Eu stau si ma gandesc la viata mea inainte sa-l am pe asta mic si la cea de acum. Nici o secunda nu mi-as mai putea inchipui o viata fara el.
Viata fara copii
Început de Ampera, Dum 17 mar 2013 · 87 răspunsuri · 14.735 vizualizări
daca ar fi sa pot intoarce timpul as schimba multe...mai putin decizia de a face un copil...l-as face fara nici o ezitare tot la 21 de ani...nu imi pot inchipui viata fara el...m-as simti goala, pustiita si fara rost...tot ceea ce fac fac pentru el si pentru viitorul lui...
nu stiu cum ar fi sa nu il am...mi-e greu sa imi imaginez...
nu ii inteleg, dar nu ii condamn pe cei care aleg sa nu aibe copii: fiecare decide cum doreste. decat sa ii aduci pe lume de gura lumii si nedoriti, mai bine nenascuti.
Si e bine asa ?
Cand eram eu copil... tot ce se facea se facea pentru mine. Da' io al dracu' tot nu eram multumit. Si nici ai mei nu erau multumiti ca eu nu-i apreciez.
Da, eram tare nerecunoscator. Mic si nerecunoscator. Pentru ca tot ce se facea "pentru mine" nu era ce voiam eu, nu mi se cerea parerea, mi se impunea ca "s-a facut cxeva pentru mine" si se asteptau la recunostinta.
La maturitate am "divortat" emotional de cei care faceau tot "pentru mine". Acum avem relatii mai degraba ca intre colegi de serviciu. Si e corect asa. Pentru ca asta a fost de la inceput. Un job.
Momentan, viata fara copii mi se pare una normala. Cand voi avea un copil, ma voi adapta dupa normalitatea specifica unui parinte ce-si creste si educa odrasla.
S.R., nu stiu ce relatie ai avut tu cu parintii tai...insa in povestea ta eu nu ma regasesc...si nici copilul meu nu se va regasi cu siguranta!
De unde stii ?
sunt sigura...
Asa au fost si ai mei.
Nu mai judeca tu lumea intreaga prin lentilele tale groase, de miop. 
Ca daca nu ce-o sa faci, o sa te oftici ? Da-i bataie ! :D
De obicei am dreptate cand zic ceva.
Parintele infailibil e unul dintre cele mai neplacute persoane (ca sa ma exprim politicos).