Cat insiști pe o prietenie ?

Si eu as insista, si ce-as mai insista daca mi-ar mai placea de persoana respectiva. Da' cand vad ca se schimba si nu mai avem nimic in comun raman doar cu amintirile. Amintiri frumoase, dar deloc asemanatoare cu situatia prezenta. Nici mie nu mi-a venit usor sa renunt la cei doi fosti cei mai buni prieteni ai mei dar asta este, am facut-o. Momentan singurul meu prieten e iubitul meu. Prefer sa nu ma complic.

Yadhira a scris:

m-as simti tare aiurea asa...sa nu am nici macar o singura prietena...de ce crezi ca toti sunt profitori?

Inca n-am intalnit o persoana care sa nu incerce sa ma pacaleasca dupa 3 minute de cunostinta!!! Pentru ca am un accent la vorbire din cauza limbii maghiare ca prima limba vorbita, lumea crede ca nu stiu sa numar mai departe de 3 ... insa cand primesc raspunsul la cat face "unu si cu unu" deja eu am devenit increzuta si toate alea. Eu nu ma simt singura deloc!!! N-am timp sa fac tot ce vreau si sotul deja nu stie ce sa faca sa ma ocup si de alte chestii decat cele actuale, insa eu decid si acolo, daca vreau sau nu, el crede ca m-am plictisit deja. El are alt temperament.

Nu simt nevoia de nimeni, tii minte ca sintem diferiti pe langa ca ne-am nascut egali!!!

Bunica ne-a crescut asa, pe langa altele, sa nu pierdem prea mult timp cu persoane dinafara casei. Avem cunostinte bune si le respectam, cu care luam masa de anumite zile dar atit.

Stifler a scris:

Fiecare avem cercurile noastre separate de prietene, si poate ca uneori ...

Se intimpla sa cunoasca pe cineva de clasa mai inalta si la influenta respectivilor taie relatia cu toate cunostintele si prietenii de dinainte!!! Este foarte tipical caz!!!

Raspunsul cel mai corect la asemenea intimplari este sa ajunga la urechile lor ca prezenta lor n-a fost cine stie ce eveniment si se scoate din sistem repede urmele lor!!!

The Unknown a scris:

Se intimpla sa cunoasca pe cineva de clasa mai inalta si la influenta respectivilor taie relatia cu toate cunostintele si prietenii de dinainte!!! Este foarte tipical caz!!!

Nu se aplica in cazul meu. I assure you.

Este o intrebare foarte buna, la care cred ca mi-am gasit raspunsul: nu mai insist, pentru ca prietenei mele nu ii mai pasa. Si daca nu ii mai pasa, de ce sa ma agat de o speranta, doar de dragul trecutului? Oricum inca imi e greu sa realizez ca o prietenie de ani de zile s-a terminat dintr-o prostie. Inseamna ca prietenia nu a fost atat de solida precum am crezut ca e, si chiar parea ca era. Imi pare rau si ma doare sufletul, dar daca noi doua avem acum drumuri separate, prieteni diferiti etc etc, ce sa facem? Ma doare... Dar trec cumva peste.

Naeema a scris:

Sa spunem ca ai un prieten/prietena (in sensul de amici, nu romantic) si la inceput aveati mai mult timp de a va intalni, vizita, socializa in general, dar dupa o perioada din diverse motive (exceptand cearta sau alte motive negative) legatura a devenit din ce in ce mai rara pana la perioade indelungate in care nu ati mai comunicat absolut deloc. Mentineti inca reciproc numerele de telefon si intr-o buna zi reluati comunicarea, poate chiar si va intalniti sau vizitati. Sentimentul este oarecum ciudat pentru ca inexplicabil nu mai aveti aceiasi conectie ca inainte, fiecare are viata lui/ei, pare sau este preocupat cu ale sale, ba chiar cu alti prieteni (noi sau vechi). Daca voi sunteti cel/cea care ati reluat legatura, v-ati gandit la prietenul respectiv si v-ati intrebat oare ce mai face, ati vrut sa dati un semn de viata, sa-l revedeti, DAR dupa o vreme sau imediat observati ca aceste chestii nu sunt reciproce, ca numai voi sunati, doriti sa va intalniti, sa mentineti prietenia, cat insistati pana va lasati pagubasi si nu-i mai cautati deloc pe respectivii ?

Ce ganduri va trec prin minte, ce explicatii gasiti pentru faptul ca cealalta persoana nu-si da catusi de putin interesul da a continua sa va fie amic/a ?

Cum ati reactiona cand va suna (daca va suna) din an in pasti sau daca o vizita cu acel amic trebuie programata ca un eveniment de stat, ori pentru ca mereu pare sa nu aiba timp, amana, anuleaza, complica lucrurile, etc. Vi s-ar face lehamite sau i-ati gasi mereu scuze si veti intelege ?

Pareri ?

depinde de mai multe chestii... oamenii sunt diferiti

eu am prieteni din liceu cu care ma vad extrem de rar, unul e in canada, altul tot in romania, dar in cealalta parte a tarii. Dar de cate ori ne intalnim (din pacate nu asa de des), totul e super, de parca nu ne-am vazut de ieri

am si prieteni aici in oras cu mine, pe ii vad mai des, dar nu chiar in fiecare weekend cum se intalnesc ei, ca mai sunt plecat in curse (sunt sofer pe tir), dar daca nu ne vedem catva timp, avem nevoie de ceva timp sa ne "reimprietenim". De-aia zic ca depinde de oameni.

si insisti... daca crezi ca merita :)

Am avut o prietena care exact la fel s-a comportat imediat dupa ce am nascut. Tot ase, sotii erau prieteni si din cauza asta ne-am imprietenit si noi. Ma suna din ce in ce mai rar, daca sunam eu, raspundea monosilabic, la noi venea/veneau o data la cateva luni, inainte veneau in fiecare zi...invocand fel de fel de motive, majoritatea tineau de copil ... ca sa nu ma deranjeze,. ca nu stie cand doarme copilul, bla bla bla. Pana cand m-am saturat o data si n-am mai sunat-o. Nici ca a mai dat vreun semn de viata. Am fost putin surprinsa, dar m-au luat valurile vietii si n-am cazut in depresie din cauza asta.

Poate e si la tine la fel. Faptul ca ai devenit mama te-a propulsat intr-un fel de univers paralel care nu mai are legatura cu universul prietenei tale. Unii oameni au un fel foaaaarte ciudat de a privi lumea.

Pana ti se taie, depinde de gradul de suportabilitate si ingaduinta, nu cred ca e nevoie de o evidenta contabila a gesturilor facute de un prieten. E normal ca pe un prieten sa il ierti mai repede decat pe un dusman atunci cand iti greseste, e normal si sa nu te superi daca nu te cauta sau daca se declara prea ocupat atunci cand il suni sau cand cauti sa il vezi, insa toate astea nu se pot repeta la infinit, pt. ca atunci nu mai e vorba de o relatie de prietenie, ci de o relatie in care unul profita sau e indiferent iar celalalt daruieste mereu si nu primeste nimic in schimb. Desi ii poti purta cuiva simpatie pe viata, in niciun caz nu-l mai poti numi prieten daca isi aduce aminte de tine doar cand are chef si intotdeauna isi cauta scuze pt. a-si justifica absenta.

Pentru o prietenie adevarata nu vei fi pus niciodata in situatia de a insista.

Ceva de genul, e nesanatos sa insisti pe ceva ce nu a existat vreodata. Pana acum, mi-am ales asa-zisii prieteni intr-un mod extraordinar de dobitoc.

Live and learn.