Kilkoana a scris:Incearca sa ai 35 dand spre 18 mental. Si sa nu simti ca ai putea controla asta.
Si ce daca? :) Eu m-am oprit undeva in jurul varstei de.... cel mult 16 ani. Iar asta, in relatia dintre mine si copii, e super! Se formeaza un fel de camaraderie; ei nu mai tind sa-mi ascunda lucruri, ba dimpotriva, imi povestesc multe pe care alti copii nu le-ar spune parintilor. Iar atunci cand "ne jucam" impreuna, sau cand dansam,sau cand discutam oarecum de la acelasi nivel, ma simt extrem de multumita.
Din pacate am si multe accese de minte batrana, de vreo 70-80 de ani care imi da cate o palma si ma trezeste la realitate (?).
Dar indiferent de cate incurcaturi s-ar ivi, ma prefer pe mine aia cu mintea de 16 ani. Pentru ca atunci chiar simt bucurie. Si parca in viata despre asta era vorba. Sau nu?

Cu nimic din ce ar avea un tip protectiv. Asta ar fi legea compensatiei,nu mi-am primit un father figure ca tre sa grow out of it.
avea o carte pe puncte la fiecare etapa al emotiei sexuale ...