**Alex** a scris:
pana descopera ea de ce e nervoasa si nemultumita, se duce dracu casnicia.
mai bine musca-ti buzele, da-ti singura doua palme si iesi de te plimba singura 10 minute pana te calmezi. asta inainte sa deschizi gura si sa spui lucruri pe care le vei regreta apoi. ca nu stii cat il tine si pe el treaba asta. in timp ce te plimbi, incearca sa vezi de ce te-ai enervat, cine e de vina si cum se putea rezolva. nu arunca vulpea moarta de la unul la altul, ci gandeste limpede si discuta apoi calma cu sotul tau de ce esti nervoasa. cauta si ajutor de specialitate daca ai ocazia si posibilitatea.
Buna Alex,
Iti multumesc pentru raspuns.
Crede-ma, asta e prima chestie pe care am incercat sa o fac, mereu am promis ca fac asta, si pana sa ajung sa reusesc e cale lunga. In acele momente in care nu ma mai recunosc, parca nu mai sunt eu, simt ca nu mai am controlul, si vb ies fara sa imi dau seama, pana sa imi dau seama deja totul a fost spus.
unstoppable a scris:
@Diana, daca te simti obosita in ceea ce priveste fetita, nu ezita sa ceri ajutorul parintilor. Din cate am inteles cam de atunci au inceput sa se intensificeproblemele.Poate gresesc, poate nu...
Buna,
Acum suntem in acelasi oras cu parintii mei, tocmai de asta ne-am mutat aici o perioada. Suntem doar de o luna aici, am crezut ca va face o diferenta, pana acum totul e la fel, desi primim foarte mult ajutor starile mele de nervozitate persista. Plecam de la o divergenta usoara, din motive puerile, si ajungem incet incet la o cearta grava, si cuvinte grele.
Eranius a scris:
Tu dai impresia ca este numai vina ta, cred ca incerci sa iei totul asupra ta. Mi se pare ca ceva nu este in regula. Este imposibil sa nu ai motive care sa te faca sa fii asa.
Poate ca si el are partea lui de vina.
Mp-am gandit si la asta, dar orice motive ar fi, cuvintele grele spuse nu au justificare si nu isi au locul intr-o casnicie, casnicia pe care mi-am dorit-o mereu se bazeaza pe respect, iar in acele momente nu par sa dau dovada de asa ceva, cel putin nu prin ceea ce spun. Sotul mereu, indiferent de divergente, mereu s-a comportat civilizat si m-a respectat.
Eranius a scris:
Da, tu ai dreptate. Din postul Dianei asta se intelege ca doreste si ea. Numai ca asta ar insemna ca acea cauza sau cauzele care ii provoaca accesele de nervozitate sa ramana, iar ea sa incerce doar sa le controleze. Nu va reusi in felul acesta decat sa-si faca mai mult rau.
Eu cred ca trebuie gasita cauza si eliminata intr-un fel sau altul si atunci totul se rezolva.
Mie mi se pare ca lucrurile sunt mai complicate.
Asa este, imi doresc enorm sa fac aceste lucruri sa dispara, sa ma pot comporta cum as vrea, civilizat si dand dovada de respect, dupa o asemenea "repriza" imi promit mereu ca nu voi mai face aceste lucruri, insa ajung mereu in aceeasi situatie. Cauza, sincer nu stiu care este, eu am fost mereu impulsiva, la inceputul relatiei poate nu mi-am "permis", acum insa nu stiu de ce imi "permit" sa fac aceste lucruri.
Rory* a scris:
Dormi suficient? Cata cofeina consumi? Daca pierzi somnul in mod regulat, oricat ti-ai impune sa te controlezi e o misiune imposibila.
De dormit nu as putea spune ca dorm suficient, cu un bebe mic mai greu, incerc insa sa ma odihnesc cat pot, insa in acelasi timp lucrez, am si grija de bebe, am destul de multe lucruri pe cap. Sotul meu ma ajuta si el cat poate, parintii incearca si ei. cafeau nu beau.
unstoppable a scris:
un raspuns cat se poate de corect. Sper sa dispuna si de banii necesari.
Banii pentru un psiholog nu ar fi probleme, cred ca problema ar fi sa gasesc unul care chiar stie ce zice si ma poate ajuta.
Allexandrra a scris:
[/size]
Stiu foarte bine ca nu e deloc simplu, ci dimpotriva. De regula, problemele astea apar dupa multi ani de acumulari. Niste resurse, daca nu are forta, energie, bani, trebuie sa gaseasca, ca problemele astea, tot de regula, se agraveaza.
Diana, vezi ca nu e niciun psiholog pe aici.
Nu fi asa sigura. Nu prea avem de unde sa stim. Poate nici ea nu stie.
Eu sunt o persoana impulsiva de cand ma stiu, insa la acest "nivel" nu am ajuns niciodata. Am ajuns practic sa ma iau si de ai mei cateodata ca nu fac lucrurile bine legate de fetita mea, si sa le reprosez diverse lucruri, foarte urat din partea mea, regret apoi desigur.
Cat despre sotul meu, il iubesc enorm, vreau sa traiesc alaturi de el, si sa am familia pe care mi-o doresc fara astfel de discutii. Imi doresc acest lucru atat pt mine cat si pentru fetita mea, care este un ingeraj nevinovat si nu are de ce sa suporte consecintele comportamentului meu neadecvat si sa traiasca intr-o familie despartita.
