**Alex** a scris:
am avut un sef care mi-a spus, nestiind ca eu am fost obeza, ca el nu angajeaza oameni grasi. ca el am intalnit o gramada, care nu ma voiau in firma lor pe acelasi motiv. nici dupa ce am slabit nu am inteles treaba asta, mai ales ca nu eram angajata pe post de intructor de Fitness sau de stuardeza
Oamenii prefera sa aiba pe langa ei oameni frumosi. E ceva instinctiv.
Eu am o problema cu dantura, ceea ce se stie. Acum vreau sa scap din puscaria asta de tara asa ca inca aman rezolvarea ei, desi fondurile sunt la indemana, trebuie sa ma apuc de acte luna asta. Ca sa maschez problema asta, zambesc rar cu "toti dintii"(pe care nu prea ii am) si mizez pe atitudine si pe cat ma ajuta fizicul relativ atletic.
Frumusetea conteaza abia atunci cand n-o ai. Cand o ai, nici nu-ti dai seama, o iei ca pe ceva banal.
Miercuri_ a scris:
Ti-am mai zis mai de mult, e o diferenta intre importanta frumusetii si importanta felului cum arati. Exista tendinta de a alege intai aspectul pentru ca ochiul vede primul. Pana la urma ai niste limite pentru fiecare dintre ele si atunci cand felul cum arati e doar acceptabil, s-ar putea ca frumusetea sa treaca pe locul doi. Adica intre una foarte frumoasa, dar prostuta si una doar simpatica, dar inteligenta, e foarte probabil sa alegi varianta a doua, adica frumusetea sa treaca pe locul doi. Realitatea e asta pe care o zici tu pentru ca cea frumoasa va fi aleasa de cele mai multe ori prima pentru ca primul filtru este ochiul, iar atunci cand nu cunosti pe cineva, te simti obligat sa alegi aparenta favorabila, dar, in esenta, lucrurile stau altfel.
Realitatea e ca aurul pus in ambalaj urat rar va vedea lumina zilei. Pana si o bucata foarte buna de slana afumata, preparata cu mirodenii in cea mai buna combinatie, daca e impachetata in ziare, va fi evitata in favoarea unei sunculite sintetice injectate impachetata intr-un plastic atragator si cu o eticheta colorata.
Daca esti urat, rar va avea cineva rabdarea sau curiozitatea sa vada daca esti prost sau destept. Si chiar daca are curiozitatea asta, mereu vei avea un minus "rasial" - ce faci bine va fi judecat cu puncte mai putine decat ce a facut bine un frumos, iar ce faci rau iti va scadea mai multe puncte decat i-ar scadea unui frumos.
Oamenii se asteapta ca uratii sa fie prosti, murdari, rai... iar frumosii sa fie exact opusul.
Pe vremuri comunitatile erau mai mici, mijloacele de transport mai greu accesibile, atunci frumos sau urat, comunitatea apuca sa te cunoasca, nu prea avea cum sa nu faca asta ca stateati toti la un loc. Acum gandeste-te numai la Bucuresti - e unul dintre orasele perfecte in care sa iti pierzi urma. Aici nu ai nevoie sa cunosti pe cine nu vrei sa cunosti, exista oricand altii care sa-ti convina sa-i cunosti.
Aspectul exterior influenteaza hotarator viata amoroasa si influenteaza in mare masura viata sociala si profesionala. Iar daca nu recunoastem asta si propovaduim "nu conteaza asa de tare cum arati", facem rau tuturor celor care cred sintagma asta si ne facem rau si noua daca am crede-o.
Exista in SUA ceva gen Miss Grasanca. E un show patetic, demn de mila, pe langa faptul ca e horror. Este rezultatul unei gandiri de tip "nu conteaza cum arat, atat timp cat ma simt bine in pielea mea".
Oamenii urati de multe ori sunt singuri, amari, rai... societatea i-a facut asa, respingandu-i in fapte desi din vorbe i-a mintit ca nu aspectul e primordial.