in 2 luni te poti apropia de cineva mai mult decat in 2 ani,poate unii din voi intelegeti.Nu m-am comportat aiurea niciodata cu nici o fata,sa fiu obsedat de ea sau sa nu o las in pace.
Dar in cazul asta pur si simplu am clacat,in mai putin de o saptamana m-a uitat fara sa regrete,desi nu-i gresisem cu nimic in mod special.
Am ramas socat si vroiam sa aflu de ce a facut asta,aveam nevoie de raspunsuri ca sa nu inebunesc.De aia i-am citit mesajele,sa inteleg ce se intampla in mintea ei,desi stiu ca de cele mai multe ori nici
femeile nu stiu ce e in mintea lor.De cele mai multe ori ele actioneaza din instinct,si poate da gres.
As vrea inainte sa ma judecati sa va puneti in pielea mea.
Cum se poate sa te intelegi perfect cu o persoana,zi de zi,timp de 2 luni,fara sa te certi o data,sa simti ca e jumatatea ta,sa va faceti planuri impreuna,ca mai apoi sa-ti spuna ca te-ai schimbat,desi tu nu simti asta.
Sa plece in cateva zile,sa vorbeasca cu alt baiat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?
Puneti-va in situatia mea,cati dintre voi ar fi reusit sa ramana calmi?Sa nu sufere?
Ea a ramas in Anglia,dar in alt oras.
Eu acum nu vreau altceva decat sa nu ma urasca,nu vreau sa mai fim impreuna.Ma simt ca un ticalos ca i-am citit mesajele si as vrea sa aiba puterea sa ma ierte.

Pe viitor, la next, deschide bine ochii ca altfel... ti-o faci cu mana ta 