Vreau sa discutăm despre mecanismele psihologice care întreţin iluzia banului.
Banii sunt o mare ţeapă. Nu există in realitate, sunt fictivi, sunt inventaţi. Intrebarea e de ce omul, fiinţă raţională(cu o gândire logică şi bine structurată), e păcălit atât de uşor de acest concept reprezentat de ban ?
De ce primul ţăran(acum mii de ani) a acceptat să-şi dea produsele(munca lui) pe monede ? E total ilogic. El ar fi trebuit sa se intrebe "ce fac eu cu astea ?"
o sa dau si cateva exemple:
- Majoritatea banilor (peste 70% din ce stiu eu) nu au corespondent in bancnote(adica suma totala a banilor de pe bancnote este mult mai mică decât totalul banilor din sistem). Majoritatea banilor sunt doar niste cifre adică nişte biţi inscripţionaţi pe un hdd. Bancnota care e plastic/hârtie are rolul de a întări iluzia, adică de a transforma conceptul in realitate sau de a considera banii reali. Bancnotele nu acoperă toţi banii din sistem. Deci au rolul doar de a pacali oamenii.
- Bătrânii au impresia că ei işi primesc la pensie banii pe care i-au muncit ei in timpul vieţii sau taxele pe care le-au platit. Folosesc argumentul acesta pentru a demonstra ca ei au dreptul la pensie(drept pe care batranii din unele tari(ex Japonia) nu-l au dar ăia nu mai zic nimic). de fapt banii munciti de ei au fost cheltuiti de mult(sau poate au disparut din sistem). Ei gândesc ca şi la constructia unei case, daca pui caramida peste caramida atunci in timp se face un zid. In cazul banilor nu este valabil acest tip de rationament, banii nu se strang precum caramizile(deoarece nu sunt reali) si nici nu au durabilitate, nu poti fi sigur de nimic.
- La telefonie. Creditul e exprimat in bani(putea fi exprimat in orice, de exemplu in bitcoin sau orice altceva) si cand vorbesti ţi se mai consuma din bani care dptdv sunt banii pe care i-ai platit. Ţeapă, banii pe care i-ai platit tu s-au cheltuit demult. Tu de fapt vezi cum se modifică valorile dintr-un soft.
exemple sunt o gramada...
