Razboiul sexelor

Two a scris:

Am citit tot, dar nu am inteles nimic.De fapt, am inteles ce spune, dar nu am inteles despre ce discutam ? Atata tot!

Mai nimeni nu pare sa faca legatura intre ceea ce pretinde si ceea ce-si permite, mai nimeni nu pare sa doreasca sa recunoasca ce conditii trebuie indeplinite pentru o relatie, asta ca sa nu amintesc de cei sau cele care una spun ca vor, iar alta vor de fapt. Nimeni nu pare sa doreasca o analiza, ci doar trairi, fara trecerea prin filtrul gandirii. Asta ar duce probabil la niste concluzii clare si reale din pricina carora "fericirea" imaginata ii ocoleste, sau o ocolesc ei pe ea. Deci apare o rupere de realitate si o placere de a fi isteric/victima/acid/sarcastic... ma rog, la modul general diverse variante de nef*tut/a. Acuuu... e cam nasol cu societatea asta mincinoasa, acida, smechera, dulce-acrisoara... adevarul este greu de suportat/acceptat sau e necunoscut ? Ca fara repetarea lui multi traiesc in vise care-i feresc de realitatea dura, iar daca incerci sa-i tragi din cochilie raspund cu o rautate foarte reala (o sa revin asupra la rautatea celor care cred ca merita mai mult decat isi permit).

Da' cin' te pune sa-i trezesti, lasa-i sa doarma, vrei sa intre-n depresie? Daca dorm si viseaza printi si printese, sunt fericiti in visul lor, macar, visul e o forma de autoprotectie pt. creierele sensibile. Cand mai deschizi topice din astea ar trebui sa atentionezi mai intai sufletele sensibilele sa le ocoleasca, asa cum face Nuta pe blogul lui.

Allexandrra a scris:

Scuzati offtopicul. Eu, de cand citesc pe roportal la Dragoste si Despre femei si barbati, mi-am dat seama ca am avut un noroc extraordinar in dragoste (prin comparatie, desigur). Imi vine sa dau telefoane de multumire si sa trmit mail-uri cu recunostinta vesnica.

Sa iti dau nr de tel...ai un pix la indemana..ia si noteaza ...0032...aa stai...07..notezi, ce faci acolo?

S.R. a scris:

Mai nimeni nu pare sa faca legatura intre ceea ce pretinde si ceea ce-si permite, mai nimeni nu pare sa doreasca sa recunoasca ce conditii trebuie indeplinite pentru o relatie, asta ca sa nu amintesc de cei sau cele care una spun ca vor, iar alta vor de fapt. Nimeni nu pare sa doreasca o analiza, ci doar trairi, fara trecerea prin filtrul gandirii. Asta ar duce probabil la niste concluzii clare si reale din pricina carora "fericirea" imaginata ii ocoleste, sau o ocolesc ei pe ea. Deci apare o rupere de realitate si o placere de a fi isteric/victima/acid/sarcastic... ma rog, la modul general diverse variante de nef*tut/a. Acuuu... e cam nasol cu societatea asta mincinoasa, acida, smechera, dulce-acrisoara... adevarul este greu de suportat/acceptat sau e necunoscut ? Ca fara repetarea lui multi traiesc in vise care-i feresc de realitatea dura, iar daca incerci sa-i tragi din cochilie raspund cu o rautate foarte reala (o sa revin asupra la rautatea celor care cred ca merita mai mult decat isi permit).

Ma, sincer tot nu am inteles. Am inteles ceea ce spui tu, dar cum ai mai spus, suna a blog asa. Si cred ca ma deruteaza si titlul in raport cu ce contine postarea. Or, o fi de la licorile consumate de mine anterior postarii actuale.

Dar ca o sinteza, inteleg ca vrei sa spui ca datorita ignorantei oamenilor se ajunge la frustrare fiindca, au luat ceva ce credeau de fapt ca ar fi dar nu e! De aici si expresiile : barbatii este porci si toate femeile ie curve!

Pe deasupra, ca un bonus, fiintele enumerate mai sus nefiind de la natura monogame, se silesc sa fie si apoi constata ca nu se merita datorita faptului ca progenitura revendicata de ei ca fiind consort, nu corespunde standardelor prezumate a le avea, dar si pretentiile lor erau exagerate deci au capatat exact ceea ce meritau. Asta zici tu ?

Pe aproape. Ideea de baza e ca nimeni nu-si pune problema de ce se intampla ce se intampla. Oamenii fug de responsabilitate, dau vina pe viata, pe zei, pe societate, pe politicieni. Nimeni nu-si asuma nimic. Totul este doar o tragedie si o drama, in care ei au roluri de victime, de dezmosteniti ai sortii, sau, parerea mea cinica - de animale care-si urmeaza instinctele si apoi se vaita. Nimeni nu vrea sa priceapa ca doar copiii isi pot urma instinctele, asta pana cand si ei invata sa minta, mintiti fiind de parinti, aparand astfel si la ei asteptari mari si gratuite, ca doar d-aia exista minciuna, ca primesti ceva ce nu meriti si d-aia exista minciuna de sine, ca sa crezi ca meriti mai mult decat ce primesti.

S.R. a scris:

femeile nemultumite si frustrate le arunca in fata barbatilor diverse jigniri si reprosuri, barbatii nemultumiti si frustrati le arunca in fata femeilor diverse jigniri si reprosuri. "Frustrat" a ajuns un fel de injuratura,

Rezumatul postării tale ăsta este, iar de asta s-a ocupat Eric Berne în urmă cu vreo 50 de ani, când a descoperit jocurile psihologice și a conchis că ele au drept scop evitarea intimității.

Pentru asta nu există soluții, astea sunt comportamente aberante post-moderniste, iar natura rezolvă lucrurile de la sine: ăștia nu lasă urmași, cel puțin nu acea medie de 2,2 - 2,3 copii per cuplu, necesară pentru perpetuarea speciei. Iar specia umană și civilizația occidentală vor merge mai departe datorită țărăncilor din Bavaria și din Midlands, care au câte 3-4 copii și îi cresc cum trebuie. Nu e treaba noastră să găsim soluții, nici tu, nici eu nu avem deocamdată copii pe care să-i educăm corect. Iar când 'om avea, o să fim responsabili pentru educația lor, nu pentru specia umană în ansamblu. Cam asta-i.

P.S. Concluzia lui Eric Berne a fost că indivizilor care practică acele jocuri le este de fapt mai bine așa, fiindcă de relaționare corectă oricum nu sunt capabili.

razboiul asta exista? ca eu nu il vad/simt.

si daca exista, unde exista?

harald a scris:

[...]...indivizilor care practică acele jocuri le este de fapt mai bine așa, fiindcă de relaționare corectă oricum nu sunt capabili.

Actually, nu le este mai bine asa. Insa acele jocuri reprezinta unica strategie pe care sunt capabili sa o aplice, pentru a supravietui.

Pentru ca, daca coboram si mai mult spre esenta, jocurile psihologice realizate cu scopul evitarii intimitatii ( in intimitate ne confruntam cu realitatea , asa cum este ea, nu cu plasmuiri), reprezinta strategia dezvoltata in mica copilarie ( pe baza unor elemente din mediu, interpretate cu un rationament de copil, lipsit de logica si discernamant), cu scopul de a supravietui in acel mediu.

S.R. a scris:

[...]

mai nimeni nu pare sa doreasca sa recunoasca ce conditii trebuie indeplinite pentru o relatie,

Conditiile sunt simple: intelegerea si acceptarea celuilalt in realitatea lui si venirea in intampinarea nevoilor. Astea sunt ingredientele care pot pune premizele unei relatii functionale si satisfacatoare dpdv psihic.

Aplicarea lor practica este mai dificila pentru ca, orice fiinta, invata mai ales prin imitatie.

Copilul "vede" si preia modelul relational de la el din familie sau de la figurile importante pentru el in acea perioada a vietii.

Pentru a schimba acest pattern, omul are nevoie intai de un mediu " sanatos " in jurul sau, cu modele functionale, de la care sa poata face introiectie.

Apoi, mai are nevoie ca acel mediu sa fie safe, adica omul sa se simta acceptat ( conditia asta este foarte importanta, intrucat numai un mediu sigur, scade nivelul anxietatii , care la persoanele cu probleme si asa este la cote crescute, ceea ce le face sa reactioneze sub imperiul fricii). Simtindu-se in siguranta,deoarece este acceptat, poate sa dezvolte/ testeze practic incet, incet , abilitatile pe care nu le-a putut obtine in mica copilarie.

S.R. a scris:

Si aici si cam peste tot pe net unde sunt articole sau topicuri despre relatiile dintre femei si barbati apar inevitabil si garantat micile sau marile "razboaie" dintre femei si barbati.

............................................................................................................................................................................................................................

De fapt, razboiul se duce intre barbati urati, neatragatori, cel mult banali dpdv fizic si femei urate, neatragatoare, bolnave psihic sau cu pretentii prea mari in raport cu ceea ce pot oferi la randul lor.