Panseuri

asa ma gandeam si eu,oaream nevoie de ochelari?

nenea ghebu tu stii mah ca mie mereu mi s-a spus ca nimic nu cade din cer....deci , nu e nimic acolo

SĂ APĂRĂM PATRIA!
de Tyrteu (poetul oficial al Spartei - sec. VII înainte de Hristos)

Să trăieşti şi să mori pentru Patrie
E soarta cea mai demnă de un bărbat.
Dar să pleci din cetate cu familia
Părăsind munţii frumoşi şi câmpiile bogate
Ca să mergi să cerşeşti mila altora
E tot ce poate fi mai trist pentru un om.
Aceia de la care vei vrea o pâine te vor privi cu ură.
Chiar dacă vei evita mizeria,
Umilinţa te va însoţi peste tot pe tine şi pe ai tăi.
Pentru că hoinarii nu se bucură de respect,
Pentru că nimeni nu le arată înţelegere,
Să apărăm Patria fără să ne cruţăm sângele.

Nu viata o dau Patriei

Caci valoreaza ea ceva?

Dau Patriei comoara sufletului

In slujba Ei eu sunt mereu

La bine si la greu

De vin naprasnici timpuri

Eu nu ma tem

Si lupt cu indarjire

Pentru a dusmanilor zdrobire.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Mă voi supune ordinelor pe care magistrații mi le vor da.
Mă voi supune judecătorilor în funcţie.
Mă voi supune legilor existente şi celor pe care Poporul le va vota.
Voi apăra legile singur sau împreună cu concetățenii mei.
Voi venera strămoşii.
Nu-mi voi dezonora armele, nu-mi voi trăda camarazii şi voi lupta singur sau cu toţi ceilalți ca să-mi apăr zei, căminul şi Patria.
Nu voi face Patria mai mică decât am primit-o, ci mai mare şi mai puternică.

Jurământul politic al cetăţeanului atenian Xenofon (431 - 355 î.H.)

Bat clopote cântând Reîntregirea
de Adrian Păunescu

1. Bat clopote cântând reîntregirea
Şi sufletul ia foc în clopotari
Întâi decembrie ne e unirea
Şi strălucirea României Mari.
Mihai Viteazul intră-n catedrală
Şi are harta Daciei în mâini
Într-însul Burebista se răscoală
Şi-apoi pe vatra lui se nasc români.
Cât flamura roş-galbenă-albastră
Ne este prag şi steag şi ideal
Veniţi români, veniţi la Mecca noastră,
Veniţi la Alba Iulia-n Ardeal.

2. Şi iar începe clopotul să bată
Şi sângerează sutele de ani.
În osul nației se-aude-o roată
Mușcând din Horea, Cloșca şi Crișan.
Şi iar la Alba Iulia ni-i flancul
Pe care ardem şi ne batem toți
Când dinspre Apuseni răsare Iancu
Ca un Isus Cristos cu chip de moţ.

3. Dar e un an care nicicând nu trece,
Un an pe care-n veci îl vom dori,
O mie nouă sute optsprezece,
Al nostru an de fiecare zi.
Ne fie el de-a pururea an-noul
În lupta cu problemele de azi.
Cântăm din Alba Iulia eroul
Pe reîntregitorul cel viteaz.

La mulţi ani România!

COPII NOŞTRI SUNT LUPI
de Robert Pagan

Copii noştri sunt lupi tineri, luaţi aminte,
N-or să mai rabde mult o lume care minte.
Însetaţi de ideal, crezând în viitor,
Ei ştiu că va veni odată şi clipa lor.

În acest univers ticălos şi smintit,
Ei stau drept ca o strajă veghind neclintit
Şi privesc trist la toate acele şi toţi acei
Care acceptă tiparul. Dar ei rămân rebeli.

Ei văd a generaţiei lor revoltă fecundă
Mocnind în mulţimile ce pieţele inundă.
Acei oameni cu chipuri senine, zâmbitoare,
Sunt speranţa Ţării şi a lumii viitoare.

Li se vorbeşte de iubire, dar numai ura
Îi călăuzeşte pe cei ce le-au robit făptura,
Dar au forţă să zdrobească lanţurile toate
Dând Ţării, Naţiunii dorita libertate.

Li se vorbeşte de bani, ei spun onoare,
Li se vorbeşte de piaţă, ei spun valoare,
Ei vor dreptate, nu fericire cumpărată,
Ceilalți au interese, ei o inimă curată.

Ei vor un univers senin care nu tinde
Spre tot ceea ce se cumpără şi vinde.
Ei sunt opusul celor care fac din ban
Zeu atotputernic, ţel şi iubit suveran.

Ei vor da o luptă grea şi izbăvitoare,
Care va fi teribilă, lungă şi istovitoare,
Ei au un ideal şi nu sunt lipsiţi de bravură,
Căci mintea le e clară şi gândirea pură.

Nu ne va fi teamă când ei vor lupta,
Chiar dacă ştim că unii pot deceda.
Cuvântul dat ei vor şti să şi-l ţină,
Copii noştri sunt lupi, cine să-i reţină?

24 iunie 1991

Traducere din engleză

Centralizarea e singurul mijloc de a dezvolta ţara şi de a-i apăra interesele.
Descentralizarea distruge unitatea Statului.

Prin descentralizare se pierd toate avantajele resurselor centralizate şi ale lucrului în comun pentru binele tuturor.

Statul şi Biserica trebuie să fie inseparabile.
Separat de Biserică chiar şi un stat democratic va genera mai devreme sau mai târziu despotism, imoralitate şi anarhie.

Fără credinţă în Dumnezeu nu există viaţă.
O confirmă istoria, o confirmă realitatea prezentă.
Viaţa e condiţia generală şi esenţială a oricărui progres.

Nu ne putem lipsi de Religie.
Ne e foarte greu să ne fixăm limitele, să ne controlăm comportamentul.
Simţim nevoia să fim vegheaţi, să fim îndrumaţi.
Dumnezeu ne e necesar aşa cum le sunt necesari părinţii copiilor.
Fără El ne-am autodistruge.
Deci trăiască Religia!

Nevoia de Religie e ca nevoia copilului de a fi în braţele mamei sale.
Mama e pentru copil reperul său, lumea sa, Providenţa sa. Aşa e şi Dumnezeu pentru om.

Începutul tuturor lucrurilor e Biserica.
Istoria Bisericii e istoria omenirii iluminată de intervenţia lui Dumnezeu.

SĂ CREDEM ÎN DUMNEZEU!

Dacă nu există morală patimile se dezlănţuie, instinctele brutale devin de nestăvilit.
Omul ajunge opusul a ceea ce morala îl îndeamnă să fie: necredincios, egoist, hoţ, asasin, desfrânat, sperjur.

Progresul material, bunăstarea nu mai sunt posibile pentru că în lipsa moralei omul le distruge.

Fără morală întregul nostru edificiu social se năruie.

Vrem libertate nelimitată de exprimare, dar dacă această libertate nu e limitată de morală ce devine? Anarhie în idei, anarhie în societate.

Putem să atacăm morala, să proclamăm virtutea viciu.
Adică avem libertatea să atacăm societatea în însăşi temelia ei.
Dar asta nu înseamnă progres.
Omul moral este distrus, iar omul imoral nu poate exista pentru că poartă în el germenul morţii.

Avem democraţie, guvernarea poporului de către popor.
Fiecare cetăţean îşi exercită partea sa de suveranitate naţională prin cei care-l reprezintă şi pe care-i alege.
E, fără îndoială, cea mai frumoasă formă de guvernare.

Dar dacă alegătorii sunt imorali alegerea lor se va îndrepta spre oameni imorali, spre aceia care le vor lua voturile prin promisiuni înşelătoare sau care le vor încuraja imoralitatea.

Puterea va fi imorală şi o putere imorală nu va rezista multă vreme.
Rezultatul va fi anarhia.

Exasperată de anarhie naţiunea va face apel la vreo persoană care-i pare mai decisă, mai hotărâtă. Ne vom întoarce la dictatură. Ce se va întâmpla atunci cu progresul?

Dacă vrem progresul, bunăstarea trebuie să fim morali.
Religia e cel mai puternic susţinător al moralei. Să credem în Dumnezeu!