ce sanse de reusita are o relatie dintre un ateu si o persoana credincioasa?

Acesta nu este un topic despre religie, lucru evident tinand cont de aria unde l-am deschis.

Exact cum spune si titlul, credeti ca o relatie intre o persoana credincioasa si una atee este posibila? E iubirea suficient de irationala (dupa cum spuneti unii) incat cei doi sa reuseasca sa se inteleaga?

Sa zicem ca nu ne referim la cazuri extreme, de delir mai stiu eu de care din partea unuia sau amandurora, sa consideram ca este vorba de persoane echilibrate in convingerile lor.

Daca fiecare respecta alegerile si convingerile religioase ale celuilalt.. ar putea sa mearga. Nu e neaparat sa iasa la iveala argumentul. Eu cu.. toata lumea evit sa discut despre religie. E posibil ca, in timp, sa apara discutii, dar.. presupunem ca si le asuma de la inceputul relatiei.

Eu am fost in situatia asta si n-a mers. Bine, ca sa fiu corecta, nu din cauza asta au aparut divergentele. E greu de crezut ca un ateu din asta de-abia descoperit n-o sa aiba de comentat la obiceiuri religioase. Iar din comentarii...

Religia e unul dintre cele mai sensibile subiecte, daca nu cel mai sensibil. De-aia zic, e bine sa nu intervina in discutii. Dar asta presupune ca partenerul care crede, sa creada asa, mai... moderat. Gen sa nu se duca la biserica decat la nunti si botezuri si in rest sa mai faca cate-o cruce cand trece prin fata bisericii. Dar daca relatia cu biserica e una ceva mai stransa.. cam nasol. Cel cu marja mai scazuta de toleranta tot credinciosul este. Un ateu veritabil ramane rece la manifestarile celuilalt. Asa cred. Din punctul unui ateu de vedere, celalalt poate sa faca bors.. atata timp cat nu ii impune credinta lui. Multi zic ca sunt atei, doar din spirit de fronda. De fapt, atitudinea lor e una de sfidare, pentru ca au o relatie proasta cu dumnezeul lor si atunci tind sa-i ridiculizeze pe cei care mentin o atitudine buna vizavi de divinitate. Si sa le caute nod in papura, gen.. asa va invata pe voi la biserica? Si de aici, discutiile...

Eu vorbesc din perspectiva uneia care a crezut ca crede sau a vrut sa creada, dar s-a rupt filmul la un moment dat.

Eh, tot in cazul meu a fost invers. Eu de crezut, cred, dar o persoana religioasa nu prea sunt, ori daca sunt, nu am niciun soi de manifestari iesite din comun, din contra. Pe el il deranja pana si simplul fapt ca vreau sa-mi botez (in perspectiva, nu era cazul atunci) copiii. Deci nu intru in detalii dar da, exista si atei agresivi in ideile lor, ori care-si fac un scop din a-i convinge si pe altii sa fie atei.

Aia-s atei cum sunt si fanaticii religiosi, credinciosi. Adica nu.

Cum o fi un penis ateu ? Dar un vagin credincios ?

Convingeri care nu-s bazate pe realitate inseamna probleme. Altfel, religiile sunt niste filosofii si atat.

Deci are legatura cu capul, nu cu iubirea. Capul de pe umeri adica, nu alt cap.

Sicilia` a scris:

Acesta nu este un topic despre religie, lucru evident tinand cont de aria unde l-am deschis.

Exact cum spune si titlul, credeti ca o relatie intre o persoana credincioasa si una atee este posibila? E iubirea suficient de irationala (dupa cum spuneti unii) incat cei doi sa reuseasca sa se inteleaga?

Sa zicem ca nu ne referim la cazuri extreme, de delir mai stiu eu de care din partea unuia sau amandurora, sa consideram ca este vorba de persoane echilibrate in convingerile lor.

Daca acceptam ca o relatie ca sa functioneze pe termen lung trebuie sa uneasca doua persoane compatibile, care cred in acelelasi valori, atunci un ateu si un credincios nu pot face casa.

Disputele intr-o relatie pornesc de la divergentele de opinii, de la prioritatile diferite.

Blues a scris:

Acum vreo 2 ani mi-am socat tot familionul, cand m-am dus la biserica, pentru comuniunea nepoatelor.

Pana la urma tot ai calcat stramb, pardon, ai calcat in biserica

Cazul tau, probabil este o exceptie de la regula. In general, diferenta de credinta duce la multe neintelegeri. Cand in relatie e un ateu, treaba e mai simpla, mai nasol e atunci cand cei doi sunt din culte diferite.

Sicilia` a scris:

Exact cum spune si titlul, credeti ca o relatie intre o persoana credincioasa si una atee este posibila? E iubirea suficient de irationala (dupa cum spuneti unii) incat cei doi sa reuseasca sa se inteleaga?

Eu cred ca daca discutia asta se desfasoara inainte de casatorie sunt sanse de reusita, daca problema se dezbate dupa casatorie sau dupa divort, cred ca n-are sanse.

Ca si prima premiza in discutie cred ca trebuie pornit de la faptul ca religia este cel mai puternic sentiment uman existent vreodata, si atunci sunt sanse de dat un raspuns problemei.

Mai este o premiza la fel de importanta.