Lipsa empatiei

Ma gandeam recent cum e sa fii o persoana lipsita de empatie si compasiune pentru altii, o persoana neafectata de suferinta altora, de drame umane, sociale, samd...care nu este interesata de mai mult decat lungul propriului nas si bula ermetica a mediului personal in care isi desafasoara viata. O persoana tulburator de superficiala care pare alienata de natura umana.

Este lipsa empatiei un handicap psihologic sau un grotesc defect de caracter ?

Nu ma refer la oamenii care poarta "masti" in societate, care par duri si reci de dragul aparentelor si din cine stie ce motive. Ma refer la cei care autentic nu simt aceste chestii. La oameni care par sa fie desprinsi de acest gen de sentimente si asta nu prin efort de a se proteja emotional sau afisare de fatade, ci in mod natural pentru ca pur si simplu aceasta este firea lor. Deasemenea nu ma refer la psihopati sau sociopati care fac bune subiecte de studii criminologice, ci la oameni normali sa le zicem asa.

Ati cunoscut vreodata asemenea persoane ? Cum v-ati simtit in preajma lor ?

Mie mi se par creepy astfel de persoane si imi confera un sentiment nelinistitor amestecat cu profunda repulsie.

Eu ma simt bine in preajma mea.

Eu prefer sa fiu interesat de dramele altora doar in tacere.

Cu ce as ajuta o persoana daca i-as spune doar ca-mi pasa?

Olivier Dzidzi a scris:

Eu prefer sa fiu interesat de dramele altora doar in tacere.

Cu ce as ajuta o persoana daca i-as spune doar ca-mi pasa?

Nu e necesar sa vociferezi sentimentele. E deajuns ca iti pasa, daca iti pasa. Eu ma refer la cel care nu simt nimic si ca atare nu au ce exprima sau ce tine pentru ei in tacere.

S.R. a scris:

Eu ma simt bine in preajma mea.

Nu prea le am eu cu ghicitul caracterului la oameni, dar in cazul tau m-as avanta sa speculez ca nu esti dracule atat de negru pe cat vrei sa pari.

Daca dau dovada de logica, nu inseamna ca am neaparat sentimente. Nu ma iubesc nici chiar atat de mult.

Naeema a scris:

Nu prea le am eu cu ghicitul caracterului la oameni, dar in cazul tau m-as avanta sa speculez ca nu esti dracule atat de negru pe cat vrei sa pari.

Nu confunda nevoia mea de a da bine sau de a fi acceptat sau de a-mi demonstra superioritatea sau de dreptate, justitie sau protectie cu empatia. Ar fi o eroare. Empatia este dezvoltata la cei iubiti in copilarie, ma refer la cea reala, la ceilalti sunt diverse alte chestii care seamana cu empatia. Iubire nu inseamna doar locuinta, haine, mancare si ceva bani. Cu aceste elemente cresti un porc, nu un om.

Acum vreo 2 saptamani am trecut pe langa un tigan injunghiat in gat in statia de tramvai. Cineva ii presa rana, SMURD tocmai ce tragea masina. M-a lasat rece, am trecut mai departe si nu are legatura cu etnia respectivului. Ce-i drept m-a deranjat mirosul gretos de sange.

Asta nu inseamna insa ca sunt un monstru sau un criminal psihopat latent.

S.R. a scris:

Acum vreo 2 saptamani am trecut pe langa un tigan injunghiat in gat in statia de tramvai. Cineva ii presa rana, SMURD tocmai ce tragea masina. M-a lasat rece, am trecut mai departe si nu are legatura cu etnia respectivului. Ce-i drept m-a deranjat mirosul gretos de sange.

Asta nu inseamna insa ca sunt un monstru sau un criminal psihopat latent.

De acord cu tine aici. Oamenii care simt empatie in general, tot oameni sunt nu Buddha. Eu pot sa spun ca am multa empatie si compasiune in natura mea dar totodata am si carente mari de sentimente cand vine vorba de anumite situatii, anumite persoane. Spre exemplu singurul lucru care mi-a adus o lacrima in ochi cu privire la atentatul din Boston, a fost decesul acelui copilas. Restul m-a lasat absolut rece.

Pe oamenii lipsiti de empatie nu pot decat sa-i compatimesc, au cea mai fada viata, desi nu-s ei vinovati ca sunt defecti.

Ce-i drept, m-a apucat o chestie inexplicabila de disperare cand pe mama a luat-o ambulanta, dar la spital tata plangea, frate-miu era stana de piatra, eu eram amortit si simteam o durere imensa interioara. Aia o fi empatia, probabil. Dar in 99% din cazuri mi se rupe de cam orice, daca ajut sau protejez pe cineva, nu e pentru ca imi pasa de ei.

Nu exista un timpar de manifestare a empatiei, sunt oameni care sunt capabili sa exteriorizeze ceea ce simt vis-a-vis de semenii lor si oameni care nu-s capabili sa faca asta, asta nu inseamna ca nu le inteleg suferinta, poate ca uneori o simt mai abitir decat cei din prima categorie.