Felicitări pentru încercare. Nu ştiu însă dacă modelul islandez este cel mai bun pentru situaţia României. În plus, Islanda a coborât în topul IDH după respectivele măsuri.
harald a scris:La final 70 din cei 100 de lei ajung la stat. Când am înţeles asta, am plecat definitiv din RO.
Calculele astea nu spun chiar totul. O parte din aceşti bani se întorc la tine şi familia ta sub formă de servicii sociale (asistenţă medicală, asigurarea ordinii, educaţie, justiţie, etc.). Tu poate că nu ai nevoie de toate astea, dar distribuirea banilor publici este hotărâtă, teoretic, de majoritatea parlamentară. Un calcul adevărat ar trebui să ţină deci seama de calitatea serviciilor sociale oferite şi de banii irosiţi. O eficienţă mai mare ar putea, într-adevăr, reduce taxele, asta ar putea scoate la suprafaţă o parte din economia subterană, care ar mai aduce şi mai mulţi bani, iar taxele s-ar putea reduce şi mai mult. Asta teoretic, pentru că în realitate prea puţini dintre cei care s-au obişnuit să fenteze statul vor renunţa la aceste practici şi vor ieşi "la suprafaţă" de bună voie.
Şi acum, iată cam ce aş schimba în România:
- Educarea femeilor aflate în concediu pre şi postnatal, cel puţin la primul copil - ore de educaţie sanitară, pediatrie, psihologie infantilă, pedagogie modernă.
- În şcoli educaţia să fie orientată spre formarea unei capacităţi cât mai bune de luare a deciziilor prin lecţii care să fie centrate pe logică, care să stimuleze creativitatea şi responsabilitatea. În acest scop, paradigma învăţării ar trebui să fie: ciclul primar - învăţare prin joc; ciclul gimnazial - învăţare prin experimente; ciclul liceal - învăţare prin aplicaţii practice.
- Aplicarea legii corect şi imediat.
- Eliminarea cheltuielilor inutile de genul acţiunilor militare din Orientul Mijlociu.
- Eliminarea tuturor partidelor politice.
- Accesul în Parlament să fie făcut prin tragere la sorţi pentru un mandat de 4 ani, componenţa schimbându-se în fiecare an prin trageri parţiale.
- Legile să fie iniţiate de grupuri de cetăţeni (să zicem 50000 sau 100000) şi susţinute în faţa parlamentului sau combătute, de experţi (cam la fel cum se desfăşoară o şedinţă a curţii cu juri din SUA).
- Membrii guvernului să fie aleşi prin concurs public.
- Eventual şeful guvernului să fie preşedintele, ales prin vot direct de populaţie.