O poveste...adevarata

Buna ziua,

m-am hotarat greu sa imi spun si eu off-ul aici.Mai intai am citit multe posturi si faptul ca am vazut ca sunt si raspunsuri obiective ma ajutat intr-un fel.

Din subtitlul postarii,banuiesc ca va dati seama ca este o problema mare.Imi iubesc copii la nebunie si nu vad viata fara ei langa mine.

Dar oare atat inseamna viata de acum incolo?Fericirea mea e data doar de ei.

Mai exista cineva care ma face sa zambesc fara motiv,dar este in aceeasi situatie ca mine.hai ca am spus tot,sau ma rog, aproape.

Ce as putea face?

p.s. viata e tare complicata.va rog sa judecati bine inainte sa va grabiti sa acuzati.

va multumesc

Pai ce legatura are existenta copiilor cu faptul ca tu nu iti mai gasesti multumirea in celelalte lucruri din viata ta? (nu acuz, vreau doar sa vad daca am inteles bine ce ai vrut sa zici)

Ai dori sa te felicit ca esti un egoist dezorientat??? Viata este asa cum il faci tu sau voi, usor sau greu, depinde de tine/voi.

Copiii au si nu au legatura cu fericirea mea interioara (ca sa zic asa).ai dreptate.ce simt eu pentru ei nu se va schimba niciodata,dar...in situatia asta ,fara ei era mai simplu.

E vorba de faptul ca la atat se va rezuma viata mea de acum inainte?statusul de parinte?

the mentalist a scris:

fara ei era mai simplu.

E ca şi

The Unknown a scris:

Ai dori sa te felicit ca esti un egoist dezorientat??? Viata este asa cum il faci tu sau voi, usor sau greu, depinde de tine/voi.

ce intelegi prin egoist dezorientat?

Da, cam la asta se va rezuma, pana cand ei vor deveni independenti. Dar asta nu inseamna ca o sa ii ai de gat zi de zi, ora de ora. Nu aveti parinti, sa ii mai lasati la ei, sa mai stati si singuri..? Cat sunt de mici? O sa te simti mai "eliberat" pe masura ce cresc.

lupini a scris:

Adică, dacă m-aş fi g

lupini. nu ai inteles.faptul ca ei exista sunt cea mai mare bucurie a mea !vorbeam strict de situatia mea.am fost crescut sa cred in institutia numita familie si cred cu tarie in ea.in ideea asta ziceam de "fara ei"

dezorientat cu siguranta sunt. si se pot adauga si alte calificative...cum ar fi parinte grijuliu si iubitor.

Un individ ca tine, care da vina pe copiii ca are obligatii parintesti si nu se mai poate distra/destrabala aiurea si fara responsabilitati. Sa nu te auda acei copiii ca vor creste cu gandul ca nu sint doriti si iubiti. Ai distruge sufletele lor.

copiii sunt mici ,de gradi.iar parintii ii avem in casa non stop,cu bune si cu multe rele,din pacate.