Început de aramis, Vin 29 mar 2013 · 11.406 răspunsuri · 2.349.893 vizualizări
Nu, nu spui deloc prostii. Cred ca in cazul in care nu ar fi fost cosite in anii anteriori, buruienile nu ar fi ajuns sa fie asa viguroase, nu-mi amintesc sa fi vazut asemenea buruieni in copilarie, iar de colindat, am colindat cat ii haul, vorba aia, toate padurile din satul bunica-mii. Erau buruieni cu gramada, dar nu aveau dimensiuni uriase.
Multumesc pt. piesa! O sa o ascult si caut si eu una pt. tine. :)
o sa-ti povestesc mâine ceva despre buruieni,
trebuie sa ma retrag acum, sper ca nu te superi.
o seara faina în continuare!
Nu, cum sa ma supar? Noapte buna! Nici eu nu mai stau mult. Foarte frumoasa piesa. Delicata. :)
Astept povestea cu buruienile.
Si piesa pt. tine. Sunt pasionata de cover-uri. Sper sa iti placa si tie.
frumoasa piesa. de duca :)
buruienile.
buruiana mea preferata era (si este) scaietele.
când eram pici cu cheia de gât, aveam scaieti in spatele blocului.
tufe întregi.
nu exisza zi de vacanta de vara sa nu ne "batem" cu scaieti.
ne prinseseram repede ca principala proprietate a scaietelui era sa se prinda bine de orice haina.
si de par.
asa ca organizam adhoc batalii, razboaie cu scaieti.
de obicei (pentru ca asa era obiceiul locului de la blocuri) era baieti versus fete.
credeam, în mintea noastra de mascului în devenire, ca fete-s mai vulnerabile la scaieti pentru ca aveau parul mai lung si mai des decât noi.
razboiul nu l-a câstigat nimeni, s-a stins încet-încet de la sine, probabil din cauza pubertatii.
o batalie însa n-am s-o uit niciodata.
fetele, care erau cu siguranta mai precoce si mai dezghetate decât noi,
s-au prezentat într-o zi de vara cu caciulile în buzunar.
când a început batalia, si-au pus toate caciulile (de iarna!) în cap si da-i cu scaietii dupa noi.
câmpul de lupta arata jalnic la sfârsitul bataliei.
fetele n-aveau niciun scaiete prin par,
iar noi eram plini, pâna si cu tepi prin gura.
de câte ori merg prin Romania, prin locuri unde mai exista scaieti,
fac poze râzând, amintindu-mi de batalia memorabila.
am realizat mai târziu ca cei mai slabi nu sunt neaparat cei ce par mai slabi.
dimpotriva.
o mica lectie de viata la minunata vârsta a cheii de gât.
si petru ca vorbim de scaieti,
o poza mai veche adus de pe câmp.
locatie: acolo unde nu voi uita niciodata de unde am plecat.
Ce poveste frumoasa! Iti multumesc ca mi-ai impartasit-o! Si mie imi plac scaietii, m-am batut si eu candva cu scaieti. Nu de foarte multe ori si nici nu-mi amintesc de vreo batalie memorabila. :) As asemui scaietii cu trandafirii, dar in timp ce ultimii au o frumusete mai pretentioasa, mai rece, primii, zic eu, au o frumusete calda, chiar daca e salbatica. Si au si un parfum suav, delicat.
O sa ma gandesc si eu ce povesti as putea sa iti spun, legate de natura, fireste. Cu cat trece timpul, simt ca ma apropii de plecare, pt. ca am tot felul de nostalgii, ma trezesc ca-mi revin in memorie tot felul de intamplari din copilarie.
nu stiu exact cum functioneaza memoria,
mie relatarea ta de la pozele din parc mi-a declansat amintirea cu scaieti.
cred ca la mine functioneaza mai bine (si mai des) memoria vizuala,
pe care n-o pot reda întotdeauna în cuvinte.
astept poveste, daca ai :)
PS- scaietii au un farmec aparte, tocmai pentru ca nu te-ai astepta dela niste plante tepoase sa emane o asa de mare gingasie.
sau altfel, aparentele, iata, înseala.
Vizual, olfactiv, auditiv. In multe feluri. :)
In seara asta nu sunt in stare sa gasesc o poveste, sa o redau intr-un fel care ar trezi cat de cat interesul, nici atat, dar o sa gasesc pe la sfarsitul saptamanii momentul prielnic.
Aparentele ne conduc viata, de multe ori, din pacate. :)
Iti doresc o seara frumoasa in continuare si noapte buna! As mai sta, dar sunt franta.
ciao si noapte buna!
("astept" în sensul de când ai tu chef si timp, se-ntelege)
mi-am pus tufa
E frumoasa! Florile care au culorii vii iti aduc senin in suflet si atunci cand nu e soare. Cum se numesc?
← Înapoi la Intrebari pentru [user] si topicuri despre [user]