aia era o revolta a lui Isus impotriva oamenilor. Ca sa fim in tonul discutiei, tu te-ai revoltat vreodata impotriva lui Dumnezeu?
Eu da!!Mainly...intreband" de ce?"dar intrebarea trebuie reformulata si atunci vezi lucrurile altfel!
Dezvolta..am aceeasi problema..
Amarena a scris:Dezvolta..am aceeasi problema..
Daca am intreba"cu ce scop mi se intampla? " toate astea...am intelege scopul si ne-am ridica la un alt nivel.Este o chestie in engleza pe care daca o traduc nu mai are efect,si spune cam asa"the more God loves you,the more he spares you" este scrisa de Fenelon.
Daca am putea avea incredere in Dumnezeu ca tot ceea ce face e spre binele nostru am intelege.
.Cand Isus era la cina cea de taina..a inceput sa spuna ce se va intampla cu el.Imediat sa deschis o discutie despre"cine e mai mare in imparatia Cerului"si domnul apostol Petru era cu nasul pe sus,ca va fi pazitor la poarta(exagerez).Dumnezeu vroia sa faca din el un pescar de oameni si el se mandrise cu ceea ce credea ca i se cuvine...Cum ar fi putut Petru sa fie ce a fost daca avea inima plina de mandrie?
Crezi ca Petru cand s-a lepadat de Isus a facut-o ca ii era rusine?Nu stia ce spune?...Era mandru,Si Dumnezeu trebuia sa il coboare.De aceea spune Biblia ca dupa ce Patru a realizat ca se lepadase de Cristos "a plans cu amar".Nu a intrebat "de ce Doamne,ca eu sunt mare in imparatia ta"(back on topic)Ci s-a coborat in umilinta si inteles ca era vina lui.
"DE CE?"ar trebui sa fie "cu ce scop?"si atunci Dumnezeu ne arata!!!
Sper ca nu a fost off topic,sau prea plictisitor
Editat Joi 6 apr 2006 14:06
hans a scris:Totusi, nu ma lasa in chinuri! CARE a fost pacatul Fiului lui Dumnezeu?Pe de alta parte, daca ar fi pacatuit, crezi ca Dumnezeu Il mai invia din morti? Si daca El n-ar fi inviat, n-ar fi credinta ta zadarnica astazi?
Si daca Invatatorul a pacatuit, de ce sa nu o facem si noi? Si cum ramane cu "cine traieste in pacat, este rob al pacatului"?
Pacatul apare in momentul in care te intrupezi in materie. Pacatul este polaritatea pozitiv-negativ al materiei. Tot ce inseamna polaritate, inseamna bine sau rau, urat sau frumos etc. Materia are la baza polaritatea. A trai in pacat inseamna a trai in polaritate si cum stim cu totii, in momentul in care traiesti in trup fizic, traiesti in polaritate, n-ai incotro, astfel esti robul pacatului. Pacatul nu inseamna ceva rau sau bun. Pacatul inseamna viata in trup fizic. In afara trupului, suntem niste fiinte divine, nematerializate, care au toate posibilitatile in ele, nemanifestate. Suntem niste fiinte pure. Ne intrupam pentru a manifesta posibilitatile din noi.
Problema intervine, cand noi uitam cine suntem si de unde venim si ne credem muritori si limitati. Nu mai credem in viata de apoi, nu mai credem in nimic, doar in viata pe care o avem. Invierea sau iluminarea inseamna trecerea costienta, in trup fizic la starea de dinainte de manifestare. Adica "relegarea" constiintei noastre la constiinta divina. De aici vine cuvantul "religie".
Noi, in starea actuala in care suntem, nu suntem legati direct la constiinta divina, iar cand murim, uitam de noi si trecem la starea pura a noastra. Invierea inseamna transformarea noastra in viata, prin urmarea caii Christice si trecerea constienta la starea in care suntem legati direct de constiinta divina. Asta au facut toti maestrii iluminati.
annacondor a scris:Daca am intreba"cu ce scop mi se intampla? " toate astea...am intelege scopul si ne-am ridica la un alt nivel.Este o chestie in engleza pe care daca o traduc nu mai are efect,si spune cam asa"the more God loves you,the more he spares you" este scrisa de Fenelon.Daca am putea avea incredere in Dumnezeu ca tot ceea ce face e spre binele nostru am intelege.
Sper ca nu a fost off topic,sau prea plictisitor
Da. De acord. Rational, cunosc scopul si cunosc si Romani 8:28. Dar intrebarea asta ti-o pui involuntar, in necaz. Ca-ti dai seama pe urma, e altceva.