Cat insiști pe o prietenie ?

Sa spunem ca ai un prieten/prietena (in sensul de amici, nu romantic) si la inceput aveati mai mult timp de a va intalni, vizita, socializa in general, dar dupa o perioada din diverse motive (exceptand cearta sau alte motive negative) legatura a devenit din ce in ce mai rara pana la perioade indelungate in care nu ati mai comunicat absolut deloc. Mentineti inca reciproc numerele de telefon si intr-o buna zi reluati comunicarea, poate chiar si va intalniti sau vizitati. Sentimentul este oarecum ciudat pentru ca inexplicabil nu mai aveti aceiasi conectie ca inainte, fiecare are viata lui/ei, pare sau este preocupat cu ale sale, ba chiar cu alti prieteni (noi sau vechi). Daca voi sunteti cel/cea care ati reluat legatura, v-ati gandit la prietenul respectiv si v-ati intrebat oare ce mai face, ati vrut sa dati un semn de viata, sa-l revedeti, DAR dupa o vreme sau imediat observati ca aceste chestii nu sunt reciproce, ca numai voi sunati, doriti sa va intalniti, sa mentineti prietenia, cat insistati pana va lasati pagubasi si nu-i mai cautati deloc pe respectivii ?

Ce ganduri va trec prin minte, ce explicatii gasiti pentru faptul ca cealalta persoana nu-si da catusi de putin interesul da a continua sa va fie amic/a ?

Cum ati reactiona cand va suna (daca va suna) din an in pasti sau daca o vizita cu acel amic trebuie programata ca un eveniment de stat, ori pentru ca mereu pare sa nu aiba timp, amana, anuleaza, complica lucrurile, etc. Vi s-ar face lehamite sau i-ati gasi mereu scuze si veti intelege ?

Pareri ?

Stifler a scris:

Pareri ?

Am trecut si eu prin faza asta a prieteniei cand doar una dintre noi manifesta interes pentru relatie. Ce-i drept, mie mi se reprosa lipsa interesului. Motivul meu real era mereu lipsa timpului si probabil si o doza de egoism. My BF a inteles, a respectat asta, dar a continuat sa ma caute, sa sune, sa ma intrebe de sanatate.

Niciodata nu mi-a trecut prin cap sa o intreb de ce a facut asta, de ce a continuat sa tina de relatia noastra de prietenie. Chiar daca am avut si alte prietene, ea a ramas mereu constanta.

Important e ca, datorita rabdarii ei, suntem prietene de vreo 18 ani.

In situatia in care am rupt legatura de mult timp si ne reintalnim, astept sa vad ce se intampla la prima intalnire, daca reapare feelingul ala reciproc.

In situatia pe care ai prezentat-o tu, nu as mai insista, eu asa sunt. Deci renunt imediat. Ce ganduri imi trec prin minte? Ca are alt cerc de prieteni, ca poate s-a schimbat de cand nu am mai vazut-o, ca are alte preocupari mai importante, ca nu mai sunt o prezenta constanta in viata ei si se intampla sa mai uite de mine .. Depinde.

Nu gasesc mereu scuze, daca nu e disponibila o data, de doua ori, de trei ori.. a patra imi vad de treaba mea. Inteleg ca s-a rupt lantul de iubire si gata. No biggie.

Amarena a scris:

In situatia pe care ai prezentat-o tu,... Ce ganduri imi trec prin minte? Ca are alt cerc de prieteni, ca poate s-a schimbat de cand nu am mai vazut-o, ca are alte preocupari mai importante, ca nu mai sunt o prezenta constanta in viata ei si se intampla sa mai uite de mine .. Depinde.

Cam asa m-am gandit si eu.

Crezi ca are importanta in toata situatia prezentata, faptul ca respectiva persoana a ajuns prietena doar prin faptul ca sotul meu e prieten cu sotul ei si am cunoscut-o cand ne intalneam ca cupluri ? Asta spre deosebire de alte prietene pe care le am, pe care le cunosc de mult timp si care fac parte din cercul meu restrans si select.

Eu cred ca are importanta, da.

N-as insista deloc, atata timp cat persoana nu-mi arata ca contez pentru ea...

Daca cineva te simpatizeaza, doreste sa te cunoasca mai bine sau sa discute cat mai des cu tine. Cel putin asa mi se pare firesc.

Stifler a scris:

Sa spunem ca ai un prieten/prietena (in sensul de amici, nu romantic) si la inceput aveati mai mult timp de a va intalni, vizita, socializa in general, dar dupa o perioada din diverse motive (exceptand cearta sau alte motive negative) legatura a devenit din ce in ce mai rara pana la perioade indelungate in care nu ati mai comunicat absolut deloc. Mentineti inca reciproc numerele de telefon si intr-o buna zi reluati comunicarea, poate chiar si va intalniti sau vizitati. Sentimentul este oarecum ciudat pentru ca inexplicabil nu mai aveti aceiasi conectie ca inainte, fiecare are viata lui/ei, pare sau este preocupat cu ale sale, ba chiar cu alti prieteni (noi sau vechi). Daca voi sunteti cel/cea care ati reluat legatura, v-ati gandit la prietenul respectiv si v-ati intrebat oare ce mai face, ati vrut sa dati un semn de viata, sa-l revedeti, DAR dupa o vreme sau imediat observati ca aceste chestii nu sunt reciproce, ca numai voi sunati, doriti sa va intalniti, sa mentineti prietenia, cat insistati pana va lasati pagubasi si nu-i mai cautati deloc pe respectivii ?

Ce ganduri va trec prin minte, ce explicatii gasiti pentru faptul ca cealalta persoana nu-si da catusi de putin interesul da a continua sa va fie amic/a ?

Cum ati reactiona cand va suna (daca va suna) din an in pasti sau daca o vizita cu acel amic trebuie programata ca un eveniment de stat, ori pentru ca mereu pare sa nu aiba timp, amana, anuleaza, complica lucrurile, etc. Vi s-ar face lehamite sau i-ati gasi mereu scuze si veti intelege ?

Pareri ?

am prieteni cu care ma vad rar dar asta nu a schimbat cu nimic prietenia dintre noi. daca insa nu as mai simti legatura care era intre noi inainte si daca el/ea ar avea alte preocupari care nu ar mai include si prietenia noastra, as lua lucrurile fix asa cum sunt. oamenii se mai schimba, n'as face din asta un capat de tara dar nici nu m'as agita prea tare cu relatia asta. daca s'ar intampla sa ne faca placere sa ne mai intalnim cand si cand e ok, daca nu.. nu'i bai, dar nu mi s'ar face nici lehamite . dupa cum am spus, as lua lucrurile asa cum sunt, fara sa am asteptari. (supararea, lehamitea si altele de genu, vin atunci cand ai anumite asteptari care'ti sunt inselate)

Stifler a scris:

Ce ganduri va trec prin minte, ce explicatii gasiti pentru faptul ca cealalta persoana nu-si da catusi de putin interesul da a continua sa va fie amic/a ?

Ca nu mai are niciun interes. :)

Relatiile mele de amicitie curg de la sine sau se sting la fel de firesc. Am doo prietene cu care ma vad rar datorita distantei mari dintre noi, dar ne auzim la telefon cat se poate de des. Au fost si perioade cand nu ne-am auzit decat 1 data la o luna, doo, din motive bine intemeiate. Dar atunci cand ne auzim, nu exista prapastia timpului si spatiului intre noi. Pur si simplu zici ca de ieri n-am mai vorbit. Legatura este la fel de puternica.

Dar am si exemple aproape de mine in care relatia s-a racit de la sine ceea ce inseamna ca nu a fost nimic profund intre noi. Mai sunt si amicitii de genul asta care incep datorita unor conjuncturi favorabile, nu neparat ca ai rezonat sufleteste cu cineva. Dar astea cam cum apar, asa dispar..:) Si eu una, nu le stau in cale. Le las sa circule mai departe.

Stifler a scris:

Pareri ?

Da. Il las sa ma caute. Poate-l sun peste 3-4 ani, eventual, daca-s curios ce mai face.

Stifler a scris:

Cum ati reactiona cand va suna (daca va suna) din an in pasti sau daca o vizita cu acel amic trebuie programata ca un eveniment de stat, ori pentru ca mereu pare sa nu aiba timp, amana, anuleaza, complica lucrurile, etc.

M-a sunat una dupa 11 ani aproape, am ascultat povestea ei, i-am spus o credeam moarta de mult, si era surprinsa ca n-am numarul ei de telefon, desi ea s-a mutat de 2 ori de atunci.

Eu demult nu programez pe nimeni in activitatile familiei sa nu se plictiseasca sau sa astept ca ajung tarziu la masa. Noi mancam cand e gata mancarea, restul cand sosesc.

Legile fac eu, n-am prieteni si nici n-am nevoie de nimeni. Cei care se declara prieteni, au nevoie de ceva mereu!!!