Chestia asta cu sefii este cu dus-intors. Poate ca si subalternii ar trebui educati, nu numai sefii.
Intr-o unitate bugetara sefii mari sunt numiti politic. Trebuie sa facem o distinctie clara intre sefii numiti politic si profesionistii-sefi ai unor departamente subordonate sefului numit politic.
Un departament poate sa cuprinda cateva zeci de subordonati.De cele mai multe ori seful numit politic nu are, sau nu a avut vreodata, legatura cu tipul de activitate pe care o "conduce", sau are un grad profesional inferior celorlalti.
Deseori, acesti sefi au un complex de inferioritate, fata de sefii din domeniul profesional specific.
Acest complex la unii sefi (politruci) se manifesta prin faptul ca stau in banca lor.Poti sa le spui orice ca nu pricep nimic, tac malc si semneaza tot ce le bagi sub nas, altii mai mult te incurca (dupa cum spunea cineva mai sus), dar cei mai "periculosi" sunt sefii care nici nu se pricep, dar iti baga bete in roate intentionat, asa de-a dracului.
Intr-o unitate privata se urmareste, cred, in primul rand profitul si daca sefii sunt incompetenti si numiti pe anumite criterii subiective vor suporta consecintele. Pana la urma vor fi nevoiti sa faca o "selectie naturala", daca nu ii ia dracu!(eu asa cred si asa mi se pare logic !).
Sefii (nepolitici) din sectorul bugetar sunt numiti dupa criterii bine stabilite de minister si centrele de perfectionare: grade profesionale, examene, cursuri postuniversitatre, concursuri care nu se sustin la nivel local (si astfel nu poti ajunge sefa pt. ca ai trecut prin patul nu stiu cui). Concursurile se sustin la nivel national, cu comisii alcatutie cu profesori universitari din mai multe centre universitare ( in sanatate, invatamant, etc.).
Eu am o sefa. Este si buna si a dracului!
Ne spune ca nu este o fericire sa fii sefa. Ai o responsabilitate nu numai pentru ce faci tu ca sefa, ci si pentru eventuale prostii ale unor subalterni.
Este foarte confortabil sa stai pe margine si sa spui :"daca eram in locul sefului faceam asa si pe dincolo".
Sefa noastra este exigenta profesional, face ca toti dracii daca faci a doua oara aceeasi greseala (o data te iarta). Ea mereu ne spune ca in sectia ei vrea sa fie democratie si ne cere si noua sa ne spunem punctul de vedere (zice ea, in gluma, ca sa ne credem si noi importanti!).
Ea ne-a amenintat de cateva ori ca ne pedepseste, punandu-ne, pe rand, pe fiecare sa fim sefi o saptamana. Nimanui nu-i convine, noi stam linistiti, ea isi bate capul sa descurce diverse situatii, iar noi facem ce ne zice ea.
Sefa noastra este ca o prietena pentru noi, este la per-tu cu toti, intelege cand avem diferite probleme personale.Fiind femeie intelege ce inseamna sa aiba copilul febra, sa ai un parinte bolnav, sa te simti rau, sa ai necazuri in familie.
Si sa stiti ca la diferite ocazii stim sa ne distram foarte bine!
O sa ziceti ca sunt o pup-in-curista, dar asta este si parerea colegilor mei. Din alte sectii au migrat la noi in sectie pentru ca acolo s-a ajuns si la bataie cu seful.
Sefa ne-a intrebat ce nu ne place la ea, ce ne deranjeaza si pentru ca nimeni nu a spus nimic a adus o cutie unde cine vrea poate sa lase un biletel anonim sa scrie ce vrea si chiar sa o injure.
Exista, uneori, situatii tensionate, atunci sefa tipa, ne face albie de porci, ne ameninta ca ne da afara, incat nici nu mai stim pe unde sa ne ascundem, dar nu a facut rau niciodata nimanui.
Parerea mea este ca, de cele mai multe ori, femeile sunt mai bune sefe decat barbatii (depinde si de specificul activitatii).
Femeile sunt mai constiincioase, ambitioase, serioase, responsabile, au simt practic si mai multa imaginatie.
Am cunostinte care au sef, sau sefa, de care sunt multumiti. Adevarul este ca armonia intr-un colectiv depinde foarte mult de sef.
...si ca sa inchei cu o gluma:
Cum se numeşte o secretară lăsată
