Creamy a scris:De-a lungul carierei am intalnit multe tipuri de sefi, de la parveniti (care habar n-aveau cum ajunsesera in postul respectiv) si pana la oameni care se implicau in mod continuu si care ma motivau. Insa acum am intalnit alt tip, ala care impune atitudinea de ghiocel, cu capul plecat, sa nu superi pe nimeni. Cum poate subalternul sa isi impuna punctul de vedere sau cum mai poate spera ca va fi sustinut cand are nevoie? Ce atitudine poti avea in astfel de situatii asa incat sa nu superi nici seful si sa dai randamentul care se asteapta? Cel mai grav e ca astfel de sefi iti paseaza o responsabilitate pe care nu ti-o poti asuma (abateri de la norme, proceduri).
Voi cum v-ati educat sefii? Ce masuri ati luat?
1. O fi vrand el sa impuna, insa, in mod real, nu iti poate impune nimeni nimic. Refuzi ce nu te caracterizeaza, accepti ce te caracterizeaza in contextul dat.
2. Asa cum el nu poate sa-ti impuna, nici tu nu poti sa-i impui lui punctul tau de vedere. Linguselile, amantlacurile, mersul in patru labe si alte compromisuri slinoase, pot insa facilita relatia unora cu sefii despotici sau perversi, acolo unde abordarile rationale, obiective, echitabile nu au nici un succes.
3. Atitudine? Depinde de scopul tau final, de felul in care iti prioritizezi valorile. Vrei jobul, vrei demnitatea, vrei siguranta, etc.?
4. Sefii nu se educa, se manipuleaza cel mult prin tot felul de manevre.
5. Nu stiu daca vrei/poti adopta masura mea. Eu am vrut sa ies din sistem, sunt propriul sef.
