Relatia este de peste 6 ani. Am stat impreuna in cateva randuri insa nu am reusit sa ne intelegem. Eu am fost un tanar extrem de introvertit asa ca nu am stiut sa fiu langa ea, nu am stiut sa o ascult, sa o ajut, sa apreciez tot ceea ce face. Ne-am despartit in cateva randuri, relatia a fost una tumultoasa, de cateva ori eu am primit-o inapoi, de mai multe ori m-a primit ea pe mine. Acum insa ea este convinsa ca nu mai vrea sa continue. Iar eu o inteleg caci langa mine a fost mai mult nefericita decat fericita. Am trait intotdeauna totul la extrem insa cred ca ei i-a ajuns. Problema mea este ca de ceva timp eu am inceput sa gandesc altfel si desi asta este sesizabil pentru cineva care ar privi din afara inteleg ca pentru ea nu poate fi decat o reluare a acelorasi promisiuni.
Scriu aici ca sa imi demosntrez ca ideea de a o lasa sa isi urmeze drumul este decizia dictata de dragostea ce acum stiu ca i-o port, si abia acum stiu ce inseamna. Am insa o intrebare care ma chinuie : daca o iubesc nu ar trebui sa ma lupt pentru ea ? Cum as putea sa lupt daca ar trebui sa lupt ?
Este gresit sentimentul meu de a-mi dori ce e mai bine pentru ea chiar daca asta inseamna sa o las in pace ?
